Anticii invocau Muzele.
Noi, ne invocăm pe noi înşine.
Nu ştiu dacă Muzele apăreau –
– fără îndoială, depindea de invocator şi invocat –
dar ştiu că noi nu apărem.
Alvaro de Campos, 3 ianuarie 1935
About The Author
blogul neoficial al lui Vlad Stroescu
http://www.youtube.com/watch?v=vRF7nl3ciAk&feature=related 🙂
domle, ne mai asasinezi mult cu ratele alea in foto?
povestile de la servici erau mai interesante: techniques sociales de survie.citeste boris cyrulnik cu “rezilienta “lui, cauta-ti radacinele ( poate fi interesant sa-ti cunosti istoria personala, familiala si a neamului- transmiterea transgenerationala a sarcinilor de destin, enciclopedia-dacica.ro
sii fii mindru, ai de ce! un om care percepe viata asa ca tine, trebuie sa mearga pe un anume drum….lasa viata sa aranjeze tot cu intelepciune!
hai bafta si curaj!
“Tu”, ce-s alea frate “sarcini de destin”? N-am mai auzit de aşa ceva.
Şi mai ales, ce ai cu raţele? Sau cu pozele? Sunt chiar aşa de nasoale?
Tind să fiu de părerea lui Pessoa.
În rest, mulţumesc de sfaturi şi de compliment (cred). Deşi nu prea le-am înţeles, nici pe unele, nici pe altele.
Dedicatii:
http://madelin.wordpress.com/2010/03/17/dedicatzii-de-la-londra/
„O coração, se pudesse pensar, pararia.”
(”daca ar putea sa gandeasca, inima s-ar opri”)
Multumesc, Vlad, ca m-ai facut sa-l descopar pe Pessoa.
am visat că organizai o întâlnire cu cititorii mahalalei… în Israel.
Madelin, vai de mine ce drăguţ! Sărumâna!
Maria, dacă chiar am făcut asta, sunt încântat.
Am putea face un blog doar cu visele Siminei. Stai aşa, există un blog cu visele Siminei.
Da, dar e parolat…
hi hi. aseară am visat „frigărui de pipoțele și inimioare”.
Hihihi, io am cumparat de la market aseara pipoțele și inimioare sa fac ciorbitza de burta.
ha! păi de ce n-ai cumpărat burtă, atunci?:))
Drăguţ e de bine, offfff
Penca io fac ciorbitza de burta falsa!
Vlad, bine. Dar de ce mi-o fi ramas mie in cap ca atuncea cand spui “dragutz” inseamna ceva despre care ai oareshce indoieli? O fi un tic mental de care nu-mi dau seama.
Tz-eam schimbat si dedicatia, na!)
câte diminutive are ciorba? – d’alea drăguţe:
-ciorbiţă
-ciorbică
-ciorbuţă
-ciorbiţică
-ciorbuţică
-ciorbucă
-ciorbişioară
Şi diminutive la pătrat:
– ciorbicuţă
– ciorbuţică (p-ăsta l-ai zis deja)
– ciorbişoarică
– ciorbişoaricuţă
– ciorbuţicuşoaruţicuţică
– etc.
Madelin, când am oareshce îndoieli asupra a ceva, nu zic “Vai, ce drăguţ?” ci “Interesant”. De exemplu, “Îţi place noua mea bluză?”, “Hm, mda, e interesantă.”
Acuma nu vreau sa crezi ca tziu cu dintzii de o interpretare a mea sau sunt obsedata mai mult decat trebe de reactiile tale si despic firu-n paispe (chiar daca il despic, hihi). Vorba lu’ Tapiru, daca nu mi-ai fi atat de drag as ignore pur si simplu (am mai scris si pe la mine prin bucatarie ca de cetit aproape zilnic nu cetesc decat vreo 4-5 bloguri, acesta included).
Insa ieream curioasa cum de mi-a ramas mie in cap altfel.
Asa ca am dat un search pe blogul tau. Prin alte parti (vizuina, imed) mi-e lene. Nu sunt foarte multe posturi. Apoi search “dragut” cu diacritica, pe fiecare post.
http://dulce-mahala.tapirul.net/index.php?s=dragut
Oare cum reiese? Io tot am o oareshcare senzatzie.
De ex ce impresie ai de jazz bachian? Ceva in cheie minora?
Madelin, există şi tonuri, nu numai cuvinte. Sigur, e greu să redai tonurile în scris. Aparent eu n-am reuşit, deci nu am decât cuvântul meu conform căruia \”drăguţ\” e de bine 🙂 Sper că o să mă crezi şi n-o să mai fi supărată pe mine.
Io te crez pe cuvant, sa stii.
Si nu mai sunt suparata.
…
(pana data viitoare cand mi-oi aminti iar cum refuzi tu “sa-i nemuresti (nemuritoresti?)” (sic!) pe cei ce merita sa nu fie uitatzi).
Pentru alelalte motive (cu metacomunicarea si cu sensurile semantice far’ de tonuri) gata, am intzeles!