Una dintre poeziile mele preferate (dacă nu cumva Poezia Preferată) este “Les Colchiques” a lui Apollinaire. Nu spun că e cea mai bună poezie din lume, deși, ca formă și meșteșug, și pentru scopurile ei, e cât de aproape de perfecțiune se poate. Dar sigur că sunt și motive personale  la mijloc, cu care nu […]

separator
Aproape tot ceea gândim, scriem, citim, gândim e alcătuit din paranteze. Majoritatea lăsate deschise, ceea ce e foarte deranjant. Unul dintre motivele pentru care scriu mult mai rar decât mi-aș dori (pe lângă lipsă de timp, spațiu și lene) e teama că, atunci când voi termina textul, foia va rămâne albă. Pentru că, după ce […]

separator
În DEX, etimologia cuvântului “departe” e explicată fiind o derivare a lui “parte” (plus prefixul “de”), ca și când ar fi un “de o parte” comasat. Eu am altă teorie, una mai sportivă. Cuvântul “sport” vine din franceză. Francezii l-au luat probabil de la englezi. Iar englezii l-au luat, cum au făcut cu o bună […]

separator
Nu vă mint. În fiecare dimineață a săptămânii de lucru, mă întâlnesc cu un tată care își duce cei doi copii la școală. Toți trei sunt pe biciclete. Se strecoară, ca și mine, printre SUV-urile oprite în coloană ca niște bivoli supraponderali în transhumanță. (SUV-urile, nu ei, ei sunt ca niște gazele grațioase.) Mai încolo, […]

separator
steaua-sus-rasare
Că google nu mă ajută, mă trimite la articole stupide cu fotbaliști. Mă refer la varianta asta: Adică, am aflat deja practic că e la origine o cântare bizantină. Dar care? Cum am aflat: ascultam un CD aș sorei Marie Keyrouz. E o libaneză, călugăriță catolică melkită, muzicoloagă și etnoloagă, care cântă muzică sacră răsăriteană. […]

separator
Ieri am aflat lucruri pe care nu le știam despre București. Cum că într-o anumite zonă din cartierul Băneasa există niște case destul de dărăpănate, în care stau de 150 de ani urmași ai unor bulgari pe care Cuza i-a împroprietărit acolo. Oameni simpli, majoritatea probabil, au făcut agricultură în vremea când pe acolo era […]

separator
Așa se numea un film la care mătușa mea m-a dus, când eram copil, la cinematograful Volga din București. Aveam 7 ani. Nu știu cine l-a botezat așa la noi, titlul original era “Come rubare la corona d’Inghilterra” (am aflat deunăzi). Nu pot să descriu cât de mult mi-a plăcut, și ce impact a avut […]

separator
Următorul dialog și întâmplarea din el sunt absolut reale, și foarte banale, la prima vedere. La a doua însă, mi s-a părut că văd ceva profund în toate chestiunea. Sau poate nu. - Cum a fost ziua ta, azi? - Nimic deosebit, atâta doar că am călcat într-un rahat când mergeam pe stradă. - Aaa, […]

separator

Când eram școlar, în clasa a 2-a, am avut o perioadă de rebeliune. Sau de lene. Am descoperit că pot să nu-mi fac temele. Iar dacă învățătoarea îmi dădea nota 4, puteam să-mi semnez singur carnetul. La un moment dat, învățătoarea a renunțat să mă mai asculte. A zis că nu mai vorbește cu mine […]

separator


Podul casei

Log In



− two = 1


Copyright: © 2006 - 2014 Vlad Stroescu · WordPress · Log in