Zilele trecute mă întorceam din Ferentari, cu metroul. Nimic deosebit, metroul era aproape gol, puţinii pasageri dormitau in scaune, mirosea a metrou, suna a metrou, etc.
Deodată, am avut o revelaţie. M-a lovit ca un metrou. Totul a devenit limpede ca lumina zilei, cum de nu mi-am dat seama mai devreme?
Am avut revelaţia că eram în metrou, îmbrăcat cu paltonul meu maron, deplasându-mă cu viteză pe sub Piaţa Unirii, respirând, cu inima bătând regulat.
Nu râdeţi şi nu dormitaţi în scaune; înţeleptul e înţelept şi la baie.