Într-o altă zi, dintr-o altă viață, mi-ai spus ceva. Știu că nu am cum să-mi amintesc vorbele, care rareori trec dintr-un loc într-altul. Însă îmi amintesc exact ce mi-ai zis, dimpreună cu felul în care buzele tale s-au mișcat, iar ochii s-au ridicat către interlocutor.
Se spune că sunt cărți care au fost dintotdeauna, adică dinainte să existe oameni și vorbe și litere. Pe acestea le putem citi, dar o mână de oameni fericiți ar fi în stare să și le amintească.
Sunt cei care umblă ziua la treburile lor, angajați, patroni, gospodine, țărani, tâlhari, prostituate, copii și polițiști, și despre aceștia se spune că se trag toți din Set. Și mai sunt ceilalți, care se trag din Cain. În primi se află binele și răul, în ultimii – frumosul și urâtul, dar și unii și alții sunt liberi.
Într-un an, Soarele încălzește. În alt an, Soarele se răcește.
Am cunoscut cândva un copac care era propriul lui fruct. În fiecare toamnă se vară se cocea, şi răsărea din propriul lui sâmbure. Era dintre copacii vorbitori, care cândva acopereau tot pământul.
În curtea orfelinatului de pe bulevardul Averescu se află o pisică cu dungi care se joacă prin iarbă de cinci sute de ani.
Isaac Asimov a creat un robot care a trăit peste douăzeci de mii de ani. O asemenea fiinţă este opusul unui zeu, nu prin faptul că ar fi un demon, ci prin faptul că serveşte în loc să fie servit.
În varianta chinezească a şahului, Împăratul nu părăsește careul. În varianta persană, poate merge unde vrea, dar foarte încet.
Există unele lucruri care mimează tăcerea, deşi nu sunt tăcere, ca de exemplu vuietul oraşului auzit de departe, sau ultimul minut al simfoniei a IX de Mahler.
Există o iarnă lungă şi frumoasă, pe care toată lumea o aşteaptă; eu am trăit deja acea iarnă.
Într-o altă zi, dintr-o altă viaţă, mi-ai spus ceva. Atunci ţi-am răspuns, şi îţi răspund şi azi, şi nu o să mă opresc vreodată din răspuns.
About The Author
Aaa… Oamenii care-si amintesc sau care nu uita cartile minunate ! Ii plâng din toata inima. Sânt privati de placeri de fiecare data noi. Eu – în fiecare zi lucruri noi si minunate. In fiecare zi oameni noi si minunati. Si, în fine, în fecare zi lucruri noi si minunate.
Aloysius
S-o crezi tu, B! Pur si simplu ai uitat tot!
Pai io ce spun ? In fiecare zi… 🙂
“În varianta chinezească a şahului, Împăratul nu părăsește careul.”
În “Kagemusha”, scena mea preferată: bătălia de la Takatenjin, Kagemusha înconjurat de consilieri şi adjuncţi militari pe vârful unui deal. Gărzile de corp, provocate de un pâlc de călăreţi inamici, se pregătesc să plece în urmărirea acestora, riscând să lase comandanţii neprotejaţi. Kagemusha le strigă inspirat (evitând o catastrofă): “Nu atacaţi! Muntele nu se mişcă!“. Gărzile îl ascultă strângând compact rândurile în jurul comandanţilor, călăreţii inamici le dau târcoale şi, nemaiputându-i urni din loc şi nici negăsind vreo breşă, se retrag. Toată scena se desfăşoară fără vorbe (mai puţin ordinul lui Kagemusha). Fie numai pentru ea, şi tot merită să vezi filmul!
“Există o iarnă lungă şi frumoasă, pe care toată lumea o aşteaptă; eu am trăit deja acea iarnă…”
Eu o traiesc in fiecare an… nu mai stiu cat e de frumoasa(vorba lui B.deC., uit in fiecare an), imi amintesc insa ca e lunga…
Ai fost vreodata in Canada(Quebec) iarna? :)))
ăsta-i cel mai marfă post d al tău. pt mine. mulţumesc 🙂 …
asta esti tot tu, vlad?! “….si nu o sa ma opresc vreodata din raspuns.”
se pare ca ne rascoleste pe toti textul asta
🙂 Mulţumeeeesc!
il-lu-mi-na-tion!
Comentariu la comentarii, din categoria “Daca taceam…”
On aurait du (cu accent circumflex cu tot) le partager en silence…(am ajuns pe blogul asta via “douce banlieue”). Sau, cel putin, asta a fost reactia mea. Este evident ca tuturor le-a intrat la vena si poate… au zambit inauntru; nu vreau sa supar pe nici unul dintre cititorii tai prieteni sau intamplatori. Stiu ca asta te-ar fi lipsit, Pelicanule, de feed-back-ul de ecou (pleonastica formulare?), dar raman la “rascoala” mea. Ar fi trebuit sa-l impartasim in tacere.
Ralu, in acelasi stil “poate ca nu-mi doresc sa fiu filozof”, imi permit sa “vorbesc” din nou si sper sa nu te supar, dar in afara de “On aurait dû…” eu nu am inteles nimic nici despre vena, nici despre ecou si nici despre rascoala. Si cu riscul de a frange tacerea plina de profunzime a tuturor, intreb: Ce ai vrut sa spui? 🙂
Cora, mi-a plăcut frazarea ghiduş-ironică “a frânge tăcerea plină de profunzime”. M-ai făcut să râd (şi de mine). Şi să-ţi răspund la întrebare: postul Pelicanului e prea fain ca să mai adaugi ceva după el, asta am vrut să zic.
Pelicanul e Vlad?
Ralu, multumesc mult de vizita si sper sa mai vii. Noua ne place sa ne intalnim aici si sa stam de vorba, si tacerea merge impartastita doar atunci cand suntem prezenti fizic (dar majoritate dintre noi nu ne-am vazut pana acum).
Probabil ca pelicanul sunt eu, din cauza numelui categoriei, Pelicano solitudinis.
Când iarba n-avea decât vre-o suta de ani, Pallady imortaliza absenta(tacerea) Arcului de Triumf, iar orfelinatul pentru export se numea leaganul Sfânta Ecaterina. Pallady impartial, s-a oprit si pe alte strazi. Cred ca din mansarda ta ai fi putut vedea acelasi lucru. De partea cealalta a strazii(Averescu), restarantul rezervat misiunii sovietice se numea Visoiu, bântuit între altii si de Sebastian. Care-i diferenta, distanta ? Tacerea(=distanta în timp). Tacerea unei generatii de “intelectuali”(iarasi 🙂
@Cora Tabernacle ! “Mon pays c’est l’hiver” 🙂
@A. Babita !
Noroc cu Cora, pentru ca deci nici io nu-ntelesesem nimic din Ralu. Recunosc ca ma inhiba si chestia ca lincul din numele ei se autodevora, ca ouroboros.
Deci nu pelican. Ci corb sau hiena, asa zice dictionarul englez-roman.
Desi preferata mea e pasarea din versul urmator: bufnita (in ruinis, that is).
Ralu, acum e clar. 🙂
B.de C., “tabarnacle” rimeaza cu “spectacle”… nu, nu, raspunsul e: tabarnak, et quel hiver! :)))
Offtopic, pentru ca nu am stiut unde sa intreb. Vlad Stroescu e altul decat vladstroescu? M-am uitat la concurenta ( ca vreau sa-l depasesc pe apunct!!!!Pe Madelin vad ca am depasit-o deja. Nu stiam ca pot fi atat de competitiva!), si m-a mirat coincidenta de nume intre primul clasat si al patrulea. Daca eu o sa fiu de acum Diligent Reader se pune separat?
“Într-o altă zi, dintr-o altă viaţă, mi-ai spus ceva. Atunci ţi-am răspuns, şi îţi răspund şi azi, şi nu o să mă opresc vreodată din răspuns.”
Cit poate sa semene vorbele de mai sus cu o declaratie de dragoste facuta asa, pe dupa visin. Ca si cum ai contrazice pe cineva care-ti spune ca timpul rezolva ceea ce nu rezolva mintea. Ca si cum te-ai trezi fata-n fata cu acel cineva stiut din alta viata si n-ai putea sa articulezi decit un “ti-am zis, ramine ca mine, timpul nu rezolva nimic cind e vorba de lucruri pentru care nu s-a inventat nici centimetrul si nici clepsidra”
Felicitari!!!
nu, e acelaşi
Deci exista Madelin si Madelin.
Adicatalea 724 da comenturi-n total. Sa-m traiasca! 🙂
DULCEA IARNĂ A TINERETII NOASTRE
Intr-o zi din aceasta viata,
M-ai privit in ochi ca si atunci.
Venisem putin mai devreme,
Dar tu nu pareai deranjat.
Pe cand ne prefaceam ca nu ne recunoastem,
Aerul s-a umplut brusc cu tacerile noastre.
De atunci, nu te mai caut
Raspunsul tau imi este de ajuns.
apropo, cati comentatori aveti de cand ati dat drumul la blog?
Miorlaupufos, nu greşeşti.
Mira, mulţumesc!
Ma inclin in fata sentimentului sincer, a formei sculpturale, a jocului de-a nerenuntarea. Minunat.
” Intr-o alta zi, dintr-o alta viata, mi-ai spus ceva “..
..
Ai construit superb un arc peste timp, facand ca iubirea sa fie nu doar ” undeva, candva” ci si atunci, acum, ieri, azi.
Splendida traire.
Ma inclin.