Sondaj fulger: ce părere aveţi de uamenii care se sărută în stradă?
1. Contra, jos, atentat la pudoare, ce suntem animale?
2. Yes, love is all around
3. Io nu fac aşa ceva, dar de alţii nu zic nimica, să nu se creadă că-s scorţos
4.Etc, aicea puneţi voi motivul.
Argumentaţi răspunsul.
io sunt contra. pentru ca n-as vrea sa vad asa ceva, trecand printr-un parc.
eu 3, 3333, ca n-am cu cine fix acum 🙂
daca ajung foarte frustrata, cred ca votez 1, ca nu e posibil dom’le asa ceva, sa-si ia o camera dom’le, auzi ce sunete scot!
daca sunt in culmea amorului, clar 2, ce, care-i problema, sunt semne de afectiune intr-o relatie normala, ei, ce sa-ti zic, sa lasam pudibonderia in floare!
alte variante nu am. provincia ce zice?
domne, atata timp cat nu-mi stau in drum (la intrarea in parc de exemplu), lasa-i sa se pupe.
Mie mi se pare ca vad tot mai putini, din pacate.
De cite ori vad o pereche sarutindu-se mi se lumineaza ziua si gindurile. Indragostitii sint frumosi.
sunt aia frumosii, care au pasiune in gesturi si mai sunt oligofrenii, care au mainile pana la coate prin pantalonii sau tricoul madmoazelei. primii sunt ok, restul nu.
si mie-mi plac, sunt frumosi si parca rupti de agitatia celorlalti trecatori
Koma, dar ce ai cu cei oligofreni? Ce, sărutul e o chestie castă? 🙂 Nu mă gândeam la pupicuri pe frunte, ci la din alea pasionale, cu amigdale, când se topeşte tot universul în jur.
Klara: bună observaţie. Sunt din ce în ce mai puţini. Oricum, mult mai puţini decât în copilăria şi adolescenţa mea.
Ce-ar fi fost viata mea fara scene de tipul asta? sa fim seriosi. Atata timp cat nu se ajunge prea departe, nu numai ca nu ma dereanjeaza, dar chiar mi se pare ca doi tineri sarutandu-se (eliminand de aici scenele vulgare, desi stiu ca limita e delicata) schimba peisajul.
Io sunt de acord cu Klara si cu koma )except for oligo). Si cu tapirul care zicea da dar sa nu stea fix in calea lui. Dar si cu arhitectul si cu mih la punctul 1.
Numai cu dumneata nu cand zici de amigdale. Cine nu mai are amigdale ce face?
sa se pupe! prefer oricand sa vad pupicuri cu sau fara amigdale decat amenintari, imbranceli s.a.m.d !
vlad…sunt de o groaza de vreme musafir aici, dar uite ca a fost nevoie de un sondaj cu pupat ca sa zic si eu ceva! 🙂
eu am copilarit pe unele din strazile de care ai mai scris tu si pe care le uitasem de tot…de fapt trec pe acolo mai mereu ca nu m-am mutat, doar ca nu le mai vedeam….intelegi tu! 🙂
pupicuri si o saptamana usoara!
Haaa, Luiza, mulţumesc frumos pentru comentariu. Sper să ne mai scrii şi altă dată.
Vlad
Sa se pupe si sa se sarute toata lumea, adolescenti, tineri, oameni maturi! Nu-mi place insa stilul unora de a se linge in public si de a scoate diverse zgomote, si clar nu sunt de moda veche. Sarutul este ceva prea frumos, pentru a fi transformat intr-un sos de limbi.
Io sunt norocoasa. Oh, nu atata de norocoasa sa ma pup pe strada, asa cum as vrea (in ultimul timp ma pup des prin onirice, nus de ce), insa destul de norocoasa sa dau peste perechi cu saruturi aeriene sau pamantesti. Se intampla zilnic, si nu glumesc, in Gara de Nord, indiferent de ce tren prind spre casa (14, 15, 16, 16.20; 17 sau 18, mai tarziu de atat n-am testat chefereu’). Si se mai intampla in urbea natala, pe Bulevardul cu castane rostogolitoare, pe bancile ferinte de atacul ciorilor care si-au facut cuiburi amoroase prin, si anume, castani.
Mie mi se pare frumos. Si sunt putzinel individioasa, rekunosc spashit!
Deci da, deci 2, si pan’ la infinit mai e un pic…
Dar ce te împiedică să te mai pupi pe stradă?
E cumva o limită, dincolo de care zici: gata, nu mai am şaişpe ani, nu mai mă pup? Nu sunt de acord.
Gata, am reuşit şi să vă pun melodia lui Brassens care a dat titlul topicului. Data viitoare, v-o pun pe aia în care Brassens ne povesteşte despre o gorilă care a violat un judecător.
a, io acum am vazut ca tu ai intrebat de sarutat. ca vazusem la tv ca e vorba de imperecheat.
Vladule, nu varsta e limita, nici gand. Poate timingul? Sau trigonometria? Sau teoria aia a relativitatii, ce stiu io… 🙂
cand eram mai mica, ma-nervam de numa numa cand vedeam chestii din astea in mediata mea apropiere. peste cativa ani, cand eram deja mare, intr-o toamna-iarna mergeam catre casa zgribulita si m-am impiedicat de doi: ea avea o gluga pe cap iar el o tragea de gluga si nush’ ce faceau ei acolo in gluga ei, dar stiu ca mi-am dorit sa ma traga si pe mine cineva de gluga asa 🙂
Volent, bine ai venit! Ia zi-ne, până la urmă te-a tras careva de glugă?
Madelin , şi care nu vă pupaţi în mod curent pe stradă. Azi va fi Lună Plină. Vă rog frumos, după asfinţit, să ieşiţi în stradă şi să vă pupaţi.
Mie nu-mi plac, sunt asa de scortoasa incat nu pot sa ma manifest in public; dar nu ma iau de aia pe care-i vad pe strada, doar nu ma uit la ei, in fond e treaba lor cum se pupa si tocmai d\’aia n-ar trebui sa-si ia public spectator.
Haoleu. Atunci bine ai venit pe acest site. Aici toată lumea se pupă în public. Dupe un timp, te vei obişnui! Mulţumesc pt comentariu!
după ce stai (ca mine, adică) aproape un an în ţara asta caldă şi, mai ales, în oraşul ăsta (turistic, Barceloooonaaaa), cuplurile care NU se sărută pe stradă devin excepţia.
fiind parte a unei familii urbane compuse din câţiva (!) gay people, nu pot să subcriu twice la punctul 2: să se sărute toţi, mai ales băieţii, aşa cum se sărută aici.
mie mi-a plăcut întotdeauna să mă sărute cineva pe stradă, iar aicişa şi mai mult. trăiesc într-o lume mai relaxată. şi-mi place.
VVritz, Barcelona trebuie să fie un oraş tare frumos…
Ma deranjeaza brusc doar atunci cand n-am si eu pe cine sa sarut in mijlocul strazii. Si ce rau ma deranjeaza atunci. Dar in rest mi-e ok, atata timp cat se citeste acel Je ne sais quoi in gesturile lor
Dragă m-am întors. Dar cred că mă dau gealaţii tăi pe scări, iarăşi şi din nou.
Tant pis. On aura tout vu, cette semaine.
eu a trebuit sa duc munca de convingere indelungata. In primul an se jena si sa ne tinem de mana in public. Dar gata, acum ne pupam fara restrictii. Americanii nu se pupa, ei sunt lipiti de celular.
Dragă Zaza.
BIne ai revenit. Şi poţi fi pe pace, aicea ne pupăm toţi în mijlocul străzii.
Tapiru: ce bine că americanii nu se pupă! Brrrr, mă ia cu frig doar cînd mă gândesc.
Ligia: uneori acel je ne sais quoi nu se vede, fiindcă e ascuns chiar şi pupăcioşilor. Dar love IS all around, chiar dacă nici n-o vedem.
ŞI ACUM, MÂNCAVASH. HAI SĂ DEPĂŞIM RECORDU LA NUMĂRU DE COMENTARII. CHIAR ŞI ALS ESTE INVITAT. Să dăm dovezi la lume că AMORUL BATE WAR-UL!
(Hai, mă, nu plecaţi toţi, ce naiba?)
saru’mana. nu.eu imi trag gluga pe cap si ma asez in fata lui pe strada, da’ ‘geaba. zice ca “ne vede lumea”:(. io nush ce treaba ar putea sa aiba lumea cu gluga mea:)
Pai sa se pupe, atita timp cit sunt frumosi, ca vrem sa vedem si noi. Pe vremuri erau bancile din dosul Cismigiului, acolo spre Stirbei Voda, unde stateau indragostitii si se pupau toata ziua, ii vedeam cind chiuleam de la ore. Acum nu i-am mai vazut — sau nu am fost eu acolo la ora potrivita?
M-as pupa si eu pe strada, da’ la domnu’ Inginer nu-i place. De fapt are dreptate, nu se stie daca lumea nu ar da cu petre dupa noi. Eh, si vorba Lulutzei, nici amigdale nu mai am.
Pinocchio, din câte ştiu, alea aia există şi e funcţională. Dar din păcate, cum s-a remarcat mai sus, în Bucureşti există din ce în ce mai puţini îndrăgostiţi. Cred că Greenpeace ar trebui să se ocupe de asta, sau WWF, nu ştiu, înainte să ajungă o specie pe cale de dispariţie. O fi din cauza pietrelor aruncate?
Hm, s-ar putea. Chiar ma intrebam unde au disparut pavajele alea cu piatra cubica in Bucuresti.
Mie mi-s dragi saruturile, cu toate categoriile. Cu cat mai publice cu atat mai bine. Dragostea nu-i rusinoasa, nici cand e vulgara. Minunat accesoriu, gluga. Eu nu prea am purtat glugi da am tras de ele de fiecare data cand am avut ocazia. Nu foarte des, ca tigancile nu poarta glugi nici ele, da pe Penelopa am prins-o de vro doua ori.
P-aici lumea nu se pupa. Se poarta armonia discreta in cuplu, exhibitia non-senzualitatii si ceaiul. Eu beau numai cafea, sute de cafele zilnic si ma gandesc la gluga Penelopei.
Pavajele ? La export !
Incredibil, chiar mă gândeam la dumneata, गांधी! Ce mai faceţi?
in primul rand sa va lamuresc io de ce numai sunt copii care se pupa pe strada: pentru ca emo nu se pupa, ei se taie. e singuri, deprimati si e greu sa te saruti in timp ce-ti dai unghiile cu oja neagra, de care cred ca m-am dat si io, dar nu stiam ca-s emo.
in al doilea rand, am vazut zille trecute doi copii d-astia care se pupau pe o banca, asa de misto erau ca am vrut sa-i trag in poza. n-aveam aparat la mine. pacat.ea era in hanorac roz cu dungi negre, el tricou galben cu chestii negree. aveau accesorii cat pentru juma’ de bloc pe ei si cate un rucsac sau geanta pe un sfert de umar, stareau fata in fata pe banca si incercau sa se pupe. aveau niste freze care l-ar fi facut invidios pe Dali si mi-am dorit atunci sa pot sa le dau un link aici.
Ooo, cunoaştem ghidul lui Gavagai depsre sărutat. Da pe unde o fi Gavagai? 🙁
Oare n-ar putea pina la urma sa imi explice si mie cineva ce este un emo??
Hm, am mai incercat eu sa inteleg si ce este gothic, dar pina acum nu am prea reusit. Cred ca sunt putin greu de cap.
Este o chestiune de perceptie, cred. Chiar daca teoretic nu ma deranjeaza mi se intimpla ca in fata unor saruturi sa intorc repede capul, aproape instinctiv, de parca, privind, as lua parte la ceva intim, prea intim- aproape interzis.
“Tinerii” de Nichita Stanescu ar fi un raspuns foarte frumos.
Ba io mă benoclez, le fac şi poze, le scriu poeme şi îi dau la ziar. Deşi poate, fiind specie pe cale de dispariţie, ar trebui protejaţi de turişti.
De la o “etate ” incolo de mina e echivalent … sau cu cele doua miini imbratisate intr-un buzunar …
4. Etc. Daca e sa ne luam dupa Jean Jacques Rousseau… el zicea ca “libertatea mea se sfarseste acolo unde incepe libertatea celuilalt”. Fiecare e liber… dar nu-i liber. Pe unuii ii poate deranja anumite cupluri care exagereaza cu gesturile amoroase, pe altii nu. Depinde de mentalitatea fiecaruia. Sunt de acord cu saruturile in public…. pentru cine vrea si are curaj sa faca asta si tupeu sa faca si mai mult:D. Nu ma deranjeaza. Uneori e deprimant cand altii se saruta si tu stai si te uiti. Cred ca asta ar fi una din problemele unora. Dar… iubirea nu a adus nimic rau. Ce e romantic… frumos… se poate diferentia de ce e vulgar si urat. Cine poate sa vada… vede. cine nu, sa nu judece. Cine vede si nu judeca … e si mai castigat.
Nu Rousseau, ci Voltaire. E puţin altceva.
asa cum am mai declarat public si pe alte medii de comunicare virtuala, Gramo are o problema cu pupaciosii ostentativi, i.e. domnii si doamnele care se uita cu mandrie in jur inainte sa se sarute, in timp ce o fac si eventual si dupa aia; ceilalti pupaciosi nu ne deranjeaza, indiferent de varsta, religie, numar de kilograme, orientare sexuala si asa mai departe.
Zaza, singura referinţă sigură a unei formulări aproximative am putut s-o găsesc în art 4 din declaraţiunea drepturilor omului. Ştii cumva pe unde a zis Voltaire chestia asta, sau de ce îi e atribuită?
Gramo: dacă, aşa cum de mult bănuiam, amorul este autonom, simpla ostentaţie a sărutului nu e ceva rău. De ce să nu fii mândru că eşti îndrăgostit? Îndrăgostirea nu are nimic de-a face cu modestia. Cu intimitatea poate, dar niciodată de tot. Îndrăgostirea pe o insulă pustie, unde nu sunt decât doi oameni, ar fi cu totul altceva decât cea din lume.
Les Lettres Anglaises. mi se pare. Dar nu în formula citată exact.
În orice caz, nu se putea să fie Jean-Jacques. JJ are o viziune mult mai dubioasă despre chestiile astea.
PS: O să caut.
ooo, dar nu spunem ca purtarile ostentative sunt imorale; pur si simplu ne displac 🙂
cand ai 16 ani nu ai unde sa te pupi.Te pupi pe strada.sunt extraordinar de frumosi.
Ce coincidenta ! Tocmai am terminat de scris un post la mine pe blog despre public displays of affection, si acum am venit aici sa mai uit putin de asta si dau chiar peste subiectul asya in debara ! In Norvegia toti sunt destul de rezervati. Nu am vazut pana acum pe nimeni nici macar tinandu-se de mana pe strada darami-te sarutandu-se. In Romania eu personal nu imi permiteam PDA desi mi-o doream foarte mult uneori, iar acum in norvegia ca este teoretic mult mai posibil, nu e adaptabil dpdv cultural si al obiceiurilor. Cred ca nu o sa ajung nici o data sa reusesc sa tin pe cineva de mana pe strada, plus ca am retineri vechi sedimentate din anii de obisnuinta proasta din Romania. In loc sa ma relaxez, m-am cam intristat. Mai bine ma duc inapoi la mine pe blog sa scriu despre moda.