Jouy-aux-Arches. Mic orăşel loren, cu un farmec aparte, pe malul leneş al Mosellei, la umbra unui străvechi apeduct roman. Case mari, aristocrate. Tăcere profundă, mormântală, tulburată doar de ciripitul sinistru păsărilor.
Acolo, cred că am găsit echivalentul ornitologic al vampirilor:
Bineînţeles, dacă ştie cineva ce sunt astea, îl rog frumos să-mi zică şi mie. Poza e grăunţoasă, că era deja seară şi a trebuit să întind la maximum teleobiectivul, aşa că am intrat direct la ISO 1600. Îi înţeleg şi pe cei care s-au cam săturat de noua mea preocupare.
Gasca egipteana (Alopochen aegyptiacus)
Nu se vede că era seară. O fi de vină teleobiectivul ăla întins la maximum şi iso-ul.:)
Şi de la ele venea ciripitul sinistru? Nu de alta, dar par de treabă alea, ele, ce-or fi ele…
Ivory, crezi ca erau de treaba? Mie mi s-a parut ca in ochii lor insangerati se citea un mesaj pasaresc cumplit.
it’s a werebird
Jouy-aux-Arches! Imi aminteste, sonor, de Bénévent-l’Abbaye, unde era sa ma-ngrop ca generaliste acu`vreo 2 ani…..incepe sa-mi para rau ca n-am facut-o…..
Ori încercănate, ori drogate. Haha! De fiecare dată când vorbesc de cearcăne, îmi aduc aminte de ceea ce am citit la Madelin :
– Mami, cu ce te-ai dat la ochi?
– Cu cearcăne 😀
io cand ma uit la ochii lu’ pasarea aia, imi vine in cap sublinierea muzicala de suspans din filme: “ta-na-naaaaam!”
Tapire, exact asta mi-a trecut si mie prin cap cand le-am vazut! Tananam! In plus, eu ma uitam prin teleobiectiv, gastele ciuguleau linistite (probabil ciguleau o victima, brrr), cand deodata una ma vede si ridica capul…
şi? ai început brusc să te uiţi la unghii şi pe cer aşa, fluierând?..
io cred că noaptea o să iasă din aparatul foto și o să-ți facă un ou în papuc.
Uite poza unuia din pescarusii norvegieni la care ma uitam eu asteptandu-l pe D. sa vina la date.
http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSRUYGo1LBxCkAPfEa0R_ZRFsJ5y93eZ5x6cJfwinWwIUK14r9_