Problemă de logică

Este imposibil să crezi că ceva, orice, e imposibil. Nu să ştii, sau să demonstrezi, nu să fii convins dincolo de orice îndoială, ci să crezi că acel cevau e imposibil. Pentru că dacă doar crezi, înseamnă că admiţi că există o posibilitate să te înşeli. În concluzie, a crede că ceva e imposibil e echivalent cu a accepta că cevaul e posibil, ceea ce contrazice ipoteza.

Dar cum nu sunt absolut sigur că raţionamentul meu e corect, pot spune că doar cred că este imposibil să crezi că ceva este imposibil. Tocmai m-am contrazis. Deci nu mai cred. Deci nu mă mai contrazic. Deci cred. Gata.

About The Author

15 thoughts on “Problemă de logică

  1. Un mod logic de a vedea problema s-ar traduce cam asa:
     (1)C (x este non (P)) =0
    unde C e functia ” a crede” (atitudini propzitionale) si P e posibil .
    Acum , validitatea lui (1)  depinde  de sistemul de logici modale in care  o analizezi.

    Daca vorbesti de a crede in sensul de eu “cred in Dumnezeu”, parerea mea este ca  o astfel de afirmatie se plaseaza dincolo de orice logica si deci validitatea rationamentului nu este relevanta pentru discurs.

    Mie mi se pare ca ar fi , de fapt, o problema de semantica.

  2. Oricum ar fi, unde e problema?
    Annamari, oricare ar fi x. Nu vorbesc de Dumnezeu, ci de o funcţie, cum zici. Deci unde greşesc?

  3. Chiar discutam cu un asiduu cititor al revistei MaxPlanckResearch ca electronul isi modifica traiectoria atunci cind este observat.
    In acord cu Annamari, vroiam sa te intreb care e diferenta intre a crede si a fi convins dicolo de orice indoiala. 

  4. limita mintii umane nu tinde la infinit , el fiind creat dintr-o bucata, nu dintr-un Intreg. credinta intr-o functie e  destul-de-instabila daca se aplica pe om, aproape-instabila aplicata pe ceva delimitat/ material, tinde-la-stabilitate intr-o minte cercetasa, a se intelege ce vrea fiecare. deci, observatia se compromite singura daca e aplicata pe primele 2 chestiuni.  ma gandesc si la o axolema

  5. Sidon, folosesc “a crede” pentru lucruri pe care le accept ca fiind adevărate fără să am certitudinea că e aşa.

  6. Cred ca problema e aici:
    “Pentru că dacă doar crezi, înseamnă că admiţi că există o posibilitate să te înşeli”

    a crede nu presupune neaparat indoiala. Iar diferenta dintre a crede ca x si a sti ca x este una de intentie a subiectului. Nu este o diferenta calitativa intre “a crede” si ” a sti”.

  7. Omul nu descopera,omul inventeaza ceea ce descopera.Nici nu se pune problema ca indoiala observatorului sa compromita fenomenul observat pentra ca indoiala insasi e un ingredient al intreprinderii umane.Asa ca, nu adevarul electronului ne intereseaza cit mai ales “stilistica” amplasarii acestuia in contextul prealabil construit.Utilizam descoperirea tocmai pentru a evita eroarea  in care am esua inevitabil daca am urma coerenta corectitudinii absolute..si unde utilizam descoperirea?intotdeauna acolo unde contextul prealabil construit ar trece prin pericolul de a deveni absurd.

  8. cum zice si Knulp.
    “a crede” ca si functie logica exprima atitudinea ta fata de valoarea de a devar a propozitiei ‘x e imposibil’,  de exemplu ‘e imposibil ca Pamantul sa fie plat’ . Si propozitia asta poate fi falsa intr-o lume posibila, cum ar fi un trib din zona Amazonului unde toti locuitorii cred ca pamantul e plat.
    Indoiala e o stare psihologica.  A crede  in situatia de mai sus nu e descriptibil din punct de vedere psihologic, desigur -e un concept logic. Iar opusul lui e “eu nu cred” asa cum opusul lui “a sti” e “a nu sti”
    …si de aici totul se complica functie de sistemul de logici modale pe care il folosesti. De aia nu am studiat eu chestiunea asta de multi, multi ani…

  9. Vlad, certitudinea este data de credinta, chiar daca acea credinta este in fizica sau in propriile simturi. Cred ca stiu (ha!) de unde iti vine confuzia. Cind vorbesti de “a crede” ai in cap diferenta dintre un adevar personal nevalidat inca si un adevar demonstrabil (ca fierberea apei)  sau transcendent (ca Dumnezeu). Adica se traduce “stiu si accept ca eu am o parere, dar si ca altii au alte pareri.” Ceea ce se reduce la adoptarea unui comportament, in lipsa de altceva.

  10. Numai ca “psihologicul”nu poate fi superior “stiintificului” tocmai  pentru ca nu are originaritate.

  11. Pe de alta parte, predispozitia(sic!)psihologicului de a eluda originarul face ca absurdul sa aiba antidot exclusiv estetic..adica un context prealabil stabilit mishto.

  12. nu stiu daca se poate masura/descrie credinta toata in cuvinte, dar stiu ca poate deveni o obisnuinta in a incepe o fraza in care sa-ti exprimi atitudinea intr-o discutie.
    deci cred ca…:)

  13. Poate ca constructia experientei psihologice, subiective este implicata in subiectul acesta.
    <!– /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:””; margin:0in; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:”Times New Roman”; mso-fareast-font-family:”Times New Roman”;} h2 {mso-margin-top-alt:auto; margin-right:0in; mso-margin-bottom-alt:auto; margin-left:0in; mso-pagination:widow-orphan; mso-outline-level:2; font-size:18.0pt; font-family:”Times New Roman”;} a:link, span.MsoHyperlink {color:blue; text-decoration:underline; text-underline:single;} a:visited, span.MsoHyperlinkFollowed {color:purple; text-decoration:underline; text-underline:single;} @page Section1 {size:8.5in 11.0in; margin:1.0in 1.25in 1.0in 1.25in; mso-header-margin:.5in; mso-footer-margin:.5in; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} –>

    /* Style Definitions */
    table.MsoNormalTable
    {mso-style-name:”Table Normal”;
    mso-tstyle-rowband-size:0;
    mso-tstyle-colband-size:0;
    mso-style-noshow:yes;
    mso-style-parent:””;
    mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
    mso-para-margin:0in;
    mso-para-margin-bottom:.0001pt;
    mso-pagination:widow-orphan;
    font-size:10.0pt;
    font-family:”Times New Roman”;
    mso-ansi-language:#0400;
    mso-fareast-language:#0400;
    mso-bidi-language:#0400;}

    Luhrmann, Tanya ofera o perspective interesanta in acest sens:
    “Metakinesis: how God becomes intimate in contemporary US Christianity.”
    Pt. Vlad poate sunt de interes si alte articole postate acolo (ma gandesc la cel cu “social defeat”):
    https://www.stanford.edu/dept/anthropology/cgi-bin/web/?q=node/73
    Cele bune.
    Adrian
    http://terapeutic.weblog.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.