Categorie: Pelicano solitudinis

Mai țineți minte starea de urgență, când toți ne dezvoltam personal, ne făceam noi hobbyuri, învățam o limbă, cântam la … Continue reading „Moartea hobbyurilor” →

Acum vreo doișpce ani scriam textulețul ăsta, în care îmi imaginam că există două lumi, două vieți, una banală și … Continue reading „Două lumi” →

În policlinică, aveam un cabinet micuț și fără geamuri. Un fel de dulap. O fostă asistentă șefă îl înveselise cu … Continue reading „Ferestre de cabinet” →

Sunt altul sau sunt același? Deși m-am jucat adesea cu sofismele identității, niciodată nu m-am îndoit de mine însumi, ceea … Continue reading „(Untitled)” →

Am fost ieri într-un lan românesc de levănțică. It’s the thing to do în acest început de vară, să te … Continue reading „Lan de lavandă” →

De vreo șapte-opt ani, am cu mine tot timpul o oboseală. Uneori e mare, de de abia mă mișc cu … Continue reading „Je traverse une période d’intense fatigue” →

Mă mai duc doar vinerea la policlinica din Băneasa, la care mergeam cândva zilnic. Unul dintre lucrurile cele mai dragi … Continue reading „Poveste tristă” →

Sunt foarte supărat pe tine, carteo. Vezi, rareori folosim vocativul substantivului „carte”, dar tu meriți. Sunt atâția de ani de … Continue reading „Carteo,” →

..e pe Varșovia. Nu în Varșovia, unde nu am fost niciodată, ci pe stada Varșovia, în cartierul cu nume de … Continue reading „Centrul lumii” →