Nu-nţeleg nimic

Citeam ultimul post al lui Pinocchio, despre persoanele care îţi atrag atenţia asupra propriei neînţelegeri. Pinocchio este unul dintre oamenii cei mai înţelegători pe care îi cunosc (în sensul cel mai larg al cuvântului), dar asta ştiţi deja, cei care înţelegeţi ceva, acolo, un pic, aşa că nu asta vroiam să zic.

Într-un forum de medicină pe care îl frecventez de vreo 7 ani, un user de odinioară îmi spunea tot timpul că nu înţeleg nimic. (Userul nu era femeie româncă trecută de o anumită vârstă, ci bărbat român sub acea anumită vârstă, un tip pe care, finalmente, îl admir şi îl simpatizez). La un moment dat, mi-a spus chiar că asta ar trebui să fie motto-ul meu în viaţă: „Nu-nţeleg nimic”.

Am avut atunci o iluminare din aia zen budistă. Exact aşa e!

Nu înţeleg nimic. După ce mi-am spus-o, cred că a fost ca o ieşire din aia din dulap. Lumea a devenit brusc mult mai frumoasă şi mai uşor de iubit. Nu e nicio ironie în ceea ce zic. Faptul că sunt un prost m-a făcut fericit. Nu are de-a face cu afirmaţia socratică, „ştiu că nu ştiu nimic”. Acea afirmaţie are rolul să te incite să ştii cât mai multe. Ori, să te străduieşti să înţelegi doar de ciudă că nu înţelegi mi se pare deşertăciune. Ori, tocmai asta e miracolul revelaţiei mele: nu mai am niciun pic de ciudă. Înainte, eram foarte singur, fie că mi se părea că înţeleg, şi atunci mă simţeam înconjurat de ignoranţi plini de ură, fie că eram frustrat că nu-nţeleg, şi atunci singurătatea era şi mai mare. Acum ştiu că nu sunt singur, şi sunt inundat de afecţiune pentru toată omenirea.

Mi se spune des, în continuare: „nu-nţelegi”, „vai da ce prost eşti”, etc. De fiecare dată, un zâmbet mare şi tâmp îmi înfloreşte pe chip, şi dau din cap afirmativ.

About The Author

12 thoughts on “Nu-nţeleg nimic

  1. Vlad,

    Ca sa citez anti-spamul: hauliu?
    Ce zici tu acolo?

    Sa nu te superi dar eu nu sunt de acord. “Nu-nţelegi”, “vai da ce prost eşti” sunt strok-uri negative care nu fac bine nimanui.
    Si sincer, in cazul tau, chiar nu cred ca-s adevarate.

  2. Andreea, ignoranta are si ea nuantele ei. Daca o abordezi ca pe un defect si te lasi frustrat de ea, daca o capacitezi exclusiv negativ, atunci este cum zici tu.

    Pe de alta parte, o poti privi ca pe o oportunitate, ca pe o stare „de pahar golit” de preconceptii din filozofia Zen, ca pe o eliberare de arogantul „eu stiu” care nu rareori culmineaza cu „eu stiu mai/cel mai bine”. Situatie in care ignoranta asumata matur nu poate fi decit benefica.

    E drept, e doar o chestiune de nuanta 🙂

  3. Da, e dovada de maturitate sa ai o anumita toleranta la neintelegere. A admite ca sunt lucruri pe care nu le poti sti sau cuprinde cu mintea, si a avea capacitatea de a amana satisfactia intelectuala, „sampania intelegerii”, este dovada unei bune gestiuni a propriilor resurse.
    Dar atentie, a nu se transforma totusi in indiferenta. E bine sa ai un echilibru intre tendinta de a intelege si acceptarea neintelegerii, acolo unde este cazul.

  4. canci, io cre că niciunu până acuma n-aţi înţeles nic din postu lu Vlad, şi că el nici nu s-a prins de asta hahaha 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.