Am renunțat demult să mai adopt rezoluții pentru noul an. Probabil ca și tine, cititorule, nu le aplic niciodată. În schimb, prefer să adopt imposibilități practice, și să visez că le fac deși știu sigur că nu le voi face. Diferența e subtilă, dar adâncă.
De exemplu: mi-ar fi plăcut să plec în tabără. Niciodată n-am fost.
Mi-ar fi plăcut să am o bicicletă cu pinion fix.
Mi-ar fi plăcut să iau lecții de flaut, sau chiar și de chitară.
Mi-ar fi plăcut să-mi iau permisul auto, nu pentru oraș, ci pentru lumea mare.
Mi-ar fi plăcut să cultiv dovlecei.
Etc.
Nu există îndeplinire a visurilor, ci doar surprizele bubuitoare sau șoptite ale vieții. Niciodată nu visasem la zâmbetul fiicei mele, și acum îl am gratis și neașteptat.
Nu știu alt fel în care să trăiesc.
About The Author
Alta diferenta subtila dar adanca este intre o experienta pe care o banuiesti placuta sau ca “te implineste” si una care se dovedeste de fapt folositoare (in toate sensurile).
Ce chestie, între timp am bececletă cu pinion fix. Mâine poimâine te pomenești că mă fac șofer. Brrrr.