Guest post Blegoo!
Care este ea.
A fiecăruia?
Ori a noastră?
Cine suntem… de fapt?
Ce ne definește?
Dar mai alea… unde ne definim? În ce context? Pe ce sait? În ce scop?
Relativ recent… am pus întrebarea asta în legătură cu anonimatul oferit de avataruri, de porecle și pseudonime. Cine se simte… să glăsuiască.
Unii… cum ar fi we, bunăoară… refuză să recunoască realitatea dedublată. Alții… se bălăcesc în ea… mulțumiți în anonimatul inexistent.
Alș… știe toată lumea cine e el… de fapt.
Întrebarea este… egalizăm “alș” cu “Alex Leo Șerban”?
Eu cred că nu.
Așa precum nu-l egalizez pe Vlad Stroescu cu “Pelicano solitudinis”.
Indiferent cine sunt eu… am o anume identitate în mahala… ori cel puțin… așa îndrăznesc să cred.
Am altă identitate… ori personalitate… atunci când discut probleme pe saituri străine… și altă personalitate atunci când scriu pe gloaba personală.
Scriu altfel… discut altfel… poate asta mă face un caz de “personalitate multiplă”?
Recent… m-am guglit de bună voie… și nesilit de nimeni.
Ca nume REAL cât și ca avatar/pseudonim.
Sunt fericit să raportez… că nu contez… ca referințe.
Nici la una, nici la alta.
Totuși… asta ridică întrebarea: cine-s eu… de fapt?
Dacă nu contez… dacă nu sunt trecut în catastifele guglea?
Suntem ce pretindem că suntem… ori suntem ce suntem… de fapt?
Fiindcă… dacă vreau să fiu cine sunt… se cheamă că nu exist.
putza(goala) creste ca o compensare mustratoare a faptului ca toti avem un pic de buricu-pamintului ramas netaiat.
Cu durere-n suflet pentru loialitatea fidelilor, tanara domnista isi sterse cu naframa de borangic o lacrama de pe obrazul suav (ca o garofita, alea, alea) si zise usor intristata: perioada de austeritate, meditatii si mentenantze (in aceasta ordine).
Ca, vorba poetului pe care-l iubexte Pinocchio, timp si loc sa avem, timp si loc…
ieftin,da vaz ca se vinde
Comentariul 55 (bladesc): Haaaa, ce vrei dumneata să zici, ca Ana a aparut din neantul negru ca o ornamentica de Rahmaninov? Hait! Unde, unde? Deci chintesenta merelor va ajunge mai intai in venele mele, unde se va amesteca cu apa murdara a Dambovitei in ploaie, si cu sangele stramosilor miei, si cu mirosul tonic de pifuri vechi, si cu verdele primaverii Ferentariului meu iubit. Si atunci nu voiu mai tanji dupa parfumul venirii Ei ci voiu sparge cu samburii merelor peretele de sticla al constiintei care ma impiedica sa dansez liber, nene.
anu’ ăsta am făcut de două ori, deja.
vaaaai, ceeee frumos, ceeee romantic!
*cad in extaza pe loc* 🙂
Am citit uluit comentariul cu comentarii al lui Madelin. Apoi am râs de m-am prăpădit. După ce m-am prăpădit, am început să plâng. Vedeţi voi, nu avem nicio identitate. Suntem maximum câte un comentariu, şi asta în momentul nostru cel mai bun. Un comentariu prestabilit, care va fi altcineva când noi nu vom mai fi.
Coindicenţă: azi de dimineaţă citeam Trollcats (de la Melania l-am aflat), şi mi-am dat seama că pe siteul ăla sunt indexate toate răspunsurile pe care le-aş putea da vreodată pe imed. Nici măcar nu mai are rost să scriu ceva, vreodată.
comentariul 56 (blegoo): băi fraţilor…zic şi io din coteţu meu…alea…e foarte bine că ana are mere! aici în geografia asta mahalagească venim toţi cu câte ceva…tapiru are trompă…alş şi we au gioale…ne mai cunoaştem, ne mai amuşinăm…mai mâncăm un măr, alea, din livada lu’ şefu vlad…zic şi io, nu dau cu paru’
Comentariul 57 (tapirul): Ce mă intrigă pe mine… e dacă Ana, având mere… trebe considerat ad hominem, ori ad malumum.
Comentariul 58 (Vlad): Devine evidentă nevoia să scriu un post despre merele pe care le-am văzut în Franța.
Anișoara, pe de altă parte…
Comentariul 59 (blegoo): latratura mea, din cotetul meu…
🙂
Comentariul 60 (Guță Salam):
“Ana are doo mere,
Dușmanii mei n-are bere”
Mișto, da’ unde-s merele lu’ Ana?
Comentariul 61 (Preșidintili Traian Băsescu): Am spus și repet: trecem pântr-o perioadă dă criză… în care cine are doo mere… trebe să dea unu’ la guvern.
Are Ana două?
Păi… ce mai așteaptă?
pai mai e nevoie de mere? nu e clar deja ca Ana are minim doua? :))
Comentariul 62 (we): În primul rând… să vedem de ce sunt 2. Există vreo dovadă?
Comentariul 63 (alș): … mi-amintesc de secvența de la Cannes… cu două mere sălbatice… duhnind a ceapă prăjită… cred că erau ale lui Ana.
Comentariul 64 (mulliganoglu): mere verzi (2) pe un câmp vermilion, întretăiat de crăci. Deviza: Ana habemus Malum.
Eh… ce fraier sunt… și mă scremeam să bag merele lu’ Ana peste tot…
🙁
timpul pierdut ptr. constientizare se dilata exponential fata de cel pierdut ptr. pedalare,de pilda.El se leaga mai mult decit relativist de spatiul tau si nici macar nu intra intr-un razboi acerb cu timpii cosmic si biologic.A te identifica inseamna,altfel,imixtiune pe timp si nu pe mijloacele si maniera de care te folosesti.Cu alte cuvinte tu esti intotdeauna la fel,totul e la fel,ceea ce difera e coordonata temporala in care se incape ALTFEL.Ca nu exista timp pentru cine anume propune coordonate diferite pentru o realitate statica e evident de nestiintific.De aici incolo poti alege,de pilda,sa fii ateu(adica sa te multumesti cu un putin evident)sau poti deveni cel putin espectant ipocrit.
Madelin… io te mai las nițel… și dup-aia încep cu amenințări, zic, afirm și susțin.
Vorba lu’ alș… n-ai idee ce urzici cultiv io pă tastatură…
:))
@tapirul: Poze, ori didn’t happen… ca să împrumut stilul gîrrlicesc, de mixtum compositum… gen, aruncăm în comentariu ce mai avem pân casă…germana, ceva engleză… nițică românească dezacordată… alea-alea.
Pe de altă parte, cum stai la rețeta dă ghiveci, că tot veni vorba?
Comentariu 65 (A.) Sigur, Vlad va începe o analiza cu Madelin – vede mere peste tot. Un tratament care se transforma în maladie…
:)))))))))))))))))))))))))))….
Superb.
@46: originea trollmatzelor e mai veche si mai haioasa:
http://www.boards.ie/vbulletin/showthread.php?t=2055053909
si ele vorbex la fel de interesant ca si voi! 🙂
B.deComp scrie cu “î”! Să fie într-un ceas bun!
Revine, revine…
Vlad glasuieste:
Ei, Vlad, nu-i dracu’ atat de negru. Faptul ca avem o amprenta stilistica dovedeste ca avem o amprenta stilistica 🙂 De fapt constat ca pe mine nu m-a imitat niminea, deci n-am.
Si-n plus mahalagii-s capabili si sa combine cate doo-trei genuri de comentarii (de ex io stiu si haiti si emoticoane)
n-am inteles dc m-ai facut sandvis intre (****) aia 2 🙁
+ k eu n-as fi scris niciodata ‘ale lui ana’, ci ‘anei’!
iar hulliganoglu da citat in latina (kit k incorecta), ceea ce nu mi se pare corect…
una peste alta, eu n-as fi scris ASA!
my trademark would have been, rather:
ana are mere.
hannah arendt merendt 😛
O analiza matematica? :))
(btw, aplauze)
…păi, cam p-acolo ești de găsit, deobicei.
Între ăia 2, prin comentarii.
🙂
(glumesc, plasamentul e total întâmplător)
Altfel, da… nu-i o imitație bună.
Da’ ce pretenții poți avea de la cineva ca mine?
da, Vladule, dovedeste ce spuneam si io, suntem un singur individ cu mai multe fatete – si confom briciului lui Occam, putem reduce fiecrae din fatetele astea la o amprenta stilistica cum zice sor’mea
comentariul 64 (als):
e ridicol sa crezi k exista o industrie a merelor in romania k numai 2 mere!
(Comentariul de mai sus e de fapt 66.)
Comentariul 67 (cinicul): Ana are bretele.
Aplauze si aici :))
PS
De unde se vede ca io si Tapiru’ suntem frati. Adica suntem mai buni imitatori decat mai buni originali 😉
hihi
(cu un 😛 la cap de rand)
Da, Madelin… misterele parisului și dezvăluiri neașteptate…
Merge la gîrrlița, zic.
La turiști.
Le dai cu țârâita… ei descoperă apa caldă în mahala.
Acuma… cu seriozitate… la ce stadiu ne aflăm cu sarmalele?
Că plânge masa… Vlad cade în puțuri babelice… we s-a rătăcit printre palmieri… alșul se străduie să fie rău, da’ nu-i mai iese ca altădată… A. nu se manifestă cum îl știam… să nu mai vorbesc dă Mulliganoglu, care e pierdut prin buruieni heraldice…și nici io nu mă simt prea bine…
Hai… ca în tine ne e nădejdea… MAHALAGIOAICOOO!
:))
Mdeah… mă rog, o fi cum zici, cu fațetele și alea-alea.
Dar hai să examinăm FAȚETELE… care este ele fațetate, zic.
Până unde ajungi cu “părțile aceluiași întreg”?
Unde se termină fațeta și unde începe altă personalitate, de capu’ ei?
Virtual vorbind, internețic, adică… eu când intru și bulucesc prin mahala… sunt ALTFEL de câine… ridic picioru’ din spate-stânga la alt mod… serios, devin altcineva.
Tu spui că e o fațetă a personalității primare.
Eu cred că la un punct de… fațeta devine de sine stătătoare, se rupe de mama… crește și devine ceva de sine stătătoare.
Nu, nu-i cum se teme alș… că e shizofrenie, ori alea… e ceva mai altfel… mai aparte, zic.
Uite… eu funcționez bine mersi IRL… ca noi toți, dealtfel, mai cu una… mai cu alta. Ne facem treaba.
Dar aici… în mahala… sunt altă persoană, cred, afirm și susțin.
Desigur, anonimatul are un anume rol… dar… cum spuneau și alții… ce ne face să credem că Stroescu Vlad e o persoană REALĂ?
Chiar dacă e… nu e cumva o creație a pelicanului?
Ori a babiței?
(sunt sigur de asta, de fapt)
E ceva… posesiune diavolească, alea?
Trebe să-mi fac un exorcism, ceva?
Uochei… dacă dai cu sarmale în loc de răspuns… o să accept, ce dreaq’ să fac.
(nota blegului… cătră scriitoru’ său – care scrie pentru el: bre… vezi c-o iei razna… și intri pă terenu’ meu. Acilea se presupune că eu sunt cine sunt… și tu bați la tastatură, nu? Ciocu’ mai mic… joc dă degete, nu te preocupa dă ce habar n-ai)
peseu: consider insultativ că trebe să scriu “miau”… e contra firii mele.
AH, uitasem, si la comentarul 53 am aplaudat 🙂
Si uite cum ne-a indemnat Sultana la joc 🙂
ps
In lista de drafturi de produs pe ogorul propriu e si asta: “un post-parodie sau exercitiu-de-admiratie in care sa folosesti stilurile diferitilor bloggeri pe care-i cetesti regulat”
“Iaca inca un loc comun de unde rezulta clar ca io si Tapiru” etc. Na, e mai bine asa?
Sarmale am facut pe 1 decembrie, asa ie obiceiu’. Da’ n-am produs poze, ie-te ca am uitat!
Sarmale de aruncat n-am, azi am scris numa’ de Jane Austen, ca ie birthday-ul ei 🙂
Cat despre ailalti combatanti, o fi bantuind spiritul Cristmisului pan zona. Nu ca pa unii i-as regreta vun pic.
Muoamăăă… ce deschidere!
Păi, Madelin… cum vrei să folosim în chip dă admirațiune stilu’ tău… dacă tu ții ușa închisă?!?
Hai, toată lumea dârdâie… cu ce faci tu în casă… făr’ să știm noi!
🙂
Vade retro Fatzetas !!!
@B.deComp: faci tu mișto… da’ io vorbesc serios.
@Madelin: Dacă n-ai sarmale de dat… dă măcar posturi, liber pă bloagă, zic.
(hint, alea… )
Egoisto!
(io-s pisălog cu diplomă, zic)
Dar ca idee… poate facem mai bine la sărbătoarea care vine… care-o fi aia.
Poze, chestii.
O să inventeze Vlad ceva franțuzesc… ceva “batracianbourbilion” ori ceva gen… la fel de netradiționale.
O să încerc să mă produc personal, cu ceva.
(serios, tapirul era tradițional de sărbători… )
🙂
(offtopic: ce dreaq’, soro… îmi dă de 5 (cinci) ori la rând “miau”? – e o mânărie tapiriană, cred…)
Asta mi-a adus aminte de vizitele pe care le faceam mamei la servici, cand eram mica. Cetind comentariul vladesc, mi-am amintit cu multa claritate cum se metamorfoza mama mea atuncea cand se imbraca cu halatul alb. Era, intr-adevar, altcineva. O persoana la care io priveam cu gura cascata, intr-atat de tare imi placea, independent de sentimente filiale.
Si eu ma tot intreb de la o vreme ce-i cu toate personajele astea care ma populeaza. Sunt de acord mai degraba ca sunt fatzete (cum spuse Tapirul) sau proprietati (cum spuse Vladul). Si mai cred ceva. Ca toate fatzetele inventate sau inca nedescoperite de pe planeta (si poate si de pe alte planete, cine stie) zac pe undeva, ingropate in mine. Pacat ca pentru unele dintre ele nu s-au gasit inca magneti suficienti de puternici sau suficienti de apropiati ca sa le scoatza la lumina.
Nu crez ca mediul le initiaza, avand in vedere ca, la mine, proprietatile astea se manifesta instantaneu, nu neaparat dupa o perioada de ajustare. Insa mediul le poate influenta, dreptu-i.
Subscriu – la cerinta catre Madelin.
Imi pare rau ca intru prima data offtopic aici, dar n-am rezistat vazand ca-s si altii suparati de usi inchise, si pana sa ajung eu sa citesc tot (cum fac de obicei) si sa spun ceva ontopic, mi-e sa nu se inchida si aici (cum mi se intampla de obicei).
@Irina: sunt în curs de montat o petiție, făcut scandal și eventual dat în judecată.
Dacă nu merge cu frumosu’, poate merge cu binișoru’.
Cum era vorba aia din regimu’ trecut?
“Nu știi?
Te-nvățăm!
Nu poți?
Te-ajutăm!
Nu… VREI?
Păi… te FORȚĂM!
:))
(tapirule, destul cu miștoul de băgat “miau” permanent, zic, la orice comentez)
blegoo…sarmale…
http://goo.gl/N9ArA
Iam-iam…!
(Da’ boabe de piper de ce n-ai presărat? Da’ de ce n-ai folosit o oală ovală? Da’ de ce mănânci fără smântână? Da’… etc)