M-am lămurit cine era singurul meu vizitator: un spam-bot.

Mă bucur că mi-am lipit bocancul drept. A fost cam scumpă poxilina aia luată de la bazarul din piață, cu doișpe lei îmi luam juma de chil de brânză, dar uite că a nins din nou și cu siguranță am ieșit mai ieftin decât dacă îmi luam o nouă pereche de bocanci.
În ziua în care a reînceput să ningă (adică alaltăieri), eram foarte grăbit. Fusesem convocat cu o oră mai devreme la serviciu, pentru o ședință și, în economia singurei mele dimineți libere (miercurea lucrez după amiaza până seara), o oră în minus mi-a dat tot programul peste cap. Noroc că apucasem să mănânc niște supă cu găluște făcută de mama soacră. În fine, eram așadar foarte grăbit, așa că am luat bicicleta, deși viscolea pe rupte. Mai mult, în balamucul din mansarda mea, nu-mi găseam mănușile. Așa că am plecat fără ele. La dus, ca la dus, dar la întors, în scurt timp, nu-mi mai simțeam mâinile deloc. Înotând din greu prin nămeți cu bătrânul meu Pegas Camping, m-am oprit la cel mai apropiat Mega Image (nu era departe, sunt Mega-Image-uri din 10 în 10 metri), unde mi-am dezghețat mâinile și, ce mi-a dat mie prin cap, mi-am cumpărat o pereche de mănuși de spălat vase, de 3 lei. Și așa am reușit să ajung acasă cu toate degetele vii.

Privesc către viitor cu bucurie. Oare unde o să fiu, dacă trăiesc, când voi atinge vârsta celor care protestează la Cotroceni? Bătrânii edentați, vilificați de tinerii frumoși etc?
O să fiu mult mai rău, probabil. Ce idee ciudată. Deși am prins o lume nouă și mai bună, o să fiu mai rău. Indiferent ce se întâmplă, n-are cum să fie prea bine. În primul rând, dacă ei au pensie mică, io n-o să am pensie. E o chestie care mă cam obsedează, în ultima vreme. N-o să am pensie. Trebuie neapărat să-mi fac pensie din aia particulară. E un vânzător de pensii particulare care nu mă lasă în pace, de trei ani mă sună lunar să mă întrebe dacă m-am hotărât. Cu pensiile private e cam așa: tu dai o sumă, lunar, ei o investesc pentru tine ca să facă pui, mai mulți ca dobânda jalnică a depozitelor bancare. Semnezi un contract în care scrie că e posibil să pierzi toți banii și că ei nu își asumă nicio responsabilitate pentru asta. Oameni înțelepți.
Și nu am os de antreprenor. Habar n-am ce să fac ca să mai cresc nițel. Sunt sfătuit să mă lansez pe cont propriu. Nu cred că aș fi în stare. Nu știu decât psihiatrie, și n-am timp să mă perfecționez nici în aia, nu știu nimic despre management, contabilitate, investiții, etc.

Și asta fără să pun la socoteală contextul geopolitic și că toată lumea zice că o să implodeze Europa, Pământul și Galaxia.

Sper doar să mai fie câțiva edentați, peste 30 de ani, cu care să mai pot schimba o vorbă. Ieșim atunci să protestăm, om vedea noi împotriva cui. Dacă nu, măcar un spambot, ceva. Sănătoși să fim, și să trăim, că om vedea noi.