Astăzi nu mă simt deloc original, așa că o să copiez cu simțire. În restul zilelor, copiez cu nesimțire. Mai jos e un text foarte drăguț, pe care unii dintre dumneavoastră în mod sigur îl știați. Este vorba despre Noul Manual de Poezie, de Mark Strand. Un text foarte adevărat și pragmatic, și parcă făcut pentru a se propaga pe internet, sub formă de email forwardat. Ce părere aveți? Ca să nu zic că n-am făcut nimic, o să vi-l dau tradus (e foarte ușor).
Noul Manual de Poezie
de Mark Strand (1970)
1 Cel ce înțelege o poezie va avea necazuri.
2 Cel ce trăiește cu o poezie va muri singur.
3 Cel ce trăiește cu două poezii uneia îi va fi necredincios.
4 Cel ce concepe o poezie va avea cu un copil mai puțin.
5 Cel ce concepe două poezii va avea cu doi copii mai puțin.
6 Cel ce poartă o coroană pe creștet când scrie va fi găsit.
7 Cel ce nu poartă coroană pe creștet când scrie nu va amăgi pe nimeni în afară de el însuși.
8 Cel ce se înfurie pe o poezie va fi disprețuit de bărbați.
9 Cel ce va continua să se înfurie pe o poezie va fi disprețuit de femei.
10 Celui ce denunță public poezia, pantofii i se vor umple de urină.
11 Cel ce renunță la poezie pentru putere va avea o grămadă de putere.
12 Cel ce se laudă cu poeziile lui va fi iubit de proști.
13 Cel ce se laudă cu poeziile lui și iubește proștii nu va mai scrie.
14 Cel ce tânjește după atenție pentru poeziile lui va fi un măgar sub clar de lună.
15 Cel ce scrie o poezie și laudă poezia altuia va avea o preafrumoasă amantă.
16 Cel ce scrie o poezie și laudă prea mult poezia altuia o să-și alunge amanta.
17 Celui ce pretinde poezia altuia, inima i se va dubla în dimensiuni.
18 Cel ce-și lasă poezia să umble goală se va teme de moarte.
19 Ce ce se teme de moarte va fi mântuit de poeziile lui.
20 Cel ce nu se teme de moarte poate sau nu să fie mântuit de poeziile lui.
21 Cel ce termină o poezie se va scălda în urmarea goală a patimii sale și va fi sărutat de hârtia albă.
Originalul, aici.
[Compiling…]
Error: line 4: “to conceive of” means “to form a mental image of something that is not present or that is not the case”. Suggested translation: “a(-şi) închipui.”
Error: line 5: “to conceive of” means “to form a mental image of something that is not present or that is not the case”. Suggested translation: “a(-şi) închipui.”
Warning: line 21: unknown warning.
– CONSTATARE poetica + subiect individual:
Cel ce înțelege o poezie va avea necazuri.
Cel ce trăiește cu o poezie va muri singur.
Cel ce trăiește cu două poezii uneia îi va fi necredincios.
– LEGE a firii + subiect generic :
Cand un om pricepe o poezie,(musai) el da de necaz.
Cand un om traieste cu o poezie, el moare in singuratate.
Cand un om traieste cu doua poezii, el este necredincios uneia din ele.
– NORMA de drept civil :
Daca un om pricepe o poezie, el da de necaz.
Daca un om traieste cu o poezie,el moare in singuratate.
Daca un om traieste cu doua poezii, el este necredincios uneia din ele.
– Concecinta PENALA:
Atunci cand un om pricepe o poezie, el va da de necaz.
Atunci cand un om traieste cu o poezie, el va muri in singuratate.
Atunci cand un om traieste cu doua poezii, el ii va fi necredincios uneia din ele.
hehe, imi par a fi doar 21 de rinduri total aleatoare inspirate de etnobotanice:)
dar conform regulii nr. 10 ar trebui sa am grija cind ma incalt data viitoare:)
@CST: cred că “concepe” e un termen mai corect, pentru că el face referire şi la conceperea copiilor. “Concieve” înseamnă şi “become pregnant”. Acum e clar şi ce a vrut să spună Strand: o poezie, după ce ai fătat-o, nu mai e a
@cleo: nu puteam să folosesc “un om”, pentru că textul face referire la un bărbat. Ar fi trebuit să folosesc “un bărbat”, şi ar fi ieşit mai nasol.
@lektor: nu e chiar aşa. Mie mi se pare că fiecare rând are un sens destul de clar. Regula 10 e cea mai subiectivă, şi mie îmi place să denunţ poeţii. Poezia, aşa, în general, mai rar.
poezia cu p mare sau mic ar trebui sa contina macar citeva grame de zvâc misterios bine rostogolit pe valuri de vin. Pe cind textul de mai sus pare mai degraba o reteta de prafuri contra pruritului prescrisa de un poticaroş puricos:)
Poezia ca anticonceptional. Imi si imaginez iubita ingrijorata a poetului: Scrie, te rog, repede o poezie.
Dar asta poate fi si un ritual generalizat: si acum, cred ca trebuie sa scrii o poezie. Ca sa fim siguri.
Cam suna a delir manualul asta de poezie.Citirea ta, Vlad, ii da sens. Poti gasi sens oriunde, daca vii cu experienta ta.Oracolele se bazau pe asta. Tu esti un cititor co-creator. Delirul e cel mai usor de desfacut in interpretari multiple. O forma incerta e usor de modelat, pe cand cu contururile clare te joci mai greu.
@Vlad/4: [Mode: Debugging]
Ok, de acord (mai ales că a concepe are şi sensul de “a imagina”, “a proiecta”). Poate că am mers prea mult pe alegerea autorului, de-a folosi “to conceive of [something]” în loc de-a folosi “to conceive [something]”. Întotdeauna m-a interesat ce-a vrut să spună autorul, de asta. 🙂
@lektor/5: [Mode: puzzled]
După multe modele eşuate, am început să văd poezia ca pe un vitraliu din petice neregulate de cauciuc translucid, colorat, bine întinse (peticele), fiecare dintre petice fiind câte un cuvânt tensionat dincolo de semnificaţiile lui obişnuite (probabil că asta ar fi echivalent cu cele “câteva grame de zvâc misterios bine rostogolit pe valuri de vin” de care pomeneai). Uneori îmbinările dintre vitraliile acestea încep să cedeze, fiindcă peticele (cuvintele) sunt atât de tare întinse încât nu mai rezistă la lipituri.
Din prisma modelului descris mai sus, poemul lui Strand pare echilibrat: are şi petice întinse, are şi structură. Structură de reţetă de prafuri, poate, dar structura e intactă, peticele sunt lipite, nu se vede mortarul din spatele găurilor.
Poate ar trebui, pentru sublinia ce vreau să spun, să dau niste exemple de poezie şi în alt limbaj decât cel natural.
Frumoase exemple, CST, cel puţin cel cu pi, că pe ăla l-am priceput, oarecum.
ma gandeam azi ce mici si proaste sunt cuvintele mele si atat de nefolositoare mie, incat am nevoie sa citesc cu nesimtire pe ale altora inainte sa pot exprima ceva.
copiez cu nesmimtire adeseori. pentru ca eu nu sunt niciodata originala. am pagini intregi in word, cu citate transcrise, pe care le recitesc dezordonat. ce bine imi prinde.
acum 2 seri era atat de apasatoare nevoia de a scrie si atat de constipata oiginalitatea mea, ca m-am apucat sa transcriu din poeziile lui tata.
e un film american cu un actor negru mai in varsta. nu pot sa dau nicio cooordonata, nu mai tin minte detalii. personajul sau e un fost scriitor, care se izoleaza de lume intr-un apartament. draperiile lui dau in terenul de sport al unei scoli. un pusti care joaca basket acolo il ocheste… in cele din urma, cei doi se apropie. pustiul ar scrie… dar nu stie cum. nu este nici incurajat.
scriitorul ii da un pont(DE ATuNCI am invatat eu si fac asa): ia de aici ce au scris altii si copiaza. Atat. O noapte, o zi, doua… pana cand sosesc si cuvintele tale.
Si cuvintele chiar sosesc, asa este.
Dupa aia, un prof extraordinar de destept, de retorica si de mai multe, ne-a invatat inca din primul an de facultate: scrisul constrange gandirea. Si asa am avut inca o confirmare.
eu continuu sa copiez. cred ca asta o fac bine.
si mi-a mai zis Parintele
chiar luna trecuta
sa nu-mi mai scriu (articolele) cand simt ca imi vine mie inspiratia, ca n-oi fi eu aia inspirata de Dumnezeu, asa cum erau poate in vechime… :))
si cam asa e, ce-i drept. scrisul constrange gandirea.
@ Eva:
negrul ala e cumva sean connery in ‘finding forrester’?
lektor, chiar asa! :))