Dulce Mahala

August 8, 2014 · Publicat in categoria Pelicano solitudinis
M-a apucat să arunc o privire pe zelist. N-am mai făcut-o de câțiva ani. OMG, nu mai recunosc aproape niciun blog! Toate sunt noutăți pentru mine. Mai mult, prin 2007-2008, făceam parte dintr-o anumită nișă a blogosferei, ajunsesem să ne cunoaștem și să ne citim între noi. Peste nișa aia parcă a trecut tancul. N-a mai rămas aproape nimic din ea. Nici Mahalaua nu a rămas neafectată. Mai există o mahala? De asemenea, am încercat să frunzăresc din blogurile de pe prima pagină a topului. La la o parte unele site-uri care nu sunt deloc bloguri (e.g., Contributors, Bookblog, colecțiile de rețete culinare), și le las și pe cele câteva care sunt vizitate pentru că au autori faimoși, plus asortimentul de bloguri paranormale și protocroniste, ajunse, inexplicabile, în top. Rămân bloggerii 100%. Băi nene, nu am înțeles nimic. Uite, un titlu aleator de post: "Soundliminal Atom #3 @ Control". Voi ați înțeles? În puținele cazuri în care cred că am înțeles ceva (am citit un post în care cineva se întreba dacă David Gheta era high, de ex.), mi-a lipsit total răspunsul afectiv. Nu am avut nicio reacție, adică, la citirea postului, cele 30 de secunde de lectură au fost extraplate. ...   Asta e nimica, să vedeţi restul articolului!
August 7, 2014 · Publicat in categoria Bucureşti, Pelicano solitudinis
În ultima vreme, m-am deplasat cu Pegasul prin București. Motivul e simplu: e bicicleta cu care mă dor cel mai puțin mâinile, pentru că practic nu mă sprijin deloc pe ghidon. Mă gândeam să scriu aici niște note despre Pegas, pentru că nu mă costă nimic și sunt convins că sunteți SUPERINTERESAȚI! Mai întâi, Pegasul meu e un model Camping din anii 70. A fost al unui vecin de-al meu, care l-a lasat altui vecin de-al meu, care mi l-a dat la schimb (i-am dat o bicicletă Metropolis, pliantă, mult mai nouă). E exact ca asta, doar că roșie. Îmi place portbagajul din țeavă, farul de plastic pe care e inclusiv un abțibild original cu Jurassic Park, emblema solidă din metal (începând cu 1980 nu s-au mai făcut cu embleme din astea, doar cu abțibild). Mai întâi părțile proaste. Pegas Camping e realmente o bicicletă groaznică. E foarte grea. Face un zgomot care aduce aminte de tramvaiele Tatra, mai vechi, deși am uns-o bine. Pinionul e mult prea mare, se mișcă foarte încet. Ca să accelerezi semnificativ, trebuie să pedalezi într-o cadență nebună, ceea ce te va face să transpiri abundent, nu e ușor să miști repede ditamai ansamblul de țeavă groasă ...   Asta e nimica, să vedeţi restul articolului!
July 29, 2014 · Publicat in categoria Pelicano solitudinis
Încerc să fiu mai zen. Evident, asta e o contradicție în termeni. Dar de încercat, încerc: - citesc pățaniile lui Chuang Țu, transcrise de Thomas Merton - azi m-am reurcat pe bicicleta mea șubredă - am ochelari de soare de culoarea ceriului - mă bucur de valurile care se sparg de țărmuri aflate la cinci mii de mile distanță - mă plimb prin Toulouse, pe Google Street View - mă gândesc adesea la flautul meu pe care încă nu pot să-l scot din cutie - mă bucur de mersul pe jos - la alimentara de vis-a-vis de serviciul meu au băgat, și nu vă mint, gumă Turbo - mă gândesc adesea la lucruri pe care le-aș scrie și mi-e din ce în ce mai ușor să nu le scriu - mi-e mai ușor să cedez în lupta nedreaptă cu somnul - văd frunze moarte pe jos și mă gândesc că Pământul e o combinație între Iepurele de Martie și Iepurele Alb: se învârte în jurul aceleiași mese, dar mereu grăbit, vai de urechile și mustățile lui, și lucrul ăsta mă întristează mai puțin ca înainte - astăzi în zori, când ieșeam de la baie, m-am trezit cu cea mică, în picioare dar ținându-se de perete. A reușit pentru prima dată să se ...   Asta e nimica, să vedeţi restul articolului!
July 28, 2014 · Publicat in categoria Pelicano solitudinis
Dragii miei, am lipsit nițeluș, sper că ați fost cuminți în absența mea. Una peste alta, nu am cum să mă mut de tot în cealaltă parte, la numelemeu.ro. O parte din mine va rămâne mereu aici, așa că să continuăm de unde am rămas. Acum două săptămâni, am căzut cu bicla. Ca prostul, long story. Am capul radial fracturat pe dreapta, iar la stânga un cărpișor, ceva, doftorii nu sunt siguri. Câteva zile mai târziu, încercând să-mi fac cafeaua de dimineață cu o mână-n ghips și cealaltă anchilozată, mi-am vărsat apa clocotită pe coapsă, unde am acum niște flictene de mai mare frumusețea. Bref, de două săptămâni nu m-am mai urcat pe biclă. Aș putea să mă urc iar, poate, pe bicla olandeză, dar recunosc, am o mare reținere. Nu că mi-ar fi frică, dar, mi-e cam frică. În fine, e complicat. Așa că merg cu autobuzul, din nou, după atâția ani. Mă simt de parcă m-aș fi întors pe Pământ după o lungă călătorie intergalactică. Sunt atâtea lucruri familiare în jur, pe unele le regăsesc cu drag, dar nu pot să mă împiedic să visez la vastele întinderi lăptoase ale Căii cu același nume. Mă gândisem să scriu o carte despre anxietate. ...   Asta e nimica, să vedeţi restul articolului!
March 25, 2014 · Publicat in categoria Pelicano solitudinis
E, ce părere aveți, cum e? Deocamdată, nu plec de aici, ăla e locul cu cravată, să zicem. Aici ne relaxăm în izmene. Dar recunos că vreau să încerc să fiu mai unitar. E o oarecare ipocrizie în a fi Vlad S. psihiatru și Vlad S. mahalagiu. Suntem una și aceeași persoană. Deci vă aștept și acolo când aveți chef. Mii de mulțumiri lui Gavagai, care m-a sprijinit la greu! Tot Gavagai a făcut, acum mai mulți ani, tema Mahalalei. După cum vedeți, nu-s în stare să mă descurc singur.   Asta e nimica, să vedeţi restul articolului!

March 14, 2014 · Publicat in categoria Pelicano solitudinis
A fost o iarnă lungă. N-am trecut ușor prin ea. Nu pot spune, Doamne ferește, că mi s-a întâmplat vreo nenorocire. De fapt, nu mi s-a întâmplat nimic deosebit. Doar o creștere de tensiune. La serviciu, stresul a fost din ce în ce mai mare, cu satisfacții din ce în ce mai mici. Am început să dorm prost noaptea din cauza asta. Mi-am petrecut sărbătorile de iarnă frământându-mă pe teme profesionale. Am început să mă enervez, io care eram un monoment ridicat calmului egal și plin de demnitate. Analizele mi-au ieșit proaste, sunt anemic și am grăsimi prea multe în sânge. Viața în famelie numeroasă și cu renumerație mică e foarte frumoasă, dar și albitoare de peri. Un prieten îmi zicea că, la meseria mea, ar trebui să am un soi de supapă, ceva. Doar că, în ultimul an, timpul meu liber, doar al meu, a dispărut cu totul. Orice deviere de la programul standard necesită manevre prea complexe ca să mai merite. O vreme, am stat treaz după ce s-a culcat toată lumea, ca să mai citesc barem câteva pagini. Cu timpul, n-am mai fost în stare, după opt seara eram mucus. Iar dimineața mă trezeam ca să văd ...   Asta e nimica, să vedeţi restul articolului!
March 11, 2014 · Publicat in categoria Pelicano solitudinis
Cineva m-a rugat să îi dau articolele pe care le scriu deja de 6 luni, de două ori pe lună, în săptămânalul brelsaș Viața Medicală. Mă grăbesc să o fac aici: poftim. Apar pe net cu o întârziere (ultimul n-a apărut încă). Sunt extrem de proaste, sunt un jurnalist oribil. Sunt de altfel curios: un jurnalist oribil are totuși dreptul să-și zică jurnalist? Excepție face ultimul din lista aia, care e un interviu cu Sebastian A. Corn, despre ultimul lui roman și nu numai. Ăla nu e chiar un articol prost, dar asta din cauză că e de fapt scris de împricinat în majoritatea lui. Titlurile nu-mi aparțin, au fost de fiecare dată schimbate, se pare că nu mă pricep deloc să pun un titlu. În speranța că nu veți pierde vremea citind articolele alea (cu excepția menționată), rămân al dvs. mahalagiu.   Asta e nimica, să vedeţi restul articolului!
March 4, 2014 · Publicat in categoria Pelicano solitudinis
Mai întâi aș vrea să amintesc că nu mă pricep deloc la matematică. Nu numai că nu mai știu să fac integrale, dar până și ecuațiile din antispam îmi fac probleme (5 - cât fac doi? A propos, eu aș face un antispam din două părți. Prima, la fel ca acum, 5 minus cât fac doi, a doua parte să îți ceară să demonstrezi că răspunsul tău este singurul posibil.) Din această cauză, de fiecare dată când dau de un concept matematic mai mult sau mai puțin dificil (de exemplu, axioma alegerii, lema lui Zorn sau câte mere îi mai rămân lui Gigel), trebuie să dau search pe Wikipedia, ocazie cu care aflu că o lemă nu e atunci când faci ceva lame, cum credeam. Fiecare articol din Wikipedia depsre matematică e burdușit de linkuri către alte articole din Wikipedia, și eu sunt obligat să dau click pe ele. De ce? Păi, voi ce ați face dacă v-ați întâlni cu o frază precum aceasta: Tychonoff's theorem in topology stating that every product of compact spaces is compact, and the theorems in abstract algebra that every nonzero ring has a maximal ideal and that every field has an algebraic closure. care, deși pare ininteligibilă, are ...   Asta e nimica, să vedeţi restul articolului!
February 26, 2014 · Publicat in categoria Pelicano solitudinis
Sunt populare, în ultima vreme, dezbaterile dintre credincioși și atei. Atât de populare, că s-au făcut meme de internet despre asta. De regulă, dezbaterile implică, de o parte, niște persoane dubioase care susțin că dinozaurii sunt o iluzie și pământul e pătrat, și, de cealaltă, niște savanți cu imagine publică care folosesc stupiditatea celor dintâi pentru a demonstra că Dumnezeu nu există.  Cel puțin așa a început toată treaba și acum e pe toate ecranele de monitoare și televizoare, adaptată pe cât se poate la culturile locale. Dezbaterea e însă irelevantă pentru mai noi toți. Pentru că lumea nu se împarte în credincioși și necredincioși din speța celor de mai sus. Ei sunt, în realitate, rari. Majoritatea dintre noi nu suntem nici una, nici alta. Sau suntem amândouă. Sau nu știu. Eu unul, pe măsură ce îmbătrânesc și îmi amintesc de moarte din când în când, constat că între necredința și credința mea există o relație directă. Cu cât mă îndoiesc mai mult, cu atât cred mai mult. Și viceversa. Habar n-am dacă asta e o calitate sau un defect, dar înclin spre defect. Poate chiar viciu. Mă regăsesc în strofa lui Apollinaire (iar): Je connais gens toutes sortes Ils n'égalent pas leur destin Indécis comme ...   Asta e nimica, să vedeţi restul articolului!