Diferenţele specifice ale seducătorilor

Sunt în număr de două, şi ele sunt foarte utile pentru a deosebi adevăraţii seducători, destul de rari,  de pseudoseducători, fanţi de Berceni, afemeiaţi din sortimentul vulgar:

1. Adevăratul seducător nu are nicio tehnică de seducţie. El poate fi şarmant, dar asta cu totul întâmplător şi fără legătură cu statutul lui de seducător. După seducător se dau în vânt toate femeile, fără ca el să facă ceva în mod deosebit. Calitatea de seducător este aşadar probabil înnăscută şi aleatoare (nu este ereditară), un accident sau o malformaţie. Pentru că nu este obligat să facă demersuri de curtare, adesea seducătorul, cel puţin în tinereţe, habar nu are cum să se poarte cu femeile. (Această înţelepciune vine cu vârsta şi cu incomensurabila experienţă pe care seducătorul o acumulează, şi îl poate ajuta,  odată trecută vigoarea tinereţii, să nu piardă teren.)

2. Adevăratul seducător iubeşte TOATE femeile. Deşi are posibilitatea să aleagă, el nu se va putea abţine de la nimic. Seducătorul posedă instinctiv acea facultate  pe care majoritatea bărbaţilor, tâmpiţi cum sunt, nu o pot căpăta niciodată: el vede frumuseţea inerentă oricărei femei. Indiferent de vârstă sau greutate corporală. Frumuseţea nu are nicio legătură cu perfecţiunea, iar perfecţiunea nu are niciun sens. Aşa se face că adevăratul seducător se va îndrăgosti şi de o femeie de 50 de ani, şi de una de 16, şi de una slabă ţâr, şi de una planturoasă. El te va privi în ochi şi va vedea imediat acel giuvaier preţios şi a cărui reflexie sclipeşte în pupile, care se transmite din mamă în fiică de la începutul lumii, dinainte să se inventeze limbajul, şi, dezvăluindu-l, va face din tine fiara primordială care uitaseşi că eşti.

O categorie în mod deosebit detestabilă de pseudoseducători, şi anume bărbatul cu mulţi bani, va alege mereu femei care corespund unui standard foarte fix de frumuseţe, de ex., în zilele noastre, top-modelele. Acestea la rândul lor, după ce se vor plictisi de erotismul financiar, se vor îndrăgosti de câte un seducător adevărat. Seducătorul însă va răspunde rareori la avansurile top-modelelor, pentru el standardele fixe de frumuseţe fiind o sărăcire, şi în plus un top model e adesea obositor şi ezită să dăruiască totul, aşa cum o fac alte femei.

Cam asta ar fi. Nu ştiu câţi seducători adevăraţi aţi întâlnit în viaţă, eu doar vreo trei. De asemenea, nu ştiu dacă există un echivalent feminin al seducătorului, şi dacă da, care îi este diferenţa specifică. Aşa că, dacă ştiţi mai multe decât mine, nu ezitaţi să mă informaţi, contribuţiile dumneavoastră vor fi citate în Tratatul de teorie şi practică a dragostei, pe care nu îl voi termina sau publica niciodată.

About The Author

43 thoughts on “Diferenţele specifice ale seducătorilor

  1. E o neconcordanta, nu crezi? Tu spui ca seducatorul adevarat nu seduce voit, nu stie cum s-o faca, invata asta fara sa depuna vreun efort constient… dar eu nu cred ca exista vreun seducator(adevarat sau inchipuit) care nu stie ce face. Si tocmai pentru ca e constient permanent de propriile-i actiuni reuseste sa-si perfectioneze arta in timp. Evident ca cei care nu fac discriminari intre femei sunt cei mai “adevarati”(in sensul dat de tine), ba chiar ajung sa fie admirati (mai ales de femei “draga, m-a privit in ochi si m-a vazut cu adevarat”)dar cred ca isi asuma o anumita doza de ipocrizie.
    Inca n-am dat peste vreu seducator adevarat si n-o spun cu amaraciune 🙂 (imi amintesc de o stire de “la ora 5” despre un violator in serie dintr-un sat moldovenesc; o batrana din acel sat este intervievata si spune cu naduf interpretabil: “nu stiu dragul matusii, ca l-au prins inainte sa ajunga si la mine” 🙂 )

  2. Draga alina_pro: dacă nu ai întâlnit un seducător adevărat, de unde ştii cum e? Ce povesteşti tu seamănă cu un pseudo-seducător.
    Seducătorul adevărat ajunge destul de repede conştient de efectul pe care îl are, dar asta nu înseamnă că efectul se va afla sub controlul lui voluntar. Cred că am mai povestit o dată asta: unul dintre seducătorii pe care i-am cunoscut, s-a aşezat la o masă, unde stăteam eu şi două domnişoare. Nu cred că a avut vreun moment intenţia de comunica în vreun fel cu domnişoarele, şi de altfel s-a ridicat destul de repede de la masă şi a plecat. Am surprins conversaţia dintre domnişoare, şi nu pentru că aş fi fost indiscret, ci pentru că schimbul scurt de replici era atât de benign, încât niciuna nu s-ar fi gândit să se ascundă: “De unde îl ştiu pe băiatul ăsta?” “Da, şi mie mi se pare cunoscut.”

  3. Exista 2 tipuri de seducatoare, cea care iubeste toti barbatii si de aceea e abordabila,si cealalta,intangibila.Dar niciuna nu are nicio tehnica speciala, ci doar inzestrare naturala si instincte bune.

  4. Romanul lui Breban iti prezinta cele 2 tipuri de barbat: Romeo, barbatul unei singure femei, si Don Juan, barbatul care le iubeste pe toate. Evident, seducator e ultimul. Merita citit.Breban e un excelent cunoscator de oameni, si , mai ales, de femei. Scriitura nu e extraordinara, dar personajele si povestea stau in picioare.

  5. Da, exista barbati atragatori(fizic), interesanti, politicosi si comunicativi, care emana sexualitate si stare de bine si care nu depun (aproape)nici un efort pentru a incanta o femeie. Nici n-au nevoie, de cele mai multe ori nici nu intentioneaza sa impresioneze. Eu nu i-as baga la categoria “seducatori”.

    Eu nu spun decat ca actul de a-ti perfectiona o actiune presupune constientizarea a ceea ce faci; ceea ce pentru mine inseamna ca nu exista categoria “seducatori fara voia lor”.
    Se poate sa ma insel, nu spun nu.

  6. O, dar există, Alina! Se vorbeşte despre ei în toate opusculele despre amor, inclusiv celebrissima Estudios sobre el amor, a lui Ortega y Gasset, care cu asta începe, şi-l dă exemplu pe Chateaubriand.
    Dar în epoca asta a burgheziei decadente, asemenea personaje, şi aşa rare, sunt şi mai ascunse. Dacă nu aş fi cunoscut eu câţiva, le-aş fi pus la îndoială existenţa. Dar adevăraţii seducători nici nu au nevoie să fie frumoşi, inteligenţi şi să emane sexualitate. Acestea sunt caracteristici cu tentă socială locală, şi deci nu interesează în studiul mai amplu al amorului.
    Imaginaţi-vă că adevăraţii seducători sunt aceiaşi de-a lungul istoriei, ca bampirii, aşa. Nu sunt nişte personaje frivole, volubile, etc. Sunt ceea ce sunt. În această privinţă, seducătorii sunt mai aproape de femeie decât bărbatul. Femeia e şi ea ceea ce e, în timp ce bărbaţii – rar spre niciodată. Dar divaghez.

    Alina, îmi permiţi să-ţi admir blogul? 🙂 E tare frumos.

  7. Atunci e musai sa citesc “celebrissima Estudios sobre el amor” 🙂
    Multumesc pentru apreciere; la mine e mai mult imagine decat text, e blog pentru lenesi 🙂

  8. E anost sa scriu asta, dar sunt perfect de acord cu ce ai scris tu.
    Acum, fiind femeie, ar trebui sa completez cu duduile seducatoare, dar femininului nu-i sade bine sa iubeasca barbatii, de aia stapanim asa bine verbul “se cuvine”.
    Eu insa m-am strecurat, afirm ca iubesc si apreciez omul, nu barbatul. Si intr-adevar, ce mare bucurie cand poti numi pe cineva OM! 🙂

  9. Din pacate io n-am (re)cunoscut nici unul. Prietena mea mi-a marturisit ca ea a cunoscut deja doi. Insa nu stiu daca erau din specia celor descrisi aici, pentru ea seducator este barbatul potent par excelence.
    Chiar, oare exista seducator platonic?

  10. La punctul 1 parcă m-aș recunoaște; la punctul 2 nu, aici eram de obicei prea ocupat să dau bir cu fugiții. Vezi, Vlad, povestea cu tipele care miroseau a mucegai.

    Mai degrabă decît “Don Juan al lui Breban” (dacă titlul ăsta nu exista, ar fi trebuit inventat, cu rimă cu tot), eu mă gîndesc mai degrabă la “Don Juan sau Dragostea pentru geometrie”, cred că mă reprezintă mai bine.

    Dar dincolo de Breban, Ortega y Gasset și Max Frisch, iată, mă întreb: Vlad, care a fost, concret, sugestia care te-a făcut să scrii despre asta? Altfel spus: What about yourself? *curios*

  11. “Si […] C’est vous, chapeau!”

    Nu “chapeau”, ci “chevelure”: Vlad de ceva vreme are plete de un centimetru, hai doi! Deci nu e tipul din poză.

  12. Nu, nu sunt eu 🙂 Nu cred că ar vrea cineva articole de-ale mele în presă. Nor do I have an opinion on that matter, anyway.

    Pinocchio, nicio sugestie, doar o notă rătăcită peste care am dat întâmplător. About myself, nu poci spune nimica despre care domniile voaste, cititori, să nu știți deja.

    Madelin, asupra chestiunii seducătorului platonic: este cel care ar îndeplini prima condiție, dar nu și pe a doua? Ei bine, ar putea să existe, dar greu. Seducătorul își dă seama repede de potențialul său, și ar trebui să aibă motive foarte întemeiate să nu iubească din tot sufletul și trupul fiecare femeie pe care o întâlnește. Seducătorul nu poate fi bărbatul unei singure femei. Ar putea însă fi foarte, foarte narcisic, și atunci să considere că foarte puține femei pot avea privlegiul să fie iubite de el. Poate una singură. Poate niciuna.

  13. Ca sa fii in stare sa recunosti o femeie extraordinara fara sa te sperii si sa fugi, cum li se intampla celor mai multi barbati, trebuie mai intai sa fi cunoscut foarte multe, ca s-o recunosti.2: sa fii tu foarte puternic si stapan pe tine, deci un seducator adevarat. A-propos, n-am amintit cel mai ucigator seducator: misoginul.
    Ddunia, mie mi se pare ca femininului ii sade bine sa iubeasca tot, inclusiv barbatii.Face parte din definitia femeii, parca.

  14. Da, frăţie, şi toţi sunt modele din gama S*escu. Toţi cu inime uşoare, toţi şăgalnici şi berbanţi! Băeţi-băeţi! Ia să completăm colecţia cu încă două bucăţi: Vlad Stăncescu (viconte de Şocariciu) şi Vlad Stănescu, un gentilom care ne salută afabil tocmai din Londra.

    Aşa! Abia acum e gata panoplia!

  15. Zic şi eu la nimereală: ca să fii în stare să faci diferenţa între bărbaţii de duzină şi cei subtili este necesar să te antrenezi învăţând să faci diferenţa între un măgar şi un cangur. De exemplu.

  16. Misoginul, dacă nu e bădăran, stârneşte interesul femeilor ceva de speriat! Nu-mi explic, dar am constatat asta de mai multe ori, pe viu – deci nu-i din auzite. Ai cumva impresia că, cu cât se simt mai privite de sus şi cu condescendenţă, cu atât se trezeşte în femei dorinţa de a demonstra că nu, ele nu sunt aşa cum zice el, ele sunt mult, mult mai bune, şi uite, dacă ai răbdare şi le acorzi atenţie, o să-ţi şi demonstreze.

    Vorba lui Nietzsche: “Mergi la femei? Să nu-ţi uiţi biciul!”

  17. Auzi, dom’le, da’ tu nu mai pleci odată la marea aia? Să rămânem şi noi singuri pe blog, să ne facem în sfârşit de cap?

  18. Iezapt, un pseudo.
    Starnitul interesului cu condescendenta e un mit. De mult busted.
    (ma refer aici la femeile normale, adevarate, cu un grad de inteligenta de la mediu in sus, or din cele extraordinare, cum zice Vlad).
    Ala ori nu e un misogin autentic, ori traieste intens a secret self-flattery tecnique.

  19. Madelin, dar cum pot să ajung la Balcic, altfel decât cu mașina personală pe care n-o am?
    O fi vreun autobuz, microbuz, ceva?

  20. da, e autostopu’.

    şi a propos de tema asta, eu cred că sunt anumite lucruri care nu se spun. şi nu ş’ dacă poţi obţine cunoaşterea disecându-le.

  21. Dar uneori diseci nu pentru a obţine cunoaşterea, ci (doar) plăcerea (Jack Spintecătorul, de exemplu…). Noi aici disecăm ca să ne mai trecem timpul într-o atmosferă agreabilă.

    Totuşi, care ar fi lucrurile spuse pe pagina asta care mai bine nu s-ar fi spus?

  22. păi cred că sunt unele lucruri foarte intime. şi oricum nu prea poţi să explici şi să arăţi care oameni sunt ăia seducătorii şi care nu.
    ce, voi spuneţi chiar tot despre voi? nu ştiu dacă e posibilă chestia asta…

  23. Incerc sau dau ignore la comment-uri si sa ma refer direct la articol.

    In Povesti Nemuritoare nush ce volum e o fabula japoneza, Ucigatorul de dragoni.

    Naratiunea merge cam in felul urmator : un voinic dispare din sat vreo cativa ani si dupa aia (?!!)se intoarce. Lumea, curioasa, ce ai facut, unde ai fost.

    Voinicul scoate sabia, le spune ca a invatat sa ucida dragoni si le arata cum.

    Pe final, toata lumea bate p@#a de el, auzi, bah dar dragonii sunt creaturi de legenda.

    Esti adevarat-seducator? Daca da, cine ti-a zis?
    Daca nu, lucrezi part-time la Horoscopul zilei? Pt ca tot ce ai scris mai sus par extrase din o oarecare zodie la capitolul Barbatul _______.

    Las-o draq, frate, sau fii mai explicit!

  24. “Incerc sau dau ignore la comment-uri si sa ma refer direct la articol.”

    Încerc să dau ignore la comment.

  25. Cred ca secretul succesului seducatorului este faptul ca ii plac cu adevarat femeile si nu este jenat sa o arate in aceeasi maniera fireasca, naturala si innocenta cu care un gras priveste admirativ si cu pofta o banala pizza savurandu-i mental savoarea pe care o anticipeaza (il vezi cum i se aprinde o luminita de bucurie sincera in privire, se vede de la distanta ca o sa savureze la maxim placerea gustului fiecarei inghitituri inca dinainte de a avea vreun gand sa o comande), sau cu care un copil se bucura sincer atunci cand vede ceva ce ii place.
    Asa cum grasul va savura cu maxima placere o mancare nu prea gustoasa, se va bucura de ea sincer, indiferent ca gustul nu se ridica la inaltimea sau nu coincide cu expectatiile sau anticipatia initiala (pt simplul fapt ca ii place mancarea) si asta i se citeste in privire inca dinainte de a o gusta, la fel seducatorul, caruia prin definitie ii plac femeile, va savura femeia oricum ar fi ea.
    E ceva ce se citeste in privire inca de la inceput. E mesajul ca femeia (oricare ar fi ea) va fi savurata sincer, complet, fara restrictii, fara conditii si fara false complexe.
    Femeile au fost construite sa raspunda si sa se daruie acelor barbati care le vor aprecia si savura sincer.
    Din pacate majoritatea barbatilor nu au aceasta capacitate care este probabil o trasatura inascuta.

  26. As merge cu comparatia cu grasii chiar mai departe. Un gras va manca o mancare chiar si atunci cand nu ii este foame. Omul normal, nu. Un gras va savura o mancare de spanac sau o fasole chiar si cand nu ii este foame, fara sa-i pese de prezentarea estetica a mancarii, pt simplul fapt ca el gaseste un gust interesant, o savoare in orice. Omul obisnuit, media, nu va manca daca nu ii este foame decat daca e vorba de ceva foarte gustos care sa mai si arate bine estetic. Omul normal este intr-un fel “hedonist limitat”, in timp ce grasul e o anomalie.
    In acelasi sens seducatorul e o anomalie fata de barbatul obisnuit care nu gaseste interesanta si nu gaseste savoare la o “urata”, care nu ar “gusta” (daca nu ii este “foame”) decat daca e vorba de o femeie si ingrijita (arata bine estetic) si “foarte gustoasa”.

  27. Oana, iata ce frumos te “contrazice” Kobe Abe 🙂 :
    “Pentru cineva care moare de foame, hrana există numai într-un sens abstract; pentru el nu există gustul de frip¬tură şi de stridii de Hiroshima. Dar cînd burta ţi-e plină, începi să distingi nuanţele gusturilor şi aromelor. La fel stau lucrurile şi cu pofta sexuală. Mai întîi vine pofta în general şi abia după aceea evoluează gustu¬rile mai deosebite. Iar problema sexuală nu poate fi discutată în general; ea depinde de timp şi de loc… uneori ai nevoie de o doză de vitamine… alteori de o ceaşcă de orez cu tipări.”

  28. Nu pot sa rezist sa nu comentez si eu, desi stiu ca ii enerveaza pe toti (sau majoritatea, tot aia e) sa imi mai vada numele pe aici, pentru ca ma intereseaza subiectul, deoarece si eu as vrea sa invat sa devin seducator daca asa ceva este posibil (cred ca nu, cred ca, la fel cu cazul insusiri de a fi creativ, ori te nasti asa ori nu ai nici o sansa sa inveti- cred este predeterminat in mare proportie genetic): dupa criteriile de mai sus e clar ca nu am nici o sansa sa fiu si nici chiar sa devin vreodata seducator. Si imi pare chiar un pic rau ca tare mult imi doream chestia asta in legatura cu o anumita persoana ! Dar, optimist ca intotdeauna din fire, sper sa am si eu macar norocul prostului sau incepatorului in acest caz special. De alte cazuri de seductie nu sunt in prezent interesat si nici nu cred ca voi fi interesat destul de multa vreme de aici inainte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.