Ministrul Sănătăţii, Ion Bazac:
Rezidenţii, banii înapoi. Am pus o restricţie punitivă.Rezidenţii sunt plătiţi din bugetul statului. Dacă un medic a terminat specialitatea şi vrea să plece, sigur că poate să plece, dar a făcut specialitatea pe banii ţării şi acum trebuie să returneze banii. Salariul unui rezident este în jur de 12 milioane de lei vechi, înmulţim cu 12 şi vedem cât face pe un an. Probabil că mulţi nu vor avea banii ăştia, dar mi se pare o măsură corectă.
(Adevărul, 15 septembrie 2009)
Eu nu am verbul domnului doctor Florin Chirculescu. Nu foarte demult, dumnealui îi spusese câte ceva ministrului nostru, într-o scrisoare care a făcut vâlvă, iar mie unuia mi-a redat speranţa. Dacă şi acel demers a fost degeaba, nu prea văd ce aş putea să fac eu. Dar dacă nu aş scrie aici nişte lucruri, de altfel evidente pentru toată lumea, nu numai că nu mi-aş face datoria, dar cred că s-ar rupe ceva pe undeva, prin mine. Aşadar,
Dom’ Ministru,
Predecesorul dumneavoastră, Eugen Nicolăescu, făcea mai demult, în direct, la televizor, afirmaţia că rezidenţii nici n-ar mai trebui plătiţi. Pentru că ei învaţă, nu muncesc. A doua zi, predecesorul dumneavoastră retrăgea afirmaţia, cu scuze. Altădată, acelaşi predecesor a venit cu aceeaşi idee ca a dumneavoastră, a legării de glie a rezidenţilor. Bineînţeles, după ce consilierii dumnealui l-au lămurit că ar fi anticonstituţional, antieuropean, etc., a renunţat la ea.
Şi acum, interviul ăsta, cu dumneavoastră.
Aş putea să vă explic evidenţa, că rezidenţii nu primesc bani degeaba. Că muncesc enorm, adesea un număr improbabil de ore. Că fără ei, toate marile spitale universitare ar cădea pur şi simplu, ar înceta să funcţioneze. Că încă din anul I trebuie să facă gărzi fără să fie plătiţi. Că nu au dreptul nici măcar la o farfurie cu mâncare gratis în spital, după 32 de ore de muncă fără pauză şi în condiţii de front. Că în schimb, primesc în fiecare lună 12 milioane de lei vechi, aşa cum chiar dumneavoastră cu infinită candoare măturisiţi într-un cotidian central. Dacă sunteţi curios cum se descurcă un rezident cu banii ăştia, puteţi să citiţi, de exemplu, aici. Că la Centrul de Perfecţionare în Domeniul Medical, organismul care se ocupă cu pregătirea rezidenţilor, se plăteşte absolut orice, de la fiecare curs până la carnetul de rezident şi la curicula cu ceea ce ar trebui să înveţi, constând în trei foi bătute la calculator şi trase la xerox. Dacă e să vorbim de calitatea pregătirii pentru specialitate, hm, ea constă esenţialmente în studiu individual, după tratate care costă mai mult decât un salariu lunar.
Aşadar, nu numai că rezidenţii nu datorează “Statului” nici o para chioară, dom’ ministru. De fapt, Statul, Ministerul pe care îl conduceţi, e îndatorat până la gât rezidenţilor. Şi emigraţia masivă de medici e doar un fel în care datoria asta neplătită se întoarce asupra tuturor, doar o parte din preţul pe care îl plătim toţi pentru două decenii de iresponsabilitate, incompenteţă şi corupţie la nivelul la care lucraţi dumneavoastră.
Aş putea să vă zic toate astea, dar sunt absolut sigur că sunt lucruri pe care le ştiţi. Vi s-au spus de o mie de ori. Şi atunci, de ce ne vreţi să ne pedepsiţi, dom’ ministru? Că aşa spuneţi, că veţi lua restricţii “punitive”. Credeţi oare că plecăm pentru că ne dispreţuim ţara? Pentru că vrem să o trădăm? Dom’ ministru, eu sunt unul dintre rezidenţii care se gândeşte să plece din ţară, măcar o vreme, după rezidenţiat. Şi de fiecare dată când mă gândesc la plecare, ceva se întinde în mine şi mă răzgândesc de zece ori pe zi, şi sunt la limita plânsului. Un coleg eminent, pentru care medicina românească ar fi trebuit să se bată ca să îl păstreze, îmi spune că pentru el plecarea e o mare înfrângere. Nu plecăm cu inima uşoară. Pentru mulţi dintre noi, e vorba de o tragedie personală. Plecăm pentru că, în lumea asta nouă, în care dumneavoastră sunteţi ministru, nu ne putem adapta. Unii reuşesc, ba chiar prosperă, alţii nu. Alţii nu înţeleg nimic. Spre exemplu, eu simt adesea că vieţuiesc într-o lume paralelă. Nu mă pot orienta, nu am repere, nu mă confund cu peisajul din jur. Nu ştiu pe ce butoane să apăs ca să manipulez mediul. Nu înţeleg de ce simplul fapt de a-mi face meseria nu e suficient ca să am un loc, nu bun, dar măcar onorabil, în lumea asta. Am de ales, între a renunţa la medicină şi la a încerca şi în altă parte. Ce-aţi face în locul meu, dom’ ministru? Ştiu deja răspunsul. Dumneavoastră aţi ales prima variantă, şi aţi reuşit cu brio: sunteţi un om de succes. Chiar aşa, şi rezidenţii care renunţă la medicină vor trebui să-şi dea salariile înapoi? Probabil că da, că şi ei au fost “pregătiţi pe banii statului”. Aş face o glumă, cerându-vă să daţi şi dumneavoastă banii înapoi, dar mi-e teamă că o să îi scoateţi prompt din buzunar şi o să mi-i lipiţi pe frunte.
Trist si amar. Insa atunci cind habar n-ai ce decizie sa iei, nu lua niciuna si cumva incearca sa vezi cam pe unde te duce valul. Parca traiesti intr-un film politist, prins intr-un nod de picioare si de care, daca tragi, te spinzuri. Orice-ai face nu e bine. Asa ca tre’ sa lasi un pic lucrurile sa curga.
PS Cunosc foarte bine problema, am prieteni in situatia asta, ba chiar as putea zice ca am avut noroc sa nu ajung eu in situatia asta.
Bine că nu am ajuns să suport asemenea umilinţe pentru 280 EUR pe lună…
Mai sunt multe lucruri interesante şi de discutat în articolul ăla, citiţi-l.
A vrut si Ceausescu sa faca sa ceva la sfarsitul anilor ’80. Cu privire la toti absolventii de facultate. A fost amenintat de americani cu retragerea Clauzei natiunii… si a renuntat.
Sunt si eu curioasa, dupa ce ai terminat acei ani de rezidentiat, si nu ai post, statul ce face?
Am uneori impresia, desi sunt unul dintre cei mai optimisti romani, k cei de la guvern au zile speciale unde lucreza la strategii de umilire a tinerilor. Eu ma simt umilita, am si eu durerile mele cu cei din invatamant.
Nu sunt infantila deloc, dar asemenea aberatii ma fac sa tip din rarunchi!
1. masura nu e unica. si in brazilia e similar, tre sa dai banii inapoi daca ajungi sa lucri prin alte parti decat brazilia – asta daca te trimite statul cu vreo bursa…
2. calm down, man! bazac e un dealer de masini si nu va mai fi la anul ministru. apoi, chestia a spus-o intr-un interviu, deci semi-oficial, bla-bla.
3. ce a facut de fapt impricinatul? care e/a fost verbul sau, ca la 6 luni de la tevatura tot aia e?! eu scrisoarea aia am vazut-o ca fiind plina de adjective, dar verbele cam lipseau. ca si in postul tau dealtfel (sper sa nu te superi ca zic asta).
4. caci daca vrei verb, uite verb: iesiti in strada! faceti greva. stati in fata guvernului pana vin iar minerii! mai am si alte verbe si mai adecvate pt. situatia de fapt, dar ma abtin.
5. vei spune, a, stii, e complicat, caci…pacienti, draci, laci. da, este dar daca voi nu cereti nimeni nu va da ceva.
6. si de fapt toata situatia e gen romanika, arucantul unei pietre de un prost etc.
cara-te naibii de acolo, odata!, si fa-ti viata ta.
WE:
1) În Turcia (ţară cu pretenţii la UE) sunt interzise blogurile. Asta nu justifică în niciun fel cenzura în alte părţi, nici dacă Turcia ar avea motive serioase să interzică blogurile.
2) ai dreptate, probabil, însă ideea e recurentă. A scos-o şi Nicolăescu, foarte posibil or să o dea la iveală şi alţii. Asta este şi va fi metoda guvernului de se descurca cu criza. Spitalele nu mai au bani? Să dea populaţia bani. De parcă nu populaţia ar fi adevărata şi singura victimă a crizei.
3) Împricinatul a făcut cât a putut, având în vedere că are deja o meserie, despre care a spus clar în ce condiţii o practică. De altfel, a rezumat pe blog cam cât s-a putut face, cât a fost sprijinit, etc.
4, 5) Să ieşim în stradă? Să facem grevă? La un moment dat se va ajunge şi la asta, dar stai un minut şi închipuieşte-ţi cam ce ar însemna câteva zile în care spitalele mari nu ar mai putea funcţiona. În momentul de faţă, rezidenţii muncesc enorm în plus, adesea NEPLĂTIŢI, ca să se poate face faţă. Draci, laci, asta e situaţia.
Iar blogul este pentru adjective şi ecouri.
6) Nu semănăm între noi, WE. Poate, pentru mulţi dintre noi, “romanika” e casa noastră, în afara căreia fericirea nu e de imaginat. Nu-ţi da ochii peste cap, te văd, să ştii 🙂 Serios vorbind. Eu o să plec pentru o perioadă, probabil, şi deja mi-e foarte greu. Sunt alţii care nu pot pleca pur şi simplu, au familie, părinţi, o lume întreagă aici.
ăla e idiot
şi mai sunt atât de mulţi că am obosit
Vlad, cred că știi deja că nu pot să-ți scriu aici toate lucrurile pe care aș vrea să ți le spun și ți le voi spune cândva. Este evident că o formă de protest față de inepțiile pe care un ministru sau altul le emite public trebuie să existe, iar în cazul acesta nu trebuie să vină doar din partea medicilor pentru că, așa cum spui, nu ei sunt singurii afectați; lucrurile merg, într-adevăr, mult mai departe. Nu cred însă în versiunea manifestație + piață + mineri; a, bine, o manifestație parcă merge totuși. Nu am soluție, dar îmi doresc să-mi spui într-o zi că ai găsit una, tu sau prietenii tăi.
Nu cred, de asemenea, că dacă primesc unii un ordin (scuză-mi scenariul) să distrugă, de exemplu, sistemul sanitar și învățământul aici, promit să o facă și se și pun pe treabă sau pur și simplu au ei inițiativa asta (că e și ăsta un scenariu posibil), noi trebuie să le și ducem munca la bun sfârșit, poate chiar să le-o ușurăm.
Eu, dacă mă întrebi, ar trebui să ies acum pe o piață futures a protestelor pentru că ar trebui, de fapt, să mă gândesc așa: dacă legea zice că arhitecții trebuie și ei sa facă un stagiu – plătit, și ăla, de birouri private de arhitectură, de data asta, în cele mai multe cazuri – și dacă vreun nefericit de tânăr arhitect pleacă să practice arhitectura în altă parte, atunci el ar putea fi nevoit cândva să ramburseze biroului de arhitectură salariul pentru anii de stagiatură? Dar să se specifice eventual care salariu, ăla din cartea de muncă sau ăla pe bune? ia, poate citește alt ministru chestia asta și îi vine ideea, hai că poate mă taie frații. Nu ar trebui să protestez deja?
Off-topic: mă interesează povestea cu blogurile în Turcia, ai niște link-uri?
Alt off-topic: o ciocolată caldă nu bem și noi, cu zilele astea ale cetății?
vlad, asa e, cum ai tu maximala dreptate intotdeauna…
asa e domne, pentru noi, astia care am plecat, romanika nu a fost niciodata si nici nu mai este tara noastra. noi nu am avut o familie – am fost ori de la orfelinat, ori aurolaci. noi nu am avut o lume intreaga pentru ca suntem neinstare sa avem asa ceva. si asa e, noi nu ne-am imaginat fericirea in romanika. ce e aia?
asadar, noi astia care am plecat, care am ales o actiune, suntem niste mutanti autistici etc etc.
nu, nu dau ochii peste cap, ci mi-e sila. da, stiu se trateaza cu lamaie.
dupa cum 20 de ani romania nu are 1 autostrada intreaga, tot asa va fi incapabila sa rezolve niste probleme evidente din sist. medical-universitar, tot asa veti accepta un abs. de medicina ajuns dealer de masini, cu ceva dosare penale sa va alerge prin curte, ca omul de la munte.
cu impricinatul: nu a rez. nimic, pentru ca nu a fost vreo intentie de a rezolva ceva si de fapt s-a trezit si cu niste masuri punitive aplicate pe tacute.
N-am zis io aşa ceva nene. Stop putting words in my mouth. Aşa ai interpretat tu.
Vlad, let’s cut the crap to the chase.
Dupa cum vad eu lucrurile, aveti individual si social (ca group) 3 optiuni:
1. acceptati un impostor ca ministru;
2. nu acceptati un impostor ca ministru si incepeti sa faceti ceva pt. a o schimba;
3. nu acceptati un impostor ca ministru, dar nici nu faceti nimic si fiecare “scapa cum poate”.
1 si 3 sunt favorite romanilor, cred ca cu asta esti de acord. mai ales 3, caci fiecare cauta “culcus” in vreo retea locala, vechiul clanism e in plina actiune.
eu am oferit 2 solutii in ipoteza 2 – cea mai onorabila, dar si cea mai dura, sau 3, cand “scapa fiecare” si cine poate/are curaj isi face destinul asa cum poate si stie – asta inseamna “afara”.
la cum vad lucrurile ca sun in Ro., numai si numai niste proteste concertate, de lunga durata, gen lupta sindicala europeana, sau cea a UAW, pot duce la ceva schimbari benefice. pentru sistemul medical ca intreg. arhitectul nu e de acord. e de acord cu cate o demonstratie ici-colo, pentru sunet si lumina, dar el uita ca niste drepturi fundamentale, cum ar fi cel la studiu, la fairness in startul pentru o poz. mai buna si mai ales la ingrijire medicala de calitate, in Ro., nu sunt posibile decat dupa “zbateri” de lunga durata. si dure.
cu pusul vorbelor in gura, nu stiu…eu am timp sa fac niste analize comparative, tu ai rabdare si putere pt. asa ceva?
WE. Nene. Nu sunt Mesia, nici nu am eul aşa de hipertrofiat să-mi imaginez că pot să mă bat cu “sistemul”, când eu mă chinui din greu să-mi adun curajul să plec 6 luni în Franţa, şi nu reuşesc. Sunt un tip obişnuit, am şi eu angoasele şi dezorientările mele, şi uneori le pun aici pe blog, pentru că nu ştiu în care altă parte să le pun. Ce problemă ai cu asta, Wandering Elf, mâncaţiaş? Lasă-mă frate în durerea mea. Ştiu, mă comport tipic romanika.
Arhitectul, mulţumesc de solidaritate 🙂 Cu Turcia, internetul e sărac în ştiri. Ştiu şi eu doar că domeniile blogspot şi wordpress, precum şi youtube, nu mai sunt accesibile. Majoritatea informaţiilor despre chestia asta sunt tot pe bloguri.
Medicina nu-i o treaba usoara. Ca sa ajungi sa practici ai nevoie de sute de ore de studiu si nu te opresti niciodata cu invatatul. Tot timpul apare cite ceva nou de insusit. Gasesc ca e obositor sa-ti rupi in doua nervii cu lupte in zadar cu toata lumea: cu sistemul, cu pilele, cu alti colegi sau impostori care te sapa. De-asta multi se gindesc sa ia calea pribegiei si sa gaseasca un loc unde faptul ca-ti faci corect si onest meseria e suficient.
Majoritatea au cite un “aranjament”, fie un post scos la concurs cu dedicatie, fie tolerati cumva, fie cu interese politice sau economice. Ramine in afara horei minoritatea celor cu adevarat pasionati si interesati sa munceasca si cu astia nici mama miscarii sindicale si a iesitului in strada n-o sa rezolve cineva ceva fie si doar pentru ca sint oameni de bun simt.
Si eu care am crezut ca esti un mini-mesia, Vlade, dezamagirea-ma ineaca dincolo de cuvinte:D
Serios, tu citesti ce scriu? Eu incep sa am indoieli. Pentru ca daca ai fi citit, ai fi observat ca nu ma adresam tie in principal. Cum blogul tau e la liber, comenturile pot fi vazute de toti ==> de multe ori ma adresez si altora decat celor carora le raspund.
In privinta-ti, pai stiu eu, cred ca mai ai cheia de la cabinetul cu pastile colorate:) – asta pt. anxietate. Pentru restul, eu cred ca ai nevoie de ceva mai aproape de cenaclu si mai departe de blog citibil/comentabil de lumea intreaga.
Miorlau (lol!) a rezumat perfect situatia, fara a face apel la agresivitate defensiva si la chestii interpretabile: doar o minoritate o ia in freza in Ro. Restul…se invarte. End of (hi)story.
A+
Nu ştiu, dar pari foarte deranjat de fiecare dată când scriu un post despre lucurile astea. Acum e încă bine, cel puţin nu fac jocul nu-ştiu-cui. Cel puţin aşa cred. Deşi, s-ar putea să fac jocul lui Băsescu, care vrea să dea jos guvernul ca să mai recupereze din voturi, că altfel guvernul o să-l tragă şi pe el în jos. De fapt, poate tocmai de asta aberează miniştrii în halul ăsta. La ordinul lui Băsescu, ca să cadă mai repede.
am pierdut un post anterior; nu am chef sa il reiau.
deci: whatever. think whatever it fits u.
dar vezi ca ai un act manquee de toata frumusetea vizavi de discutia aia veche pe care acu mi-o arunci in fata. adica, get your act together.
oricum si ultimul tau mesaj tot din seria “nu-nu, dar da-da” agresiv-defensiva face parte. asta poate ca ar tb. sa inceapa sa iti zica ceva.
a+
ps: it’s not always about u.
O ciocolata calda. Da. Da. Si iar da. Si un ceai, la gradina cu smochini a Mirei (buey, de cand vreau io sa beau un mate d’ala, eheeei… sau un rooibos)
E clar (ca vaca, zicea o vorba din copilaria mea) ca e necesar, desi nu indestul de … suficient (timp, zic).
Deci. Convoc adunare de dezangoasare, desi va previn ca (si) io am multe-n sac. Se primesc si angoase prin curier rapid, trimise la pachet din strainatatzuri (Tapire, stai (si tu) pe receptie!). Poate sa le delivereze pitzaboiul ala simpatic cu blue eyes? Pliz!
Vinerea asta? La pranz ori dupa-amiaza? ori saptamana viatoare? Ca cam asa complotam si cu Simina mai devreme pe mess.
Reviu un pic cu amanunte:
VINERI, 18 SEPTEMBRIE
Muzeul Municipiului Bucuresti, 10.00 – 18.00 Expozitie de pictura si grafica Bucurestiul de la traditional la modern
Galeria Muzeului Municipiului Bucuresti, 11.00 – 19.00 Expozitie de pictura, decoratiuni interioare, arta fotografica
Muzeul National al Pompierilor, Biblioteca Metropolitana Bucuresti Expozitie Bucuresti – memoria documentelor, Fanfara Brigada de Pompieri Dealul Spirii (scuarul de la Foisorul de Foc)
Muzeul Municipiului Bucuresti Lansarea seriei de timbre Bucuresti 550 de ani
Muzeul Municipiului Bucuresti, 18.00 – 20.00 Program muzical
Teatrul de Comedie (Sala Mare), 19.00 Clinica
Teatrul Masca (B-dul Uverturii), 20.00 Gardienii se intorc
Pasajul Universitatii, Expozitia Ctitorii ale domnitorilor romani in Cetatea de Scaun a Bucurestilor
Palatele Brancovenesti Mogosoaia, Centrul Cultural Palatele Brancovenesti, 18.00 – 20.00 Nocturna Muzeala – proiectie de film Martha Bibescu. Doamna cu trandafirii (regia Cristina Nichitus), 21.00 – 23.00 Nocturna Muzeala – proiectie film Amadeus (regia Milos Forman)
Teatrul National Bucuresti, (Galeria 3/4, etaj 4) Expozitie de fotografie Caleidoscopul Chinei – Stilul de viata contemporana a chinezilor
Pasajul Universitatii Expozitia Ctitorii ale domnitorilor romani in Cetatea de Scaun a Bucurestilor si lansarea romanului Singuratatea lui Vlad Tepes
Centrul Istoric (Biserica Curtea Veche) Lansarea albumului Domnitori si ierarhi ai Tarii Romanesti si Expozitia Promovarea imaginii Bucurestilor
Arcul de Triumf Expozitia Legiunea romana din Italia in timpul Primului Razboiului Mondial
PIATA CONSTITUTIEI
10.00 – 22.00 Targ de mesteri populari
17.00 – 22.00 Animatie in costume de epoca
18.45 – 22.30 Seara Romaneasca (Orchestra Nationala de Folclor, Calusarii din Olt, Niculina Stoican, Matu Stoian, Constantin Enceanu, Lautarii din Chisinau, Maria Buza)
PARCUL HERASTRAU
11.00 – 19.00 Ulita Traditiei si Mestesugului
11.00 – 19.00 Ministudio de stiri Bucuresti 550
12.00 – 17.00 Fanfara Studentilor de la Conservator
20.00 – 22.00: Teatrul de Vara Herastrau – O soarea cu lun (regia Rodica Mandache)
Lansarea colitei Bucuresti 550 de ani
CENTRUL ISTORIC (Strada Eugen Carada)
16.00 – 18.00 Art Show si Concert de muzica populara
18.15 – 19.15 Art Show, Concert de chitara clasica, mimi, animatie
19.15 – 20.00 Art Show
20.00 – 21.00 Concert Cornelia Catanga si Aurel Padureanu
21.15 – 22.15 Concert Nelu Ploiesteanu
Recunostinte:
http://metropotam.ro/Evenimente/eve2938993706-Zilele-Bucurestiului/
WE, ce uşor este să zici, de departe, fă şi drege, ai 3(rei) soluţii, pac-pac, ţi-am oferit 2(uă) la subpunctul 5(nci). De parcă toţi stau ca tuţii în România şi habar nu au că există soluţii din’astea uşoare. Dar TU ce ANUME ai făcut (mai mult decât vlad şi împricinatul) ca să schimbi sistemul ăsta, daca e aşa de facil de schimbat? Ca în ştiinţă, where’s the proof că eşti calificat să dai sfaturi? Că de criticat ne-făcutul altora, trei bani bucheţelul. Palma în cur şi tuleo, asta au făcut-o mulţi, e din ce in ce mai uşor.
Mişcări de stradă si sindicale, ha. De parcă nu s-a mai încercat în România. Dă-mi un (1) exemplu în care a mers, cu succes deplin, şi mă închin.
Iar despre act manquee, discuţiile vechi au foarte mare relevanţă, pentru că reflectează un anumit tip de caracter şi de acţiune din partea-ţi. Dacă cineva trebuie sa get the shit togheter, that’s you.
Şi, ştiu, nu te obosi să-mi mai spui. Nu am citit ce ai scris, te urmăresc pe bloguri ca o chivuţă, etc. Actul meu manquee, heh.
…iar treaba cu “pe banii statului” este o mare minciună. Educaţia în România (ca şi poliţia şi restul) sunt susţinute de la buget, din taxele şi impozitele plătite de contribuabili, recte nu datoreză nimeni nimic statului.
Am avut discuţia asta cu alte ocazii de am obosit, cum că precum şi de la taxe plăteşti DUPĂ aia (adică, contribuţia mea la şcoala de am primit-o o plătesc prin taxele de salariat) – absolut fals, sistemul de taxare are un caracter prospectiv, nu unul retrospectiv.
Am o neagră presimţire.
stai vlade linistit, am mai invatat intre timp:) si acum unde sunt ma simt prea bine, muzica e prea buna, ambientul prea misto, ca sa las noise-ul sa isi faca de cap.
a, da, sa nu uit. a gresi e omeneste, a persista in greseala, stii ce e. asa ca as fi stii cum daca as persista in aceeasi greseala.
aici, cel putin:D
ce bun e widgetul asta de modificare a comentului. daca vrei sa adaugi ceva, o faci la mesajul initial, daca nu, nu. nu mai e nevoie sa nechezi (sau sa guitzi, mdeh, species specific) de cateva ori in plus. decat daca, stiu eu, simti anumite nevoi…
@ Vlad Detaliaza presimtirea.
Miorlaupufos, este vorba de istoriile tapirul şi elful. În care domnul Elf ajunge la injurii mai repede ca musca la căcat. Ca şi acum dealminteri. Citiţi că e instructiv şi revelator. Ca şi episodul în care dl. elf îi spune lui madelin, nuitam-nisam, că este un tabloid pe două picioare, dupe care purcede la a-i corecta gramatica şi dicţia.
uatever.
Mie mi se fâlfâie de elf şi de injuriile lui autiste, dar bazaconiile lui mă enervează, mai ales spuse cu tonul ăsta de “io v-am zis, io tot spun, nu mă ascultă nimeni”. Zice-ţi-mi şi mie (alţii, nu elf, că de la el nu ma aştept decât la alte “ironii” o-atât-de-fine), cum DRACU dă un rezident jos un ministru?? Când dracu s-a întâmplat în România post-Burebista să fie un politician schimbat la vrerea poporului sau să fie acceptat-neacceptat de către popor? Când dracu o acţiune de stradă, muncitorească, concentrată, a avut un efect pozitiv în România? – asta dacă îl excludem pe Vasile Roaită, of course. Lozinci americanizate, puah, am auzit să-mi ajungă (scrise şi cu bold şi cu liniuţă-de-la-capăt, evident).
Pe de altă parte, demersuri cu (potenţial) impact ca cele ale împricinatului şi ale lui vlad sunt tratate de susnumitul Elf cu un dispreţ superior.
hai ma ţapirule şi tu… ce te întărâţi de unu singur aşa… tu ai dreptate şi dumnealui dreptul la dispreţ superior, dac-aşa pofteşte, deci pare că steţi chit. hai că uite dacă se adevereşte presimţirea lu vlad o să intre oamenii pe blog aci pentru bâlci cum dau drumu şi la mircea badea, nu pentru Mahala… nu-i păcat, zi tu?…
Tapirule, m-ai luminat. Eu acuma am picat in lumea voastra precum pisica de pe gard in curte la om si tocmai ce ma dezmeticeam. Daca se lasa cu scandal ma retrag frumusel pe gardul de pe care am venit si catinel-catinel ma indrept tacticos spre alte treburi.
Daca citesti mai sus, asta am zis si eu. Ca pe hirtie se poate orice, cind pui mina pe sapa lucrurile se complica. Eu am incercat sa dau o explicatie. Mai departe, Dumnezeu cu mila
Le zici foarte bine Vlad. Pacat ca nu citeste mai multa lume astfel de raspunsuri. Daca am putea mediatiza si parerea noastra, versiunea noastra asupra lumii in care incercam sa supravietuim, poate ca lumea nu ar mai fi intoxicata cu minciuni venite direct din gura ministrilor.
Am citit pe Idei in dialog (cred) o replica, ce mi s-a parut apropiata de adevar, si anume: “Romania este o tara a breslelor”. Aceasta lege a salarizarii unice nu a facut decat sa ne dezbine si mai mult. Am ajuns sa comparam mere cu pere. Fiecare incearca sa obtina cat mai mult pentru el si ai lui. Am uitat ca suntem toti bugetari. Si acest spectacol nu poate fi decat grotesc pentru cei care lucreaza in sectorul privat. Poate asta a si fost una din mize: dezbinarea sectorului bugetar.
Intre timp, mi se pare mie, ne intoarcem incet iincet la feudalism. Fixarea de glie se face prin metode mai subtile (salarii mici, care nu permit o viata decenta fara un al doilea job sau alte surse de venit; ratele la banca) sau mai grosolane (vezi intentiile ministrului Ferrari).
Am vazut ca exista si intentia de a introduce votul obligatoriu.
Continuam sa avem salarii insuficiente pentru un trai decent, desi au fost niste mariri. Eu unul nu am timp pentru un al doilea job, pentru ca la spital trebuie sa muncesc si nu pot decat sa fur meserie, iar invatatul ramane pentru acasa, in asa zisul timp liber. Acasa inseamna o locuinta inchiriata de mine si sotia mea impreuna cu o alta familie de tineri (nu-mi voi permite niciodata sa cumpar o casa cu salariul actual, dar macar am avut noroc de o chirie mai mica). Invat dupa carti trase la xerox sau luate de pe net. Fac, ca toti rezidentii din anul meu, garzi neplatite de peste doi ani si nu plec decat rareori la ora 13:00. Daca imi termin treaba, nu vad de ce ar trebui sa mai raman in spital. Exista medici de garda pentru urgente. Cum spunea un mare radiolog: “aveti nevoie de creierul meu, sau de cu…rul meu”. (scuze Vlad, nu m-am putut abtine)
In conditiile acestea nu vad ce datorez eu statului roman. Ministrul Ferrari confunda rezidentiatul cu un curs facultativ si gratuit. Pentru a face acest rezidentiat am dat un examen si am semnat un “contract de munca” cu un spital platitor. Exista “Codul muncii”, o brosura pe care ministrul Ferrari ar trebui sa o citeasca. Dar de ce sa citeasca toate aceste lucruri, cand poate oricand da o lege pentru care sa isi asume raspunderea.
Implementarea unui program de lucru occidental fara salarii, conditii de lucru si dotari decente, nu este decat o alta dovada de ipocrizie a politicianului roman, care ar schimba orice, numai acolo unde este intradevar nevoie nu.
Ion Bazat Ferrari nu este decat o alta figura sinistra care se perinda pe scena politica si ministeriala fara sa detina solutii, fara macar sa cunoasca sistemul pe care vrea sa-l reformeze, un detinator de diplome, care se ghideaza dupa indici, procente si profitabilitate.
Ion Bazat Ferrari se va intoarce (sper) rapid in mlastina politica romaneasca, insa nu vad ce alta figura s-ar putea ridica nemanjita de acolo, pentru a reforma cu adevarat sistemul medical.
e păcat, dar păcat e şi să iei la dispreţ (superior) demersul lui vlad şi să se deturnezi discuţia în alt mod. Dacă elful are soluţii peritnente, să le susţină cu chestii concrete şi demonstrate, nu lozinci, că de asta mi-e teamă, se sfârseşte nu într-un bălci, dar într-o lupta de lozinci.
Şi, miorlaupufos, nu trebuie să te retragi deloc, că eu unul am terminat cu numitul elf.
Nu inteleg expresia “sa iei la dispret (superior)”. Oricum nu vreau sa intru in astfel de polemici.
Mesajul meu era pentru Vlad si m-am gandit ca s-ar bucura sa vada ca am lasat o urma pe blogul lui.
Este normal sa apara reactii, dar recunosc ca nu sunt obisnuit cu blogurile si atmosfera lor si m-am simtit jignit de acuzatia ca as deturna discutia, in timp ce acuzatorul deviaza copios de la subiect.
ciprian, ai înţeles absolutamente greşit- eu vorbeam depre elf şi răspundeam evei. Nu am deiat prea tare de la subiect – am încercat doar să demontez argumentele lui elf.
Eva & Miorlau & Ciprian & Vlad, nu a fost deloc niciun dispret superior nici fata de Vlad si nici fata de impricinat. Ca de la o discutie serioasa se ajunge la usoare crize de histrionism – de inteles dealtfel la Vlad si la scatologii in serie de la asa-zisul tapir, e altceva. Imi pare rau pentru provocarea acestui deraiaj. Ma retrag din discutia asta, dar o voi relua altfel pe foaia mea.
Dar pana atunci, a se rezuma:
mesajul 7048: “Dacă cineva trebuie sa get the shit togheter, that’s you.”
mesajul 7053: “domnul Elf ajunge la injurii mai repede ca musca la căcat”
mesajul 7053: “Mie mi se fâlfâie de elf şi de injuriile lui autiste”
mesajul 7058: “eu unul am terminat cu numitul elf”
mesajul 7060: “ciprian, ai înţeles absolutamente greşit- eu vorbeam depre elf şi răspundeam evei. Nu am deiat prea tare de la subiect – am încercat doar să demontez argumentele lui elf.”
Astea sunt mai mult pt. tine, Vlad. La tine in ograda, a nu stiu cata oara se incearca tararea in noroi. Aceste mesaje nu le-am provocat, nu am raspuns la vreunul, ci a fost 1-man show. Sa le zic calomnii e prea frumos. Culmea, agresivitatea se intinde si la ceilalti care indraznesc sa zica ceva. La tine, Vlad!, a cata oara?
Eu, spre deosebire de datile trecute, nu voi reactiona aici deloc. O voi face, sub forma de discutie de oameni normali, pe foaia mea. Si acesta va fi doar primul pas.
Pentru ca deja lucrurile au depasit o limita si este prea mult, pur si simplu nu mai imi permit sa fiu tarat prin laturi de unul si de altul. Nu am gresit cu nimic ca sa fiu injurat ca la usa cortului oricand, oricum, cu impunitate.
Inca 2 lucruri: acest domn care isi spune pe net “tapirul” bate un apropou la o ironie pe care am facut-o 1. pe o terta foaie, 2. intr-un alt context, cu totul si cu totul diferit, 3. catre o alta persoana care se intampla sa fie sora lui irl. Deci nu e vorba (numai de) revolta acestui domn la sloganurile mele americanesti, ci un fel de quid-pro-quo, mai pe romaneste, un “ba pe a ma-tii” cu ceas. Las pe fiecare sa judece oportunitatea acestui “raspuns” in contextul discutiei initiale de aici.
In final, nu gasesc cuvintele prin care sa imi cer scuze pentru toata aceasta situatie penibila. Va rog sa ma iertati – sunt raspunzator pentru aceasta dejectie de epitete neprovocate. Dar va rog sa ma credeti ca nu am fost 1 moment superior, sau arogant. Ci daca am parut “deranjat”, cum a spus Vlad anterior, e pt. ca insisi medicii spun ca medicina se duce pe canal si migratia medicilor tineri, coroborata de mafiotismul si impostura, fac ravagii. Acesta este motivul “deranjarii” mele – va rog sa ma credeti.
Scuze pentru acest cearceaf.
QED. Îl atac pe WE la idei (pe care le consider în continuare bazaconii), postul din 17/09/2009 at 1:24 pm, fără nici o injurie sau calomnie, iar el replică cu nechezat, guiţat (species specific), “noise” şi altele. Unde începe şi cu cine, atacul la persoană şi lipsa de civilizaţie?
Îl provoc în continuare să îşi susţină, cu ceva mai multă substanţă ideile şi sfaturile emise. CUM se pot realiza, practic, în România, cele propuse de dumnealui?
s-a inserat si un google ad in post (cel putin la mine asa se vede), cum sa facem sa il punem intr-un widget or so, vlad? Adicatelea, face parte din campania de strans bani pentru impuscat ministrul?
Addurile le-am inserat direct in tema, folosind sfaturile de pe blogul Deliciei. Acuma, asta e, sigur ca vor pica ca nuca in perete in 90% din cazuri.
Ciprian, multumesc mult pentru comentariu. Marturia ta e foarte binevenită. Aş vrea ca ea să nu treacă neobservată fiindcă a picat în mijlocul unui flam.
Miorlaupufos, te rog eu mult, nu pleca. Sau, daca pleci, mai baga un cap peste o luna, s-ar putea să se mai liniştească lucrurile până atunci.
WE, Tapir, no comment.
vis-a-vis de ce spune ciprian (si are dreptate, ministerul a semnat un contract DE MUNCA cu rezidentii, si exista un cod al muncii), eu cred ca aceasta problema (daca intr-adevar va exista) poate fi adusa in atentia Uniunii Europene mai degraba.
pai ar fi mai bine sa folosesti un plugin pentru asta, gen AdSense Integrator sau altele similare, cred ca iti da mai mult control. Da’ mai bine discutam pe email amanuntele.
Imi cer scuze tuturor pentru devierea discutiei, nu asta a fost intentia mea. Am vrut sa discut strict sugestiile oferite, dar (cum sunt si eu om) nu am putut sa fiu totalmente obiectiv fata de elf (istoria lunga a celor inghitite de mine si familia mea de la elf ma impiedica sa fiu obiectiv), si asta s-a vazut, evident, in tonul meu. Tonul, si nu epitetele, totusi.
Am făcut deja 2 dolari! Pentru care vă mulţumesc foarte mult. E drept că majoritatea dintre acei 2 dolari am făcut-o dând singur click de vreo zece mii de ori, de la alt calculator, dar nu toţi!
Tapire, mi-e teamă că oricum nu voi depăşi 3$ nici dacă îmi optimizez la sânge site-ul. Şi deja mă simt cam prost faţă de cititorii mei, care trebuie să vadă, alături de un elegant post despre epistemologia esteticii, o reclamă la \”500 perechi de chiloţi\”. Cine ar da click pe aşa ceva? (E drept că asta ar rezolva problema spălatului de rufe).
nu stiu altii cum traiesc cu 12 milioane ca rezident, dar ma gandeam ca daca-mi dau in chirie apartamentul (la straini, ca asa scot bani buni), imi ies niste parai cat sa nu mor de foame. vai, ce trista e viata! pacat! pacat ca oamenii e rai intre ei, mare pacat! puteam face afaceri impreuna. si greva sa daramam zidul berlinului.
Citind postul asta al tau despre plecare mi-am amintit de inceputul “Profetului” lui Gibran. Almustafa, Cel Ales, vazand corabia care se intoarce sa il duca acasa dupa doisprezece ani de exil, se bucura. Apoi se intristeaza si isi spune siesi, in propria inima: Cum as putea sa plec in pace si fara tristete? Nu, nu fara o rana in suflet voi pleca din acest oras. Lungi si pline de durere au fost zilele pe care le-am petrecut intre zidurile lui, si lungi mi-au fost noptile de singuratate. Si cine poate sa se desparta de durerea si singuratatea-i fara regrete?
Am citit Profetul mult dupa ce am parasit, plin de regret, propriile dureri si singuratati, plecand, insa, in sens opus, departe de casa. Gasesc adevarul lui Gibran la fel de valabil in orice sens pe directia acasa-departe.