La îndemnul generic al Portocalei Mecanice, dar și pentru că demult vroiam să scriu pe tema asta, urmează un post despre codul de onoare al bicicliștilor. Ah, și, de asemenea, visez cu ochii deschiși la BICICLETA ROȘIE.
Articolul 1. Acesta este un cod de onoare. Nu doar de bune maniere. Jean d’Ormesson presupunea că bicicleta este, în lumea mașinăriilor, moștenitoarea calului. Dacă așa stau lucrurile, atunci ciclismul, ca mod de viață, și nu doar sport, este moștenitorul cavalerismului. Din cavalerism s-au dezvoltat ulterior toate valorile de simț civic și de civilizație occidentală. Iar biciclistul este un exponent al acestora. Aproape toate legile onoarei unui cavaler, stabilite încă din Mileniul Negru, se aplică biciclistului, după cum urmează. (Au fost folosite legile cavalerești așa cum apar ele în La Chanson de Roland, în sec. XI).
Articolul 2. “Fii de partea celor slabi și lipsiți de apărare”. În cazul orașului, aceștia sunt pietonii, și mai cu seamă bătrânii și copiii. Sunt slabi, pentru că, dacă se ciocnesc de o mașină, mașina nu va păți nimic, dar pietonii, da. Ciudata organizare a drumurilor bucureștene ne obligă să mergem pe trotuar atunci când pista ciclabilă e pe acesta. Dar trotuarul a fost mai întâi al pietonilor, și va rămâne mereu, măcar în spirit, al acestora. Autovehiculele au răpit deja mare parte din trotuare, transformându-le fără scrupule în parcări, sub ochii nepăsători ai autorităților. Nu e cazul să izgonim și noi oamenii, claxonându-i și apostrofându-i fără milă, ci, din contră, e rolul nostru să-i protejăm, dacă vrem să ne iubească. Parcurile le aparțin de asemenea pietonilor, sunt ultimele redute în care pot respira și ei. Atunci când mergem cu bicicleta în parc, trebuie să le dăm voie să se bucure de clipele de liniște fără să se teamă că vor fi loviți din senin.
Articolul 3. “Un cavaler respectă legea”. Așa cum e regulamentul de circulație, scris în mod sigur de un ne-biciclist, el e lege, și cavalerul respectă legea mereu, dacă nu e flagrant împotriva celor slabi din articolul 2. Singurul mod în care eu, unul, încalc legea, e că prefer adesea să merg pe carosabil în loc să maltratez pietonii și cățeii pe pistele înguste și pline de gropi de pe trotuare. În rest, toate regulile trebuie respectate, priorități, semafoare, utilări ale bicicletei (lumini, sonerie, etc).
Articolul 4. “Un cavaler nu jignește niciodată”. Tentația de a răspunde cu aceeași monedă șoferului care tocmai ne-a înjurat și/sau scuipat e foarte, foarte mare. Dar făcând asta, abandonăm secole de civilizație și devenim niște maimuțe care aruncă unele în altele cu caca. Orașul e un mediu agresiv: noi însă trebuie să fim oameni ai păcii. Restul lumii merge încruntată pe stradă. Un biciclist zâmbește întotdeauna.
Articolul 4. “Un cavaler disprețuiește averea”. Bicicleta nu e un gadget pentru burghezi. Bicicleta a fost inventată în vremuri de mare foamete și restriște, în anul fără de vară, 1816, când caii muriseră toți și oamenii nu mai aveau cu ce să se deplaseze. Bicicletele au fost mereu accesibile maselor și nu au nimic de-a face cu snobismul și ostentația. Dacă îți permiți o bicicletă extrem de scumpă, ia-o pentru că iubești ciclismul, nu ca să moară dușmanii de ciudă, sau colegul de la firmă care are smartphone-ul ăla meseriaș.
Articolul 5. “Un cavaler luptă pentru bunăstarea tuturor”. Poate că ecologismul ți se pare o fanfaronadă, dar un biciclist adevărat este un ecologist, fără să se bată cu pumnii în piept. Ecologismul adevărat înseamnă să te gândești la ceilalți în tot ceea ce faci. Șoferii nu se gândesc la ceilalți, ci doar la propriul lor confort. Bicicleta este miraculoasă pentru că împacă confortul cu altruismul. Un biciclist nu încalcă libertatea altora.
Articolul 6. “Un cavaler păstrează credința”. Biciclistul nu e niciodată un cinic, nici un mizantrop. H.G.Wells spunea că, atâta timp cât va vedea un adult pe bicicletă, nu-și va pierde speranța în omenire. Trebuie să-i onorăm speranța lui Wells.
Articolul 7. “Un cavaler perseverează până la capăt”. Bicicleta te poate duce foarte departe. Pe ea, nu mai sunt granițe sau limite. Așa trebuie să fie și viața și comportamentul biciclistului. În fiecare zi ne împiedicăm de obstacole, indiferență și dispreț. Însă un biciclist care se oprește, cade.
Articolul 8. “Un cavaler apără onoarea fraților săi cavaleri”. Între bicicliști, nu poate exista discordia injurioasă care există între șoferi. Ajută-ți confratele biciclist fără să aștepți recompensă, și dacă nu are nevoie să-l ajuți, salută-l din drum, fără să te aștepți să fii tu primul salutat, și nici măcar să ți se răspundă.
Articolul 9. “Un cavaler nu întoarce niciodată spatele dușmanului”. Am zis deja că nu jignim niciodată și că suntem oameni ai păcii, dar asta nu înseamnă că trăim vremuri de pace. Atunci când cedezi și puținele drepturi pe care le ai, faci un deserviciu tuturor bicicliștilor și altor participanți la trafic. Fii asertiv, păstrând zâmbetul pe buze. Anunță poliția când un întreg trotuar, inclusiv pista de bicicliști, a fost transformată în parcare ad-hoc. Sau când cineva a blocat rampa de acces pentru persoanele cu dizabilități (a se vedea articolul 2).
Articolul 10. Toate dreptele reguli ale codului de onoare al bicicliștilor sunt valabile tot timpul. Și când se dă jos de pe bicicletă, biciclistul va continua să fie biciclist, și le va respecta, căutând mereu adevărul și frumosul în viață.
aferim!
Aplauze frenetice și fără nici o reținere.
(Vezi că la bicicleta de la articolul 7 lipsește un c 😉
Mulțumesc, sărumâna! Și de corectură, deși și „biciletă” sună interesant.
Vlad a zis:
Unde mai pui ca Google zice ca exista si „biciletă”. 🙂
https://www.google.ro/search?sourceid=chrome&ie=UTF-8&q=bicilet%C4%83 – About 15,800 results (0.38 seconds)
Pai te pui cu democratia? 🙂
ahhhh, articolul 8 trebuie adăogit. “respectă pe aproapele tău”, de exemplu dacă standul de parcat biciclete e făcut astfel încât bicicletele parcate se orientează nord-sud, tu (biciclist) nu parca propria bicicletă pe o axă nord-est – sud-vest. ca să nu mai zic de axa est-vest.
În Ro, suntem prea puțini ca să conteze adăugirea asta. Dar suntem în crește. Rastelurile sunt din ce în ce mai pline, dar nu sunt încă PLINE.
preventiv, preventiv. va veni un timp cand rastelurile de biciclete vor deveni neincapatoare. trebuie stabilita eticheta de rastel dinainte.
Eu aş vrea să adaug că existenţa pistei pe trotuar nu implică obligativitatea pedalării pe pistă. Sigur, nu pedalezi pe trotuar, ci pe asfalt, dar nu eşti obligat să rămâi pe pistă şi când se termină pista să mergi pe lângă bicicletă până la următoarea pistă. Bicicleta e un vehicul. Locul vehiculelor e pe stradă. Mergi pe trotuar dacă n-ai loc pe stradă sau dacă ţi-e frică de trafic. Şi nu traversezi pe bicicletă pe la trecerea de pietoni pentru că aşa e legea şi pentru că aşa e articolul 2 de mai sus. Dar în parc cred că ar trebui să putem circula în voie pe benzile de biciclişti, acolo unde sunt. În speţă Herăstrău, unde sunt vreo 5 benzi şi atât, cred că pietonii care nu vor să trăiască cu “teama că vor fi loviți din senin”, ar trebui să evite pistele şi să nu trebuiască să clopoţim până ne vine rău şi ei să fie nederanjaţi. Dacă n-ar fi ilegal mi-aş pune claxon cu zgomot de maşină pe ghidon.
Cavalerul Vlad a vrut sa salveze Domnița România inchisa in Palatul B.N.R. Dar Zmeul Isarescu a asmutit pe el o haita de lei (cam lesinati, cam devalorizati).
😀
@Raluca: regulamentul actual de circulație prevede OBLIGAȚIA de a merge pe piste, acolo unde ele există. Din păcate, s-au făcut piste din astea sinistre mai peste tot, așa că practic nu ești în legalitate când mergi pe carosabil. Stupid, dar asta e legea. De asta un ONG de cicliști a reclamat unele piste, care au și fost desființate.
Cât despre parc: eu merg în parc pe bicicletă doar în zori, când e gol. În rest, mă abțin. Am toată planeta la dispoziție. În parc sunt copii, de exemplu. Care stau la bloc și n-au unde altundeva să se joace pe afară. Prefer să nu terorizez suplimentar mamele. Serios, după părerea mea, parcurile alea puține pe care le avem nu sunt pentru bicicliști. Iar pistele din ele sunt la fel de absurde ca alea de pe trotuar, fiindcă sunt puse fix în mijlocul aleilor de plimbare. Din păcate, cele mai populare locuri de închiriat biciclete sunt toate în parcuri, când ar trebui să fie în inima orașului.
Eu aș face o pistă pe șosea, până la Mogoșoaia, și mai departe. Ar fi o plimbare plăcută, ușoară și sigură și pentru un copil, care s-ar încheia cu o ședință de parc și picnic. Actualmente, dacă vrei la Mogoșoaia, trebuie să mergi alături de mașini, să scapi cu viață de niște haite de câini care au proliferat extraordinar pe Sisești, și să traversezi șoseaua de Centură.
Deşi e cât se poate de ambiguă exprimarea din codul rutier, pe care îl cunosc, art 43 (s-ar putea să fie altul, zic din memorie acum) alin 1. zice că dacă există bandă specială pe DRUM, cei pentru care banda e facuta sunt obligaţi să circule pe ea. Dar benzile pentru buciclisti sunt pe trotuar. Oricât de legale sunt ele, tot pe trotuar rămân. Iar codul prevederile astea din codul rutier se aplică pe carosabil. Trotuarul nici măcar nu e în competenţa poliţiei rutiere, care le vede tot pe trotuar, deci ale poliţiei locale. Mai mult, poliţia rutieră nici nu poate să ridice maşinile parcate pe pistele de biciclişti, chiar dacă sunt pe carosabil, în intersecţie.
Pe randul 4 ai vrut sa spui bIciclisti, nu-i asa, Raluca?
Merge și bucicliști :))))
La urma urmelor, nu stăm în cap, pe șa.
Împărțirea jurisdicției asupra carosabilului/trotuarului e ambiguă, dar regulamentul nu ține cont de ea. Se fac numeroase referințe în regulament la trotuar: e.g., se menționează că e interzisă staționarea autovehiculelor pe trotuar (hăhăhă). Faptul că se specifică că pietonii nu au voie pe pistele de bicicliști mă face să mă gândesc că autorul anonim al regulamentului era perfect conștient de faptul că pistele sunt pe trotuar. De altfel, la data formulării art. 43, singurele piste erau pe trotuar. Și acum e de altfel la fel, pentru că înțeleg că au desființat pista de pe Buzești.
In Regulament spune ca este interzis sa stationezi pe trotuar cu masina dar nu spune si ca iti ia permisul pentru asta. De aceea noi, soferii, suntem practici si lasam mai degraba carosabilul liber circulatiei pietonilor (au loc mai mult), noi suntem cei care ne inghesuim si ne sacrificam.
Sportul care se numeste buciclism vine de la calul lui Alex cel Mare, asa am citit eu.
@Vlad: Câţi cititori, atâtea concluzii. N-am să înţeleg cum au putut să lase legi ambigue out in the wild. De fapt pot. Sunt o adunătură de incompetenţi. Cât despre piste, acum vreo două luni am vrut să fim cetăţeni cinstiţi şi să urmăm pista de pe splai în amonte. Am mers 20m şi am dat de ceva SUV plantat pe pistă, în dreptul fostei bariere de pe Lipscani. Poliţiştii de la rutieră erau peste tot, ca în fiecare seară, dirijând taxiurile. I-am atras atenţia că există ceva pe pistă şi nu putem continua. Replica lui a fost “Puteţi merge şi pe stradă”.
@Chupadogra: Am greşit, tastele sunt prea mici şi uneori ating aiurea şi nu văd ca să corectez. Dar mulţumesc că aveţi voi aşa un spirit practic şi lăsaţi pietonii pe carosabil, unde pot enerva alţi şoferi şi pot deranja traficul, getting themselves injured or killed in the process. Şi atât de bine s-au obişnuit să nu meargă pe trotuare, că merg pe carosabil şi când au 2m de trotuar în stânga/dreapta. Nu pot să cred că nu-i vede nimeni. Eu, ca biciclistă, mă lovesc de ei de mai multe ori pe tură (figurativ, desigur) şi trebuie să mă opresc sau să-i ocolesc şi dacă îi clopoţesc fac ca toate alea. Încă puţin şi o să trec la insulte.
@Raluca: Eu nu am carnet de sofer. Cunosc pe dinafara toate cate le spuneti atat de cu naduf si compatimesc cu voi laolalta, atat in calitate de pieton cat si (mai ales) de biciclist :)) Ce este cel mai important este ca noi crestem odata cu tara!
Dar sa ii intelegem si pe amaratii de soferi care n-au unde sa parcheze decat pe trotuar, complet neregulamentar, pentru ca NU sunt suficiente locuri de parcare in Bucuresti, nu sunt nici pe sfert fata de cate ar fi trebuit sa fie. In Olanda sunt atatea biciclete cate masini sunt la noi, asta e, e alta mentalitate si va dura mult pana se va schimba, daca se va schimba. Pana atunci, vorba lui Vlad, sa ne straduim si noi (sau macar noi) sa circulam non-violent.
Stiati ca masinile circula, in Bucuresti, in medie, cu 30 km/h iar, la orele de varf, cu 5? Si ca biciclistul neantrenat prinde usor 15 iar cel antrenat 30? 🙂
Hai ca mai e un pic si trece si canicula asta! Sa nu clopotim asa, doar de nervi!
Chupadogra, Bucuresti e un oras relativ mic. Soferii ar putea sa mai mearga si pe jos, dar asta e alta poveste.