Sunt populare, în ultima vreme, dezbaterile dintre credincioși și atei. Atât de populare, că s-au făcut meme de internet despre asta. De regulă, dezbaterile implică, de o parte, niște persoane dubioase care susțin că dinozaurii sunt o iluzie și pământul e pătrat, și, de cealaltă, niște savanți cu imagine publică care folosesc stupiditatea celor dintâi pentru a demonstra că Dumnezeu nu există. Cel puțin așa a început toată treaba și acum e pe toate ecranele de monitoare și televizoare, adaptată pe cât se poate la culturile locale.
Dezbaterea e însă irelevantă pentru mai noi toți. Pentru că lumea nu se împarte în credincioși și necredincioși din speța celor de mai sus. Ei sunt, în realitate, rari. Majoritatea dintre noi nu suntem nici una, nici alta. Sau suntem amândouă. Sau nu știu.
Eu unul, pe măsură ce îmbătrânesc și îmi amintesc de moarte din când în când, constat că între necredința și credința mea există o relație directă. Cu cât mă îndoiesc mai mult, cu atât cred mai mult. Și viceversa. Habar n-am dacă asta e o calitate sau un defect, dar înclin spre defect. Poate chiar viciu. Mă regăsesc în strofa lui Apollinaire (iar):
Je connais gens toutes sortes
Ils n’égalent pas leur destin
Indécis comme feuilles mortes
Leurs yeux sont des feux mal éteints
Leur coeurs bougent comme leurs portes
Pentru un om cu adevărat virtuos, teama de pedeapsă sau recompensa, nu joacă niciun rol în luatul hotărârilor. Oare or exista oameni virtuoși?
Nu.
“teama de pedeapsa sau recompensa” nu joaca nici un rol in luarea deciziilor unui om cu adevarat pacatos.
și eu pendulez: i-am reproșat fiică-mii că se roagă (o învățaseră ăia la grădiniță), așa că m-am apucat să-i explic ADN, dinozauri, i-am pus filme cu big bang-ul, după care ea a sărit în partea ailaltă, nu mai vroia să audă de nimic, până și pildele omenești fundamentale îi cam puțeau doar pentru că le căpăta pe filieră religioasă, la ore, la școală. atunci, m-am răsucit și eu: stai, stai, uite, știi, nimic nu e sigur, hai să citim și ce mai zice prin Biblie, dar să fii atentă, Biblia nu e singura carte sfântă, dar ea mi-a spus atunci că „doamna” (de religie!) nu știe să explice, că îi plictisește, și atunci i-am zis așa: stai, stai, dacă „doamna” nu prea se pricepe, nu e vina religiei, uite ce zic budiștii, creștinii, musulmanii, dar, mai ales, nu uita: fizica, ah, fizica ne învață că, iar biologia ne spune și mai și, cât despre genetică și biochimie – ah! acolo e sipetul cu secrete fundamentale!
după care mi-am dat seama că vorbesc flapsuri și bag din top, pentru că în sală, când mor de frică și asud de spaimă, emit și eu câte un Doamne ajută glorios, de care uit instantaneu, firește, când mă duc la țigară.
treaba e: și morala cum o mai învăț? că de păcătos, știu sigur că sunt păcătos, sau măcar nevirtuos, ca să răspund, și eu, mult mai pe lung decât blegoo.
Sunt chiar surprins că pe un blog în limba română, revenirea la topice trecute e mereu perenă, precum ciulinii Bărăganului.
Presupun că e datorită primarului mahalalei – un om veșnic în oscilație intelectuală – între “dincolo de bine ” și “dincoace de rău”.
Orice “discuție” despre “credință” – prin definiție nu poate fi scurtă.
În nici o limbă, în nici o cultură, în nici o societate – istoric vorbind.
Războiul de treizeci de ani n-a fost scurt decât în comparație cu războiul de o sută de ani.
Cruciadele nu s-au limpezit în cinci minute de discuție, după cum nici expansiunea islamului nu s-a făcut de azi pe mâine.
Credința nu-i ceva care s-o rezolvi în cinci minute – tu crezi, io nu crez – tip de discuție.
Probabil primarul resimte derapajul intelectual comentaristic la postul original – altfel nu se explică revenirea la subiect.
“credinta nu-i ceva care s-o rezolvi” suna ca (sic) dracu’..in fine, unii nu cred in gramatica, altii nici in buddha-sakya, altii cred doar in limitele celor pe care i-au citit.
doru a zis:
Bine că ejti tu dejtept și corect gramatical.
Nefiind român, produc și io în limitele mele.
Tu tocmai le-ai arătat p-ale tele.
ba tu esti cel dejtept.
eu n-am nici macar limite.
doru a zis:
Asta-i problema cu tine – că n-ai limite.
N-am zis că ejti prost, ori needucat, ori retardat mintal!
E chestie de limite, vezi d-ta… Dorule…
Limitele d-tale sunt la gramatică.
Hale mele sunt la nivel filozofic.
Nu zic că hale tele sunt de micționat pă ele… spun doar că nu-s relevante la caterincă.
Hapropo.
Crezi în Dumniezo?
Ești hîn credinăță hortodocsă?
Ai pupat moaște anu’ trecut?
Întreb, nu dau cu paru’… nici că condamn cu mânie proletară manifestări credincioase…
Pupă ce icoane vrei… n-o să mă vezi că fac mijto.
Dar nu încerca să faci mijto de gramatica mea… care este! Ca replică apropo de credință.
Zic.
Latru.
Și mârâi.
http://www.blegoo.com/wp-content/uploads/2009/11/blegu.mp3
Dreptu’ tău să crezi că-s prost… îl respect… da’ nu te aștepta să agreez la dreptu’ tău.
am spus ca eu nu am nici MACAR limite..adicatelea am sansa lui zero…sansa lui A e deja monopolul unuia care se zbatea p-aci acu citiva ani sa-l dea pe celine cu capul de zidul plingerii..in fine, nu stii despre ce vb…pentru ca esti ocupat de propria originalitate..adica a navalit originalitatea peste tine si nu mai ai ce face..te zbati, musti, latri, insa ea a dracu’ nu si nu..ti-a cumparat si lesa flexi giant proffesioanl, atentie, retractabila de 10 metri pina la limitele filozofice..
in rest, n-am mai nimic cu tine.
@ doru:
Le notre com le coniffere’… avec dă mucositese sur les poitrin.
Bagă mare Dorule… că semnu’ dă dat cu capu’ e încercuit pă zid.
Nu te jena dă mine, io-s doar un maidanez străinez.
🙂
Așteptăm horiginalitatea ta – care este!
Horicînd, horicum.
Hai să vedem.
Ham-ham!
…………………
…in fine, nu stii despre ce vb…pentru ca esti ocupat de propria originalitate..adica a navalit originalitatea peste tine si nu mai ai ce face..te zbati, musti, latri, insa ea a dracu’ nu si nu..ti-a cumparat si lesa flexi…”
Păi… cum dreaq’ să știu, cacă tu nu izbutești/izbucnești/ejaculezi să exprimi ce vrei să zici?
Hîncearcă să hexprimi frusrările tale… care or fi… ‘nainte de a pune mâna pă par.
Literaturgic vorbind… ejți oarecum “dincolo dă rău” – ca să mă esprim puliticos.
Încearcă mai din nou… “dincolo dă bine” – poate îți iese ceva.
Nu zic ce… o să judecăm hîn mahala.
🙂
dincolo de ce, ma?
:))))))
http://www.youtube.com/watch?v=zb3LSq9gZcw
doru a zis:
“Dincolo dă bine și dincoace dă rău”
te dai relaxat
ca si cura
doru a zis:
Păi, dacă am credință… normal, nu?
pai vezi..te dai original si tu esti tot un fel de fricos cu fitze.
@ doru:
Nu văz legătura între credință și fricoșenie – cu ori fără fițe.
:))))))
http://www.youtube.com/watch?v=1DOSLeph6Ag
cora certifica inca o data ca in tirg nu se vorbeste ci se ride.
@ doru:
Jenant, totuși.
sharia, totusi.
@ doru:
Ete ștoiul și cotoiul.
Românii mioritici echivalează “credința” cu mersu’ la biserică – c-atâta îi duce pă ei mintea – care o are.
“Ortodocsia… distruge România!”
si de ce n-ar fi mersu la biserica precum mersu pe bicicleta?
@ doru:
Fin’că:
Gene Wolfe – “The Urth of the New Sun”
Citatul spune pe scurt cam tot ce am de zis.
Oare să traduc?
Nu e corect sa-l citezi pe Gene Wolfe.
@ Vlad:
(Gordon R.Dickson – The Final Encyclopedia)
@ Vlad:
(Jack Vance – “The Miracle Workers”)
@ Vlad:
Și ca s-o pun istoric:
Dieu et mon droit
Unde credința precede puterea.
Așa cum se și cuvine, dealtfel.
Na, sîc!