Dacă mă citeşte cineva de mai demult, ştie cam care sunt temele recurente pe blogul ăsta. Poate cea mai importantă e cuvintele, existenţa, independenţa lor, şi lumea absenţa lor. Una dintre tainele care m-a pus pe jar este felul în care primii oameni, lipsiţi de cuvinte şi de generaţii şi generaţii de cărţi, vedeau lumea. Încercarea aia cu Craiu Mutu tot despre asta era, en somme.
Ca să găsesc uimit toate chestiunile astea într-o singură carte: Vindecătorul, lui Sebastian Corn. (Pe care o am cu autograf, hahaha, cine e mai tare ca mine?)
Nu mă pricep deloc la recenzii de carte. Nu ştiu exact dacă e mainstream sau nu (aparent există o dezbatere pe tema asta). În trecere să spunem, pe copertă scrie că prin acest roman, Sebastian Corn “face pasul decisiv către mainstream”, în timp ce eu credeam că îl făcuse demult cu fenomenalul “Să mă tai cu tăişul bisturiului tău, scrise Josephine” (Nemira, 1998). Da, cartea ar putea fi etichetată “fantasy” sau “speculaţie”, dar e multă filozofie în cartea aia, şi e şi poezie autentică, şi o scriitură minunată, din alea de mare meşter, care te ţine cu sufletul la gură. Nu ştiu ce e aia mainstream, în ignoranţa meami se pare un concept la fel de eronat cum spunea Klaus că e cel de “cultură”. Adică un concept cel mult comercial, nu artistic. Ori ceea ce putem spune despre Vindecător, dacă ţinem cu tot dinadinsul să îl etichetăm, este că e literatură mare.
Nu sunt eu cel în stare să comenteze carte, şi să-i fac complimente mi se pare chiar deplasat, cu siguranţă nu mă aflu în poziţia să-i spun “Bravo, domnule”. Dar nu puteam să trec cu vederea aceste ciudate afinităţi pe care le resimt cu cartea dumnealui. Încă o dovadă că întâlnirile noastre blogosferice nu sunt sub nicio formă contingente.
Aa, şi să nu uit, vedeţi că Împricinatul şi-a schimbat adresa!
Mainstream? Poate o fi postmodern?
Se intreaba nedumerit
Pinocchio
Am dat click intamplator pe WB si-am ajuns pe blogul acesta unde e vorba despre o cunostinta comuna. Nu i-am citit cartile, dar i-am citit blogul si-mi place mult cum si ce scrie. De aceea mi-am permis sa adaug aici o parere.
Da’ un pdf cu autograf nu ai? Să-i facem un pic de campanie virală şi distribuţie pe sub tejghea până devine un Cory Doctorow românesc.
Pinocchio, azi indiferent ce faci eşti şi post modern, că, vorba aia, n-ai încotro. Nu ştiu de ce am zis “vorba aia”.
Greenfield, sunteţi binevenit să vă daţi cu părerea când poftiţi. Cât despre cărţi, dacă le citiţi nu o să vă pară rău. Deşi nu beneficiază de reclama scriitorilor “mai oficiali” (a propos, cred că de fapt asta înseamnă mainstream, mai oficial, aşea), Sebastian Corn e un scriitor mare. Şi din câte înţeleg, unele dintre scrierile dumnealui sunt ceea ce se cheamă “cult” (nu în sensul Pleşian al termenului).
Ştefan, şşşşt 🙂 Io mă gândesc serios la o traducere. Dar trebuie să vorbim cu autorul.
ti-ar cuvintele antispam.
unde ii mai gasesc cartea in bükres? ce librarie?
WE, io am luat-o de la Humanitas. Mai iesti in Bukres?!?!?
(na, sa vezi acuma daca n-o aparea dl Cartarexu prin mahala, sa-mi sara mie ochii…). Sau iel era cu revista Elle? Numaistiu. Apropo, a aparut catzelul meu de la tzara, Strafulgerica, in Vogue, o sa crape als de individie :-). Pun io poze la mine, cand mi-oi gasi botoanele…
N-am autograf, asta e, Vlad m-a batut de turul asta 🙂
Daca dl. Corn ie de acord, io o pedefesc asa, fara de autograf, si i-o dau Stefanului sa-i faca virala.
E în orice librărie. (Editura Polirom/Cartea Românească)
Io zic să-l facem celebru cu forţa, Madelin.
Madelin, voi fi din nou in Büukres de maine noapte pana pe 20 dimineata. Tre sa cumpar acu Vogue, Elle si alte cele? De ce vrei sa ma chinuizezi? Mai ales ca ieri 2 bubico francofoni s-au dat la mine, in inima targului, de m’am facut de rusine. Sincer, mi-a venit sa le trag un sut, sa ii trimit la ma’sa in brate, dar erau si doi curcani in spate, f. atenti la comotia potailor.
Vlad merci, o voi cauta pe 16. Acu citesc Llosa – Pantaleon si vizitatoarele. Bestial.
WE, daca cumperi Vogue cu Fulgerica pe coperta nu te mai latra bubicii autohtoni. Ceam ca o sa dea navala telectualii pe blogul lui Vlad penca am pomenit de libraria aia fancy, da’ ce sa fac daca doar aia mai e la mine in oras?
WE, vro sansa sa ne devirtualizam? La o pauza de masa de-a mea, zic? Bem o cafea undeva.
Daca scap de nunta de maine, 15 november, poate facem o devirtualizare mai ampla.
adica, m-as baga si eu sa ne vedem intr-o zi!
Impricinatule, te insori maine!?!
Nu! Îs gata însurat, da’ mâine i-o nuntă dă care n-am cum să scap!
madelin se speriase ca iar te’nsori si iar nu pleci in America.
Solutia mea a fost sa gasesc aici de’nsurat (desi nu de aia venisem si oricum nu ma gandeam ca o sa ma insor aici). Plus, cu cuscrii unii un japan altii in romania, se rezolva si alte probleme….
Salvati o copie. Platesc cocosei, camile sau viori din lemn de cedru de Liban, fabricate in China.
Sa-l facem celebru cu forta, da! Penca nu rezist Stefanului iar Nusitatului nici atat, o sa ma apuc de treaba, curand, curand. Cel mai bine e OCR, nu?
Intre timp bagati un oki si aici:
http://www.scribd.com/doc/3345533/Corn-Sebastian-A-2484-Quirinal-Ave
Impricinatule, pai numa’ de la nunta proprie n-ai sanse sa scapi usor, deaia ziceam. Io azi ma duc la un botez. Nepotul nostru trei sferturi alb, un sfert negru. Familia noastra ie in ton cu lumea de zi, hihihi.
si ce daca-i pe trei sferturi metec?
sa fie sanatos si sa aiba noroc cu caru’!
sangele nou naste monstrii cei mai inteligenti, asa sa-i spui! si sa aleaga criionu’ din toate alea de pe tavita…
Bueeeey, voi va distrati, botezati, iar io… M-a sunat Nane de la chefuiala, vorba lui Sile cand a sunat din Italia de Craciun, “ce bine o fi acolo la voi…”
S’tem familie globalizata. Mai ramasese ca una din fetele popii din Buzau sa ia un arab, sa mai completam bagajul genetic.
Pai fu tare bine, dreptu-i!
Copchilul, nu-i bai ca-i trei sferturi metec, oricum a iesit numa’ cu gena neagra, decat ca-i mai cafea cu lapte nu acaju. E dastept foc, ai dreptate impricinatule (apropo, aia cu tavita si crionul e pe la un an, la motz), se vede gena cea noua! Unde mai pui ca are 8 chile jumate la 4 luni si doi dinti inmuguriti. Parintele Vali ierea sa-l scape din maini in cristelnitza si oricum nu o avut loc sa-l bage cu capul la fund.
In rest cheful chef, bineinteles ca numa’ familionu nostru ierea pa ringu’ de dans. Cand a-nceput ‘meneaito’ parintele Vali m-a cautat pa la tzigara “Madalino, du-te ca a-nceput dansul ala al tau cu minuito!”. Am dansatara si Zorba, numa’ io cu Cata pa tot ringul :-). Gigi i-a trimes pe DJei sa aduca de acasa “m-a facut mama olteaaan” si apoi am cantatara in patru, tot pa ringu’ ala. Ne-au pozat si filmat aia in draci!
mai, ti-am citit si eu povestea cu mutu’. m-a cam miscat, da’ nu prea stiu d c.
Pfuah, e o poveste f proastă, îmi pare rău că ai perdut timpu cu ea.
noo nu ne pare rau ca am pierdut timpul cu ea.
Imi fac mea culpa. Promit ca maine cetesc povestirea cu obiectivitatea si duritatea unei indiferente verticale, sensibile numai la frumosul si valorosul absolut.
Va urma o recenzie dura! Sa sterg impresia de cazatoare pe spate in admiratii oribile si oarecum prostesti.
cool, inca un motiv sa cumpar si eu cartea lui musiu corn.
iodi, imi pare rau ca ai scos insemnarea cu neintelegerile, mie mi-a placut.
Multumesc, C.
cum, frate, sa-ti para rau c-am pierdut timpu’ cu ea?! hai ca esti culmea-n balarii.
vlade, parca ai fi Toshiko.
Io credeam ca am visat ca am cetit o insemnare cu malentedu-ul, Ca mi se mai intampla…
eu sunt vinovatul. mea culpa.
WE, sigur că nu eşti dumneata de vină 🙂
Vlad, daca mai zici “dumneata”, chiar ca o sa fiu de vina!:) Pana si “mai draga” mi se pare mai acceptabila.
Am gasit si eu cartea ieri (ca a fost inchisa pana ieri libraria de pe Iuliu Maniu, cea mai aproape de mine, numa vrun kmjuma) da’ a fost destul de greu, a trebuit sa intreb, si a cam cautat-o vanzatoarea,dupa ce agasit-o pe computer, ca era oarecum ascunsa, nu stiu de ce, cica avea numa’ doo exemplare, acu’are numa’ unu.
Ştefan, cum zici tu, să-l facem celebru. Bine, ştim că el este deja. Dar eu m-am gândit că cel mai bine aş începe prin a-i cumpăra şi citi cartea. Pare simplu, dar nu a fost chiar aşa, Vlad… Poate că e în orice librărie, dar e greu de dovedit, ceva cam cum a păţit vio (sărut-mâna!). Am cerut-o vânzătoarei când am văzut eu că nu mă descurc singur. Nu o găsea şi m-a întrebat cu o urmă de dojană-n glas: “e apărută mai demult sau prea recent?”, apoi a căutat-o, da, şi pe calculator, acolo era, dar în raft nu se arăta. Atunci mi-am tras rucsacul mai aproape, aveam şi provizii, am scos o sticlă cu apă plată, un pat pliant, salteaua gata s-o umflu, mi-am luat o carte din raft şi i-am spus doamnei că eu aştept… la al treilea volum pe care îl conspectam a apărut cu cartea. De dimineaţă o plimb şi o citesc. Aşa că eu vreau autograf!
Vlad, Împricinatul, Madelin, cineva: a rămas cumva cu întâlnirea? deşi văd că Elful pleacă, nunta cu pricina Împricinatului a trecut… Eu vreau autograf! (ştiu că mă repet) Poate-mi înnodaţi şi mie o nojiţă în teiul din spatele blocului sau îmi puneţi un bilet în gard, ceva.
Ufff, arhitectule, ce rau imi pare! Nu stiu cum sa fac data viitoare sa innod o nojita rosie in teiul din spatele blocului sa se vaza de la distanta. Taman ieri la pranz ne intalniram la o cafea prelungita (de fapt la o supa de cafea, mie asa mi-au servit-o, in castron cu polonic) io, Mica, Elful, Vladul si Impricinatul. Dar, ca o slaba consolare pentru dumneata, io am avut cartea cu mine de la Ploiesti dar am uitat-o la birou asa ca ioc autograf. Acuma-i musai sa ne mai intalnim odata, curand, intr-o sesiune de autografe. Dle Corn, cand faceti semnul de adunare pentru fani, ne organizam.
Ce sa zic, dle arhitect si viitori doritori de intalniri devirtualizante, dati-mi o sarma la madelin_o@yahoo.com ca sa am adresele voastre de email in baza mea de date secreta 🙂
Bre, voi sunteti un grup frumos. De ce nu scoateti si o revista?
@Madelin: this is so typically me… ajung la stransul meselor, dupa zaiafet, scuturandu-mi colbul drumului in zatul de cafea de de fundul cestilor; bilete legate cu inelus primesc pe numele meu, la casuta de porumbei vestitori cu glezne subtiri de la gmail sau ymail.com, leaga acolo panglici colorate, dar cred ca doar vlad stia asta.
@Mecla: e tot un fel de revista, doar ca e “pavilionara” in loc sa fie monobloc, cum as spune eu pe limba de arhitect, adica are mai multe pavilioane diseminate prin gradina lor care, da, si mie mi-a placut. Dar hai sa-i indemnam si la o revista, cum spui, poate-or primi!
Dara numele e arhitectul sau emerologheion? Ca Madelin n-a primit veste.
Arhitect, mea culpa în totalitate. Adevărul e că io unu nici nu ştiam dacă ajung, nici nu credeam, de fapt, dar am avut o serie de noroace şi am ajuns. Meritul organizării cred că îi aparţine Madelinei, că la ea pe blog s-a dat apelul. Madelin e un fel de zână bună, de fapt ce zic eu “un fel”, ea ne-a transformat din marionete mincinoase în copii de-adevăratelea. (No pun intended, Pinocchio 🙂 )
Ne pregătim atuncea pentru Rowebnetbigblogfestock, unde sper să nu mai ratăm pe nimenea.
Hm, o revistă, aşa ca Sămănătorul, sau Nu. Foarte tare.
Ce drăguţ sună povestirile voastre! Mi se pare că am nimerit din greşeală într-o lume de iluştri!
@Madelin: arhitectul; tocmai tremet misivă. Iertare, dar în iureşul de astăzi nu am avut răgazul până acum.
@Vlad 😀 nu-i bai, medice; m-am şi dumirit între timp (tot prin biletele zânei, cetite, după bunul obicei, cu întârziere, că dacă ceteam la timp, ajungeam, poate, la timp şi eu).
Da cu whateverstocku, sămânţistu şi altele şi Da şi cu Nu!