Am văzut asta pe blogul lui Ginger. Aş vrea să scriu ceva despre asta, dar nu se poate, nu eu, poate altcineva.
O să spun doar atât: în ultimul roman al lui Andrei Makine (La vie d’un homme inconnu), personajul principal realizează că drama sa sentimentală nu valorează cât cerneala cu care ar fi scrisă. Că propria lui viaţă e doar un teatru de marionete. Şi că “singurele cuvinte demne de a fi scrise apar atunci când vorbele sunt imposibile”.
Da, vorbele sunt imposibile. Pe lângă drama Ioanei Pârvu, toate dramele însumate ale vieţilor noastre, drame cărora le ridicăm monumente şi altare, şi pentru care vărsăm mii şi mii de cuvinte, sunt o glumă slabă, bună de uitat în următorul minut.
Aşa că vă îndemn şi eu, cum ne îndeamnă Ginger, hai să-i scriem o vorbă bună Ioanei. Ar putea fi cea mai importantă vorbă din viaţa noastră, singura demnă de a fi rostită. Şi cine ştie, om putea face şi ceva mai mult decât să vorbim. Că mie unuia mi-e ruşine de vorbitul meu.
ca sa transferi bani dintr-un cont in altul trebuie sa te duci la banca, nu?
Scuze pentru offtopic, dar voiam sa-ti spun ca astept votul tau, in cadrul concursului de azi.
Iarta-ma, Gramo, nu putui vota din cauza de garda. Multumesc, mult!
Ei, nu era obligatoriu. Iti multumesc pentru participare! Si,… felicitari! 🙂
hauliu, antispam fail. cred c-ar trebui sa folosesti si akismet, ca se pare ca robotii de spam au invatat sa citeasca textele din imagini
PS scuze pentru offtopic
Eh, asta e. Să ştii că n-am uitat de diagnosticul lu eminescu, calculez in continuare.
n-as fi-ndraznit sa crez c-ai uitat. btw, io n-am nici un merit in chestia aia, n-am facut decat sa pun cap la cap niste texte si sa inventez un plauzibil complot impotriva doctorului sutu (pe care sora lu eminescu-l acuza fatis).