Ioana Dark A Lu Noe îmi dă o leapşă. Să zic de ticurile mele verbale (şi, pp, grafice). Haaaa, ce vrei dumneata să zici, ce eu am haaaaaaaa, ticuri? Hait! Unde, unde? Haaaaaaaaaaa! Hait!
Tot Ioana Dark A Lu Noe mă îndeamnă să vă povestesc despre superputerea mea. Nu ştiu exact dacă se referă, ca dumneaei, la superputerea pe care mi-aş dori-o, sau la cea pe care o am deja, aşa că o să vă zic de amândouă.
– superputerea pe care o am deja: pot să mişc urechile. Pe fiecare în parte. Independent.
– superputerea pe care mi-aş dori-o: mnemopsalmorfica.
Gata, am rezolvat-o şi pe asta.
Domnule, mai aveti o superputere! Creati in altii ticuri verbale: haaaaa!
A misca din urechi este într-adevar o super putere. Este un fel de iarba fiarelor, obiceiul pamântului, cerere cu dop, ciubuc, bacsis, mita, etc ! Deschide portile, grabeste punerea semnaturilor, bref, faciliteaza relatiile umane 🙂 Mai în toate limbile sau gasit expresii deturnate pentru a evita un cuvânt urât si brutal precum spaga. La japonezi se vorbeste despre grasimea parfumata. La rusi – o amintire pentru Ecler Eclerovici (de unde vine Vlad ?). La francezi, mai prozaic – pourboire. Dar cum de când cu ipocrita campanie, se pare ca s-a uitat ca, în general, sânt doua persoane implicate.
PS Superputerea mea este de a nu avea 🙂
Ce ciudat, nu ştiam că a mişca din urechi are şi o semnificaţie aparte. Eu doar pot să mişc din urechi şi atât. Ciubuc nu dau niciodată, că mi-e prea ruşine.
Hehe, am ajuns password!
Cate gagici te vrea, Stroescule!
unde? unde?
sa scazi preturile la taraba, Vlaxu, deoarece e criza si fug precupetele. 😛
am si eu o superputere: atrag traznete fara sa ma fulgere. chiar si daca alerg prin ploaie!
Ciulitul urechilor este un reflex atavic prezent si la oameni.
http://en.wikipedia.org/wiki/Vestigial_response