Digul

Marginea podului era îndoită, și nici orașul nu se mai auzea, de tunetul apei. Mi-am luat bicicleta în brațe și am urcat treptele sparte și cotropite de bălării. Sus, pe dig, priveliștea era de o tristețe răvășitoare. În Argentina, există o variantă locală a tapițeriei cu răpirea din serai: pictura, populară precum Gardel, cu “generalul surghiunit privind marea”. Aici însă lucrurile stau pe dos: o mare surghiunită, ăsta e lacul Morii. Există o nostalgie imensă în construcțiile apărute în vremea lui Ceaușescu și lăsate de izbeliște, o nostalgie care nu are nimic de-a face cu cea pentru comunism, ci cu o moarte-vie, de fantomă cu puls, un fenomen de zombificare blândă.
Lacul Morii e arhetipul inconștientului colectiv bucureștean. Deasupra, întinderea vastă de ape zăgăzuite, în care se oglindesc blocurile, pescarii, prostituatele, violatorii, cerul plumburiu, noi restul. Dedesubt, adâncimea plină de cadavre și legende, care îți provoacă o teamă irațională de înec. Ceaușescu a construit nu doar un mijloc de a ne proteja de inundații apoase, ci și de inundații de coșmaruri, de erupția în realitate a tot ceea ce este îngropat în toate lumile întrepătrunse. Toate visele noastre vin și se întorc în Lacul Morii.

Valuri. Și peste tot, legiuni de câini pribegi.

About The Author

16 thoughts on “Digul

  1. Chiar in ziua Sfantului Gheorghe am vizitat la Sighet Muzeul Memorialului Durerii. Acolo am vazut, la Sala sistematizarilor comuniste, fotografii din timpul stramutarii vechiului cimitir de sub Lacul Ciurel.

    (am citit ca mult timp dupa revolutia din ’89 sighetenii nu cutezau sa marga pe trotuarul de pe langa fosta inchisoare…)

    Si mi-adusei aminte si cum saream gardul la Strand, in noptile de aproape-vara, in studentie.

  2. Acum lumi intrepatrunse si caini. Hm. Fug inapoi ca, inainte de cainele lui Shroeindinger, ma intereseaza rezolvarea variantei propuse pe topicul anterior.
    Mi-e si frica sa stau prea mult pe gandurile de la Lacul Morii. E cu nenoroc.

  3. Vlad, ia uite c am găsit: “Bucurestiul sta pe o acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care traiau pe vremuri in Marea Getica si care au fost izolate, in momentul in care pamantul s-a incretit si a format concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar presiunea exercitata de Lacul Morii si de apele subterane, risca oricand sa impinga aceste gaze spre suprafata.”

    lacul de sub B http://www.secretelefemeilor.ro/pericolele-de-sub-bucuresti.html p la sfârşitu’ articolului încep aberaţiile gen cum îţi plac ţie cu poveşti din alea nemuritoare. da’ până acolo e ok… ştiinţific aşa

  4. Articolul ăla e de o remarcabilă tâmpenie încă de la primele rânduri.
    “Desi la ora actuala ciuma este o boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie este ca ea poate sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma erau, pur si simplu ingropati la gramada, intr-o singura groapa, iar peste ei se turna var, in ideea ca varul va izola virusul respectiv.”
    Hăhăhă. Lăsând la o parte că acum sute de ani nimeni nu auzise de virusuri și se credea că bolile sunt date de umori, ciuma nu e cauzată de un virus, ci de o enterobacterie, Yersinia pestis. Care, dacă mai trebuie să precizez, NU poate fi conservată în var nestins an de zile sub pământ… Ea se conservă de regulă în rozătoare vii.

    După care articolul e din ce în ce mai cretin așa că l-am abandonat la un moment dat.

  5. Să nu uit, ciuma nu e “eradicata de mult”. Singura boala eradicata ramâne variola.

    Nu stiu nimica de gaze, iar despre galeriile de sub Bucuresti, se vorbeste mult, dar nimic concret. As vrea sa vad studii concrete, sapaturi, etc, nu banuieli si teorii ale conspiratiei.

  6. Mări sub pustiuri. La drept vorbind, e destul să ajungi în apropierea lacului ăluia (și tocmai am petrecut acolo o săptămînă) ca să îți vină gîndurile negre.

  7. Mi-am luat bicicleta în brațe și am urcat treptele[…] Sus, pe dig, priveliștea era de o tristețe răvășitoare.

    Sărmana bicicletă! Nu trebuia sa o duci si pe ea acolo sus sa vadă privelistea aceea atat de tristă.

  8. Am facut baie in Lacul Morii la inceputul anilor ’90. Ah, romantismul revolutionar, ce vremuri frumoase…

  9. vladule, asta e cea mai tare:

    Dori regis thracum: Dromichaites, cum i-au spus grecii sau Doru Mihaita, asa cum i se spunea in realitate

  10. mie mi se pare un produs tipic protocronist. o aberatie, evident. dar curentul exista si acum si e chiar sustinut de persoane cu ceva leverage.

    sunt sigur ca exista pe grupul asta o persoana care ne poate spune mai multe despre chestii de genul “sunt ortodox pt. ca sunt get”…

    @tapire, chiar nu se poate rezolva pb. aia cu poza prezentata girlitei? ii poate face rau in viitor, IRL si nu cred ca doresti asa ceva.

  11. @ Vlad:
    singurul lucru pe care il stiu, vag, ar fi descoperirea in bukres a unui cimitir/ceva de genul asta. nu stiu cate schelete. stiu ca s-au inceput sapaturile dar nu am intrebat mai mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.