Am fost ieri într-un lan românesc de levănțică. It’s the thing to do în acest început de vară, să te duci și să te pozezi în levănțică, încercând să simulezi aparența acelui sentiment de fericire atemporală și imaginară pe care îl asociem Sudului Franței.
Cel mai mult mi-au plăcut oamenii îmbrăcați frumos pentru fotografie. Mai ales doamnele și domnișoarele în rochii albe de dantelă sau, dimpotrivă, înflorate, cu pălării delicate de pai. Toate încercând să pară fericite. Instagramul ăsta e o minunată operă colectivă, toți ne străduim să ne ridicăm din mizeria zilnică ca să clădim o lume mult mai bună. Chiar dacă e falsă. Ce e autentic, până la urmă? Nu noi.
Nici voi.
Ca să ajungi la Grădina de Lavandă trebuie să treci peste un podeț de beton peste pârâul Mislea, afluent al Teleajenului. E o apă cristalină, dar pe malul ei se adună gunoaie, conform tradiției ancestrale de a da gunoaiele pe valea unei ape, spre a se reîntoarce în mare. Teleajenul se varsă în Prahova, iar Prahova în Ialomița, la Dridu, un loc unde tot mă duc cu bicicleta din lipsă de imaginație și de alte destinații. Cinzeci de km până la Dridu, cinzeci înapoi, fix o sută de kilometri într-o duminică dimineață. Eu nu sunt un râu, ci o baltă stătută care se tot varsă în ea însăși și așteaptă nerăbdătoare să mai fie împrospătată de vreo ploaie. Dar Ialomița merge mai departe și se varsă în Dunăre, la Giurgeni, pe unde iarăși am trecut de multe ori cu bicicleta, în drum spre Marea Neagră.
Marea Neagră, Mare Nostrum, Mediterana noastră mai mică și mai sumbră, ale cărei adâncuri sunt moarte din lipsă de oxigen. Dar și pe malul ei cresc smochini și rodii, i-am văzut chiar eu la Mangalia, precum și misterioșii maci galbeni, specie aparent pe cale de dispariție dar care răsar spontan printre gunoaiele putrede de pe țărm.
Și avem, de-acum, și lanurile de lavandă. Măcar dacă ne-ar învăța să ne îmbrăcăm frumos și vaporos nu doar pentru poză, ci și pe stradă, să împrăștiem parfumul de lavandă și măsline și mare peste tot unde mergem.
Poate așa moliile care ni se tot învârt în cap ar fugi înspăimântate.
