Toată lumea ştie că purtăm şiruri succesive de măşti, cam ca foile unei cepe. E un truism. Dar este o mască într-adevăr o mască? Cine face măştile?
Să examinăm chestiunea. Să presupunem că undeva, în străfunduri, se află eul meu foarte ascuns, imposibil de perceput direct. El generează prima mască, cea mai de dinăuntru. Eul meu ascuns, astfel mascat, devine, să-i zicem, eul meu intim, ascuns şi el, dar deja posibil de atins. Eul meu intim generează la rândul său o mască, şi tot aşa până la cea mai de dinafară mască, aia pe care o port de regulă la serviciu.
Putem rezuma trusimul prin formula:
EU[n] = EU[n-1] + Masca[n-1]
Dar poate apărea o mască, aşa, ex nihilo? Nu. Masca de ordinul n este un produs al eului de ordinul n, ceea ce echivalează cu a spune că este o parte din eul de ordin n. (Pentru că măştile, în marea lor majoritate, nu au materie proprie). Dacă, în formula de mai sus, masca de ordinul n-1 este o parte din eul de ordin n-1, atunci formula devine:
EU[n] = EU[n-1]
Cu alte cuvinte, nu există nicio mască. Eul nostru cel mai ascuns, pe care îl credeam bine păzit, e sub nasul tuturor. Suntem expuşi, şi vulnerabili, şi oricine ne poate vedea direct sufletul, vorba aia, pardon, în fundul gol.
Singurul lucru care ne protejează e indiferenţa celorlalţi.
asta mi-a placut. cu alte cuvinte, totu’ e la vedere, oricat de mult ne-am ascunde, sau am minti, sau ne-am minti pe noi insine, valoarea de autenticitate e intrinseca. marfa asa!
pe de alta parte, poate fi totu’ la vedere, insa, e nevoie de empatie pt a intelege.
tant pis
sau ignoranta lor…
…si masca nu are, adica, decit cel mult un rol decorativ.
Dar, daca-i dam lui n valoarea 0 iese o formula care demonstreaza contrariul, ca masca exista aprioric. E(0)= E(-1) + M(-1)…:)
Q.e.d.
Hai ca-mi placu.
sau o fi vreun sir ce tinde la infinit si care pe deasupra mai e si nedeterminat?