Aş fi vrut să scriu o însemnare amănunţită şi amară despre retragerea expoziţiei “Destine de martiri”, de la Iaşi. Expoziţia privea vieţile a şase oameni propuşi pentru canonizare:Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Sandu Tudor, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide. Retragerea a urmat unor acuzaţii, în presa ieşeană, de “propagandă legionară”. Cică unii, Dorin Dobrincu şi Alexandru Florian făcură asta, iar după aia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii s-a speriat rău şi a retras imediat documentele despre cei şase, pe care le puseseră la dispoziţie organizatorilor, aşa că expoziţia a trebuit anulată, din lipsă de exponate.
Aş fi vrut să fac asta, poate şi pentru că bunică-meu s-a chinuit prin închisorile comuniste, poate şi pentru că la un moment dat ajunsesem să mă întreb dacă Eliade va mai fi publicat altundeva decât în America,sau pentru că mă minunez cum în Europa secolului XXI mai pot fi interzise expoziţii. Ehei, mai pot, şi vor mai fi.
Până la urmă mi-am dat seama că nu am cum să scriu o asemenea însemnare. Ar trebui mai curând o carte, dar cărţi există deja, doar că nu le citesc decât cei care ştiu deja ce e în ele. Dintre ceilalţi, se găsesc care să scuipe în vânt, fără să ştie nimic niciodată.
Şi dacă Sandu Tudor, care a trăit lucruri pe care noi nu ni le putem imagina, a putut scrie versul pe care eu l-am pus în titlul însemnării, pot şi eu, care n-am trăit mai nimica, să-l mai zic o dată.
Hm, cine stie?
Imi vine greu a crede k in ziua de azi cineva mai poate fi invinuit de propaganda legionara sau k cineva mai poate fi acuzat de fascism, sovinism, antisemitism! Astea nu sunt oare doar traume istorice si teme de carti aproape necitite de cei din generatia mea?(am 25 de ani:)…)
ddunia, tocmai asta e problema: Ca generatia ta nu a citit cartile astea. Mai rau, ca ea considera aceste realitati drept fiind atit de indepartate incit devin un fel de fictiune.
Eu unul traiesc in München si am avut ocazia sa vad cu ochii mei, pe strada, cum un betiv zbiara in urma unui rabin imbracat traditional o lozinca antisemita, si asta ziua in amiaza mare in centrul orasului. In plus, nu este un secret pentru nimeni ca multi din cei care au participat la ororile celui de-al doilea razboi mondial traiesc “ca simpli cetateni” si, multi dintre ei, sunt in continuare activi si nu si-au schimbat gindirea si orientarea politica. De ce ar fi in Romania altfel?
Pinocchio, eu am citit multe asemenea carti, si sincer, nici nu-i invinuiesc k nu vor sa citeasca, eu greu m-am descurcat cu starile inerente acelor realitati.
Iar in Romania nu are cum sa fie altfel, cu siguranta, dar chiar se intampla asta in Germania?
De fapt, nu stiu de ce ma prefac uimita, k nu ma poate sidera nimic, ororile trecutului sunt dovezi, dar nu apartin numai trecutului, asta e clar!!!
Hm. Cu atit mai greu se vor fi descurcat cei care vor fi trait acele stari direct si nemijlocit.
De altfel tare ma intreb cine vor fi cei care isi vor fi facut datoria de a citi (si intelege) numitele carti.
am citit colinde scrise de oameni ai inchisorilor. e una care mi-a placut ingrozitor, in formula as e insemnata, da’ revista e prin pod, nu mai stiu unde-am pus-o. poate o gasesc odata si o scriu aici ca merita.