Scriu pe blog cam cum mă plimb. Aproape niciodată premeditat. Nu ştiu niciodată dinainte ce o să scriu, de asta titlul îl pun după ce scriu postul. Improvizez. Dacă îmi vine vreo idee şi nu sunt în clipa aia la calculator, în maximum cinci minute ideea nu mai pare atractivă şi în alte cinci o uit de tot. Nu verific informaţiile. Nu mă intersează evenimentele de la televizor. Încerc oricum să nu scriu despre lucrurile care mă interesează. Nu cred în ceea ce spun (mă întreb dacă Vlad Stroescu crede), sau, dacă totuşi cred, e doar din întâmplare. Adesea mă amuz să scriu exact contrariul a ceea ce cred, şi o fac aşa de bine, încât la sfârşit cred şi eu ce am scris. Mereu scriu cu un sentiment de vinovăţie, cred că lumea e destul de poluată de vorbe şi că scrisul meu este dăunător mediului. Niciodată nu scriu despre “viaţa mea personală” – ce o mai fi şi aia? – înainte să deghizez scrierea în cel puţin zece straturi, adesea ajungând exact la aspectul iniţial, vechea deghizare perfectă. Nu scriu despre meserie, pentru că nu pot scrie despre lucruri adevărate şi pentru că mi-e teamă că ceea ce aş scrie ar putea fi distrugător pentru propria-mi credinţă în propria-mi meserie. Într-un fel ascuns însă, scriu foarte mult despre meserie. Nu e zi în care să nu trebuiască să mă lupt cu formidabila ispită de a şterge totul. Mă dispreţuiesc pentru că nu şterg totul. Ar trebui să o fac, şi într-o zi, o să o fac. Uneori sunt trist şi atunci inventez posturi vesele, alteori sunt vesel şi atunci născocesc posturi îngrozitoare. Cred că între mine şi cititor nu e nicio diferenţă, că probabil eu sunt tu. Cred că într-o zi o să scriu o carte, dar sunt convins că nu o să scriu nicio carte niciodată. Uneori, fac poze foarte proaste şi le lipesc aici. Uneori, chiar aş vrea să scriu ceea ce simt, să îmi desfac cămaşa şi să ispitesc săgeţile tale cu pieptul. Este pur şi simplu imposibil. Îmi ridic gulerul sus de tot şi îmi întorc către tine profilul.
About The Author
eu ma tem de sauna, imi imaginez ca o sa ma dilat si-o sa ma topesc si n-o sa mai am forma proprie.
Eu sincer nu pricep la ce serveşte sauna. Serios acuma. Nu îi găsesc nicio utilitate, oricât mi-aş scărpina scăfârlia.
ce nu pricep io e cum a postat ruth, ca ala e exemplu de spam. O fi un spammer mai neobisnuit care chiar scrie de mana.
Să scrie de mână pe un blog în lb română? O fi. Am mai remarcat şi eu genul ăsta de spam, nu e doar la noi.
pai alminteri e cam ciudat. Sau foloseste un d’ala de recunoaste literele din poza de antispam – se poate si asta
care moga?? acel moga? in mahala??
cum scriu eu in blog, ca sa stau ot: deobicei, dimineata ma trezesc cu cate o idee si o las la clocit pana dupa-masa cand o astern in pagina.
Eu abia acum mi-am dat seama de ce scriu atat pe noul blog si de unde am atata anxietate de cand sunt in Norvegia: este pur si simplu ca ma simt foarte vinovat. Daca sunteti curiosi de unde atata vina pe capul meu in Norvegia, pe cand in Romania ma simteam bine mersi sa ma comport cum voiam ca de obicei, adica destul de nepasator fata de persoanele mai sensibile, trebuie sa cititi ultimea mea lunga prelegere tocmai postata pe blog sau sa dati fast-forward pana la sfarsit, fiecare dupa gradul sau propriu de toleranta fata de diversi pacatosi si diverse pacate, si veti avea raspunsul de care tocmai am devenit constient chiar eu (care credeam ca pana acuma ma cunosc deja.)