Caracteristicile lecturilor de vară

Salutare dragi cititori, și lăsați-mă să încep prin a vă cere scuze pentru că am trecut mai rar pe aici în ultimele zile. Am fost debordat de mizilicuri. Între timp, sper că v-ați făcut comozi și v-ați simțit ca acasă.

Vă mai întrebasem io o dată ce să mai citesc la mare, și atunci m-ați ajutat, am citit toate cărțile sugerate de domniile voastre! Și au fost foarte frumoase. Așa că revin, punându-vă aceeași întrebare, și încă una. Care sunt caracteristicile lecturilor de vară? Adică, eu cam știu cam cum ar trebui să fie ceea ce citesc, dar nu știu cum să zic. E important pentru mine, pentru ceea ce citesc la mare, pe de-o parte îmi poate face vacanța mult mai frumoasă, pe de alta cartea în sine rămâne învelită într-o auroră marină pentru tot restul vieții mele.

Pot să spun cum nu trebuie să fie cartea de la mare. Nu trebuie să fie neapărat „ușoară”. Deși savurez oricând un San Antonio lângă o gogoașă pe nisip, eram la mare când am citit prima dată povestirile lui Borges. Și, cu mult timp înainte, când eram un puber de abia ițit, Florile Răului. Pe de altă parte, trebuie să fie ușor de navigat. Adică să mă poarte cartea pe mine, nu să intru eu în ea cu barca cu motor, sfâșiind alge și omorând dugongii. În rest, nu există vreo limită de gen, specie, stil.

Poate mă ajutați voi. Voi ce ați mai citit pe plajă?

About The Author

76 thoughts on “Caracteristicile lecturilor de vară

  1. Nu, cred că întrebarea cu tata nu are nicio legătură cu celelalte. Nu am nicio fiică (din câte ştiu).
    Nup,membrii familiei mele nu se uită niciodată aici. Rarisim, câte o rudă îndepărtată.

  2. De unde a stiut Apunct cand si unde o sa apari la tv? In alta ordine de idei, tu, Vlad Stroescu, stii care e prima imagine care apare pe google la numele tau? A cui e gluma?

  3. Dilly, nu e nicio glumă. Urmăreşte link-ul unde apare poza cu cangurul şi vei vedea că te duce pe o pagină cu nominalizări la diverse categorii, nominalizaţii fiind bloggeri (Vlad printre ei). Google nu este atât de inteligent încât să înţeleagă că poza cu cangurul nu are legătură directă cu Vlad, el îţi spune doar că ea are legătură directă cu o anumită pagină pe care se întâmplă să fie şi numele lui Vlad (şi care îndeplineşte anumite condiţii de trafic încât rezultatul să apară primul).

    De ce tocmai canguri? Păi, de la cartea Luciei Verona (iniţiatoarea concursului), proaspăt apărută la momentul respectiv: „Fără canguri”.

  4. Ce interesant! La mine apare un magar care bea bere. Iar eu vorbeam de gluma intamplarii.

  5. Tovarăşea, dacă o să vă uitaţi mai bine şi o să şi citiţi puţin pagina respectivă o să vă prindeţi că de fapt e vorba despre un cangur care bea bere. Hai, că până şi într-a treia, la „Cunoştinţe despre natură”, se învaţă despre canguri! Sau poate, tot predând la ăia mici, aţi pierdut abilitatea de a citi, şi vă uitaţi doar la poze?

    (Clic dreapta pe poză, „View image” şi apoi vă uitaţi în bara pentru URL: veţi vedea că imaginea se cheamă cangurul.jpg.)

    (Căutaţi pe Google Images cuvintele: kangaroo drinking beer. Cred că veţi înţelege imediat.)

  6. da, mana stanga a intunericului e geniala! si e singurul – dupa mine – scriitor sefe (ma rog, scriitoare) care poate sta cu fruntea sus in mainstream (ca tot se face distinctia).

  7. Vlad, Iti recomand „Platforma” a lui Michel Houellebecq si”Recuperatorul de suflete” de Michael Guinzburg. Ti le-as imprumuta cu placere ,dar sunt la Tgv, nu in Buc, sper sa le gasesti si sa fie pe masura dorintelor tale. Comentariile , dupa ce te intoeci din vacanta( desigur, cele referitoare la carti ,daca faci rost de ele). Vacanta si lectura placute!

  8. Io nu înţeleg, dom’le. Cum vacanţă, cu Murakami?!? (no offence, rontz – da’ pentru mine asta e în alt film.)
    Enfin, mă scuzaţi că sunt mai puţin elitistă sau trendy, da’ vacanţa mea simte nevoia să fie vacanţă de şcoală primară, şi nu să-mi cauzeze tăieri de vene pe motive literare… Şi atunci, Vlad, propunerea mea ar fi: http://www.humanitas.ro/humanitas/un-englez-la-paris – e delicioasă, pe alocuri chiar am râs cu lacrimi. Şi ai să o termini suficient de repede ca să ai timp şi de chestiuni serioase/grave, dacă vrei cu tot dinadinsul…

  9. „Io nu înţeleg, dom’le. Cum vacanţă, cu Murakami?!?

    Ei, de ce? „În căutarea oii fantastice” e o lectură foarte agreabilă, una din cărţile mele preferate. Descrierile iernii în Hokkaidō au contribuit cu siguranţă la dragostea mea pentru peisajul japonez. De asemenea, femeia cu urechi magice este delicioasă, unul din personajele mele feminine preferate.

    „În noapte” e lejeruţă, poate merge bine într-un chaise-longue, sub umbrelă, cu mojito-ul alături. (Şi te poţi da mare la întoarcere c-ai citit Murakami…)

    „La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor” merge în vacanţă, dar în vacanţă la munte, nu la mare.

  10. Mea culpa – wrong Murakami, ca sa zic asa. Mie nu-mi iese din cap celalalt (motiv pentru care am sarit peste prenume direct) – paradoxal, pentru ca am ceva organic impotriva scrierilor dansului, mai ales in vacanta… Dar asta e deja alta discutie.

  11. A trebuit să citesc de câteva ori până să mă prinz că „dansului” e „dânsului”. Care „celălalt”? Genzō? Societatea japoneză are destul de puţine nume de familie, motiv pentru care e bine să folosim şi prenumele.

  12. Deşi am o oarece suspiciune că sunt luată peste picior, prefer să o ignor – pentru că pe mine chestiunile astea mă întristează şi mi se pare că nu-şi au locul, cu atât mai mult cu cât mi-am recunoscut greşeala. Deci mă refeream la Ryu, tot Murakami.

  13. Nu este niciun picior. Nu am avut până acum ocazia să dau peste cărţile lui Ryū Murakami, deci nu ştiam de existenţa lui. Te rog să remarci că sunt vreo trei scriitori Murakami: Haruki, Ryū şi Genzō.

  14. Cărțile lui Carlos Zdrahon ăla, care sunt mult mai mișto decât credeam: ideale pentru la mare!
    Și Jonathan Strange & Mr. Norell, de Susanna Clarke, care mi s-a părut bestială.

  15. Vlad, încă o lectură de vară. Uşor academică, dar agreabilă, merge s-o citeşti la Biblioteca Academiei cu o bere lângă tine: „Civilizaţia arabă în vremea celor 1001 de nopţi” de André Clot, apărută la Editura Meridiane în 1989. Sunt multe chestii în ea pe care probabil le ştii, dar îţi garantez că vei găsi şi noutăţi surprinzătoare! (Originalul: „Haroun al-Rachid et le temps des Mille et Une Nuits”, 1986.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.