Adesea la mişto băeţii dă pă vas
Belesc un albatros, ăsta-i un soi de cioară
Care să ţine prostu ca mucii dupe nas
Ca caru dupe boi, el dupe corăbioară
De-abea l-a pus băeţii pă jos ca să să plimbe
Că animala care e jmecheră în zbor
Acuma vede lumea că are labe strimbe
Şi face găinaţuri verzuie pă covor
Unde-i tupeu frate care ţi l-ai perdut
Când fâlfâiai şi ni te găinăţai în cap?
Unu-l trage dă aripi care urât mai put
Altu îl ia şi-l pune, dă foame, la proţap
Aşea e şi Poetu, să crede mai dăştept
Ne scuipă cu seminţe dă sus dă la etaj
Da însă când coboară şi poci să îl vezi drept
Subit să micşorează şi ciocu-i dă uriaş.
Bai frate, asta-i a mai strasnica traducere dupa monsiu Sarl a lu’ Bodleru care am citit-o io! Care citesc mult, io! Cu influintzii dan Sorescu, Cartarescu, Foartza si care o mai fi, ca nu poci sa le detectez pa toate asea repede! Care este!
Bine, Mahalagiuleeeeeeeee!!! Astept The Raven!
Bof. Blasfematoriu. Ce mai urmează?
Românul s-a nascut poet !
Klaus: “Nu se mai ia găinaţul ce mi-l făcu pe covor, niciodată. Nevermore”.
Zaza: “Bof” şi “Blasfemiatoriu” nu merg împreună.
B. de Comp: mais il parle roumain!
da’ de disperat cind disperati mai,ca uite bolsevicii vin iara?cu patriciu in frunte.
Despre “Bof”: http://www.guardian.co.uk/travel/2006/dec/19/travelnews.paris
Despre poezea: este frumoasa si delicata. Ai muncit mult la ea? Da’ cu nefericita de pasare ce ai (ii mai tii minte din “Finding Nemo?”: “mine!, mine!”)? La fel de bine poti sa faci un zmeu cu un cioc si un dispenser pentru gainaturi si asa nu atentezi la well-being’ul niciunui dobitoc. Sau -oace.
😀
Haa, doru. Ce faci domnule? Nu te-ai schimbat, tot nu înţeleg nimic din ce zici.
WE, mulţumesc, am scris-o dintr-o răsuflare, aşea scriu mereu. Cât despre pasăre, c’est la faute à Baudelaire.
C’est génial! Un nou concept de traducere – cum de nu ne-a dat prin cap pina acum? En plus, are si rima! Epoustouflant.
bun, bun.
Destul de foarte perfect. Profund impresionatzi in adancul strafundurilor rinichilor, cutezat-am sa copipastuim aceasta pricepere de vorbe si silit-am hoarde de cetitori sa bage la cap ca poezia e lucru dracesc, dar al naibii de ingeresc, atunci cand este facuta cu pricepere si ravna de manea postmoderna.
🙂
http://turambarr.blogspot.com/2008/12/pelicanosu.html
nu credeam ca poetii este asa mudari la subrat ca betul albatros. Sa se mai spele la idei, zic 🙂
Mereu ma surprinzi cu cate-o schimbare de peisaj. More ways than one 🙂
Turambar, sunt foarte onorat şi bine ai venit domnule la noi.
Ligia, aşa sunt eu, schimbător.
Ce va sa zica Rahova colt cu Ferentari, cu te inspira pe tine pentru a face asemenea traducei de mare angajament! :))
Heei, ia te uită, artistu’!
Da Vladutz, am revenit si eu la blogging, acum pe “.ro” cu gand sa nu ma mai las pe tanjala si cu dorintza sa devin celebru! 😀
tati, m-ai dat pe spate! epoustouflant! de mare balans, traducerea! e aproape gai-luroniana si concombre masqueiana!
merita pusa pe usile celor care fac: hm, hmm!
=)))) cum e asta, “de mare balans”?
Adică, ca “de largă respiraţie”.
adica ii ameteste pe aia care merita sa incaseze, periodic, ameteli, clatinaturi si buimaceli…
aia care cred ca totul e gata dat si scris! aia care cred ca merita totul din start, ok?
Haaa, aş vrea io 🙂
“de mare balans” e foarte tare spus. ar trebui sa ti-o pui ca slogan la blog, vlad.
sa nu fie cu suparare de cutezai sa urmez exemplu turambarian si sa zapacesc chiar si un poet consacrat, pe langa pretini si neamuri, cu bodelerul asta de moda noo
Vio: haoleu? Pe cine ai zăpăcit?
pa fi-mea docamdata
Poetul consacrat se numeste Vasile Mustata, nucred ca ai auzit de el, da’ aavut lansareaultimei carti la Uniunea Scriitorilor.
@Vlad Stroescu
Am scris despre Albatrosul cu pricina într-un articol (Oameni şi bloguri 3) apărut săptămîna trecută la Tamada.ro.
P.S. Expresia “de mare balans” îmi place foarte mult şi chiar mă mir că nu “face carieră”. Am auzit-o prima dată de la Stefania Cosovei prin ianuarie 2008 şi am folosit-o într-o piesă.
hm…imi place ca ai pastrat ideea 😀
mi se pare transpus mediului rumanesc…
uff, acum ma simt vinovata fata de B.
Dragă Lucia Verona, de abia acum văz mesajul dumitale. Ce să fac, sunt cam aiurit. Mulţumesc mult pentru articol, deşi crez că nu meritam.
Laetitia, sunt convins că Baudelaire e foarte supărat şi o să te bântuie 😛
Vlad, trebuie sa scrii.
Overhead the albatross
Hangs motionless upon the air
And deep beneath the rolling waves
In labyrinths of coral caves
An echo of a distant time
Comes willowing across the sand
And everything is green and submarine
And no one called us to the land
And no one knows the where’s or why’s
Something stirs and something tries
Starts to climb toward the light
Strangers passing in the street
By chance two separate glances meet
And I am you and what I see is me
And do I take you by the hand
And lead you through the land
And help me understand
The best I can
And no one called us to the land
And no one crosses there alive
No one speaks and no one tries
No one flies around the sun