Tocmai am văzut emisiunea asta. Şi nu mi-a plăcut deloc.
Pe scurt, unii de la Antena 1 (emisiunea “Acces direct”) au găsit şi adus în studiu o femeie care îl hărţuia pe Mircea Badea. Repet, nu a venit ea, din proprie iniţiativă, la TV, ci a fost găsită şi adusă. “Hărţuială”, la noi, e un termen ambiguu, ma precis ar fi “stalking”.
Femeia, profesoară la un liceu din Bucureşti, trăieşte cu convingerea că MB îi trimite mesaje personale la emisiunile de la televizor. Văzurăm cu toţii, în direct, la televizor, o patologie clasică în psihaitrie. Nu e nevoie să fii psihiatru ca să te prinzi: discuţia este imediat şocantă şi este punctată de tăceri uluite în publicul din studio, care uită să se mai hlizească la comanda regizorului. Nu sunt întrerupte, însă, imaginile cu MB la bustul gol sau în diverse alte ipostaze sexi, date pe un ecran în fundal.
Acesta este un caz ce ţine de medicina legală. Poliţia are rolul ei, psihiatria are rolul ei. Cine nu ar trebui să aibă niciun rol? Antena 1. Care au făcut circ expunând un om bolnav, care foarte probabil nu are discernământul de a refuza să participe la asemenea jocuri perverse. Nu, nu-i plâng de milă hărţuitoarei, ce face ea e o agresiune, chiar şi în absenţa discernământului. Şi lucrurile de genul ăsta trebuie întotdeauna expuse, scoase la lumină, dar în contextul potrivit. Nu la televizor. E vorba de un principiu. Şi de o ilegalitate făcută de oameni cu deplin discernământ. Şi, în cele din urmă, de cât de cinici pot fi semenii noştri.
Si nu crezi ca se cade ca lucrul asta sa nu il spui doar pe un blog personal, deci cu putini cititori? Normal ar fi ca o asociatie profesionala- a psihiatrilor, de pilda, sa comenteze si sa protesteze apasat si public impotriva unui astfel de circ.
My God! Acum am vazut profesoara! Bietii elevi au deci dreptate.
Vlad are televizor! Vlad se uită la televizor!! Vlad zapează şi se opreşte pe Antena 1!!! La emisiunea lui MB!!!!
Hm. Ciudat.
(Eu aş schimba titlul: “Antena 1 – o televiziune clinică”.)
1. Nu era emisiunea lui MB; MB nu era acolo şi, din câte am înţeles, el s-a comportat cu mai mult bun simţ.
2. M-a sunat şi pe mine cineva şi m-a pus să mă uit, altfel nu aş fi nimerit la porcăria aia.
🙁
Si ai rezistat sa te uiti? Din curiozitate profesionala?
Ai observat ca ti s-a ingrasat un pic hamsterul? Imi place cand isi duce boticul la tevushca 🙂
Vlad, nu o să uit niciodată ce a spus asistentul de la psihiatrie când l-am întrebat “Cu ce să rămânem din stagiul ăsta?”
Răspunsul a fost: “Cu respectul pentru pacient, pentru că afecţiunile psihice sunt boli, şi aşa cum există bolnavi de cancer sau de inimă, tuturor le trebuie tratament şi respect”. E o parafrază, dar asta era ideea.
Uf!
Vlad, ma mira ca te mai mira 🙂 Televiziunile din toata lumea se hranesc acum din astfel de productii mizerabile. Nu fac decit sa sape in cosul de gunoi al sufletelor unor oameni simpli pentru a le expune “in fata natiunii”. La noi sirul este lung. “Surprize, surprize”, “Dansez pentru tine”, clipurile de la selectiile “Megastar”, “Big Brother” si tot asa. Iar formatele sint toate de import.
Si spectatorul se uita. Se uita pentru ca asa vede ca altii o duc mai rau ca el. Se uita pentru ca vede ca unuia caruia ii e rau este ajutat (ce mai conteaza umilinta?) si ii e bine, devine vedeta, deci mai exista o sansa si pentru el. Si se uita din curiozitate morbida, ii place sa’si bage nasul in cosul cu sosete murdare ale altuia sa vada daca au gauri in calcii.
Nici macar nu mai este vorba despre lipsa de respect pentru conditia umana despre care pomeneste Ginger. Este doar o fuga absurda (si autofaga pe termen lung, cred eu) dupa urmatorul lucru, indiferent care este acesta, care va produce niste bani. Bani care, pina la urma, nu folosesc la nimic.
Viorica, a fost scurtă emisiunea, şi mă pusese cineva să mă uit, nu ştiam cu ce o să fie.
MBadrgan, recunosc că m-a mirat. Am exact aceeaşi părere cu tine despre Dansez pt tine, de ex. (să promiţi unor oameni ajutor umanitar, dar dacă dansează niţel…), dar măcar acolo erau oameni în stare să-şi dea un consimţământ informat. Emisiunea de ieri e un nou record negativ.
Pai problema la “Dansez…” nu e faptul ca efortul de invatare si etalare a rezultatelor este o conditie a ajutorului. Asta o pot intelege ca pe un fel de munca depusa la schimb. Problema consta in lungile pauze dintre dansuri, povestile repetate la nesfirsit, amanuntele indiscrete, interviurile cu bunicii de la tara, intratul cu tavalugul in suferinta umana. Daca imi amintesc bine la un moment dat a fost implicata in poveste si o persoana cu retard destul de avansat care a fost chinuita in nenumarate interviuri inutile si umilitoare.
@ Vlad:
“să promiţi unor oameni ajutor umanitar, dar dacă dansează niţel…”
Din păcate, şi oameni mai subţiri pun botul la aşa ceva: Alexandru Tomescu cântă “pentru inimă”…
“Am exact aceeaşi părere cu tine”
Corectează repede că te vede Dilly şi rămâi repetent şi anul acesta!
Da’ de ce, ii pune cineva pe copiii aceia sa danseze dupa capriciile lui Paganini?
(cugetare proprie: uite asa incepi sa-i intelegi p’aia de la dilema apropo de comentatul-romanesc-de fotel)
io pe antena unu am fost și io vetedă și ma iubit toți mai puțin generăleasa și polițistul din curte de la bunica ba un polițist (altu) a vrut să mă trimită la țigări așa meclă de doctor rezident aveam.
A., în ultima vreme scriu din ce în ce în ce mai rău, fac greşeli oribile, etc. Probabil că mă ramolesc.
A. a zis:
Domnule Apunct, as vrea sa stiu cine e Dilly.
@ Madelin:
Madelin, m-am exprimat eu eliptic. Vroiam să spun că, aşa cum mi se pare urât să-i ceri cuiva să se maimuţărească în public pentru a-i da apoi “un ajutor din inimă”, tot aşa mi se pare urât să contaminezi o cauză pur umanitară în vedetisme. Dacă citiţi presa de cancan (eu o fac involuntar, călătorind cu metroul) observi că cronicile ulterioare fiecărei ediţii “Dansez…” se întrec în a comenta prestaţiile vedetelor participante (cum a căzut L4ur4 C0ş0i, cum i s-a văzut un mamelon R0x4nei I0n3scu, ce a declarat B0tez4tu etc.), încât realizezi că pe protagoniştii principali ai emisiunii (cazurile “sociale”) nu-i mai bagă nimeni în seamă. Ei sunt doar un pretext pentru starletuţe de a-şi atârna medalia carităţii la rever. Ei, acelaşi lucru mi se pare că-l face şi Tomescu, amestecând umanitarismul cu vedetismul pentru a-i da celui din urmă un luciu suplimentar. Oare aşa greu era să cânte şi apoi să doneze discret veniturile obţinute din concert? Îmi aduce aminte de guvernarea PSD, în vremea căreia Dana Năstase se ducea cu cadouri pentru bătrânii de la Schitul Darvari… urmată de reporterii TVR!!
“Matei 6:2
Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
Matei 6:3
Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
Matei 6:4
pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”
Nu-mi vine să cred că ajunge lumea să se ia şi de Alex. T., unul dintre puţinii oameni publici cu care nu credeam că se pot asocia răutăţi sau chestii negative.
Spre ex, io am fost pro Inima copiilor de când am auzit prima oară, în 2008, şi scrisesem despre asta, dar cât de eficientă am fost? “Publicul” meu e extrem de restrâns. Chiar şi publicul sălilor de concert e cu mult mai limitat decât telespectatorimea şi internauţimea. Aşa că dreapta şi stânga n-au ştiut una de alta: una era pe arcuş, cealaltă pe coarde 🙂 Şi până la urmă, Liana Stanciu a promovat şi ea acţiunea fără să fie acuzată de vedetism. Pe bune că sunt cuvinte care nu cred că-şi au rostul.
Uf, chiar dacă am de-a face cu dinţii, chiar nu vreau să pară că am o atitudine “incisivă” 🙂 Doar, e bine să fim “înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”, neh? 🙂
PS @Madelin! Nu mai pot de râs la imaginea unei mulţimi de copii dansând capricios 🙂
A fost nevoie de o invitată care depăşeşte limitele normalului ŞI de un medic psihiatru ca să se depisteze patologia acestei televiziuni (între altele).
Dar acest caz este chintesenţa a ceea ce fac televiziunile respective de ani în şir. O insultă la adresa invitaţilor de panopticum şi la adresa publicului, cu miza clară a imbecilizării populaţiei.
Între biata femeie expusă în infirmitatea ei şi Dinescu sau Tănase care şi-o expun benevol nu e o diferenţă aşa mare.
@A.
Asta e interpretarea dumneavoastra.
Insa concertele umanitare se pot “citi” si asa: la un concert normal, la Sala Radio sa zicem, vin 10 iubitori de muzica. La un concert cu posibile avantaje imateriale cu iz electoral (vorbesc de spectatori, ca sa nu fie confuzii), vin muuuuuult mai multi mahari cu bani, sa sa vaza ce culturali sunt.
Asta pe de o parte.
Mai vin si oameni sensibilizati de cate o cauza, chiar daca altfel nu sunt fani ai muzicii clasice.
Rezultatul: sunt adunati bani seriosi pentru subiectul intentiei caritabile.
Si asta conteaza, pana la urma, sa se faca sectia aia la spital cat mai repede.
A,. de curiozitate, dumneavoastra cand ati donat “discret” ultima oara?
Sunt de acord că ipocrizia ajută scopurile caritabile. Interesant, nu? Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne placă lucrul ăsta. Îl putem accepta, dar merită să fim conştienţi că avem de-a face cu ipocrizie, şi nu cu autentică generozitate. De fapt, nu avem de-a face cu nimic autentic.
Oricum generozitatea autentică e un concept controversat, nici nu se ştie sigur dacă există.
Da, suntem tara in care bolnavii mintal si bolnavii in general trebuie sa se justifice in fata lumii. Ca si cum cand ne nastem avem puterea de a decide daca o sa fim sanatosi sau nu. In conceptia românului de rând, boala, oricare ar fi ea, e o rusine si suntem responsabilli pentru ea, ca si cum am merita-o. Suntem un popor de superstitiosi, avem senzatia ca pe noi ne-a scapat divinitatea de ceva rau pentru ca am fost buni si ne-am rugat. Cei bolnavi au fost niste fraieri, n-au stiu sa se puna bine cu dumnezeu.
@ Madelin:
“A,. de curiozitate, dumneavoastra cand ati donat “discret” ultima oara?”
Madelin, deşi suntem în public, având în vedere că nu-mi cunoaşte mai nimeni identitatea reală pot să vă răspund fără a cădea în păcatul trufiei pe care-l criticam mai sus:
1) după inundaţiile de anul trecut din Moldova şi Dobrogea am lăsat un pachet cu haine şi alimente unei biserici al cărei preot paroh (care părea de încredere şi ne slujise la un parastas) ne-a asigurat că toată colecta ajunge la sinistraţi şi nu în alte mâini;
2) cu aceeaşi ocazie, bani prin teledon;
3) cel mai important, deşi nu este o donaţie (i.e. milostenie) propriu-zisă: înscrierea, anul trecut, în registrul donatorilor de celule stem. Repet, deşi este un efort minor, consecinţele pe termen lung sunt mult mai importante decât cele ale celor două acţiuni de mai sus. Medicii ştiu de ce.
Poate pentru ca nu ai cum aduna mii de oameni pentru o cauza? Pe langa actul individual de milostenie, e nevoie de efortul colectiv pentru a reusi ceva important. Daca preotii nostri se ocupa de altele decat strangerea comunitatii intru bine, s-o faca macar un Tomescu sau, de ce nu, un nebun ca Becali. Tu le-ai dat o bocceluta cu haine, Becali le-a construit casa. In fata lui Dumnezeu, cele doua acte de milostenie sunt egale, dar, in fata oamenilor, ce a facut Becali a fost mai de ajutor. Pentru omul care are un acoperis deasupra capului nu conteaza ca asta s-a facut din ipocrizie sau paranoia.
De altfel,cu omul principial si ineficient nu construiesti decat teorii.Omul de actiune de obicei se gandeste la scop, si accepta approape orice mijloace functioneaza.(Virgula inainte de si e logica, pentru ca marcheaza succesiunea.Ca si cea dupa subiect, atunci cand marcheaza o pauza : emphasis or highlighting).
A., mi se pare ca faci si o confuzie intre pomana, care trebuie sa fie tacuta pentru a nu umili, si actiunea pentru comunitate, care se face, firesc, prin strangerea comunitatii pentru un bine comun.Acest ultim lucru e ilogic sa-l faci in singuratatea ta cea netrufasa.
Parca si teledoanele alea se fac tot cu persoane cunoscute in spatiul public.
@ Madelin:
Madelin, motivul pentru care am recurs la soluţia teledonului a fost simplitatea ei: în loc să merg la o bancă şi să umplu nu ştiu câte hârtii pentru a dona câteva zeci de lei, a fost mult mai simplu să formez un număr de telefon.
De asemenea, vă simt cam încordată şi mie nu-mi plac înţepăturile mustind de iritare disimulată. Aşa încât, până la liniştirea vulcanului, închid aici în mod unilateral discuţia cu dumneavoastă pe tema donaţiilor şi a carităţii. Mulţumesc.
se întoarce roata, A.? nu-ti plac înțepăturile nu-știu-cum? – ha. când lui madelin nu-i placeau înțepăturile tale nu-știu-altcum, erai surd.
mă rog.
avantajul ipocriziei în acțiunile caritabile (că s-a ajuns la asta la un moment dat) este că ipocriții se vor simți obligați să contribuie și ei, când văd că alții o fac, ca să nu rămână mai fără moț. scopul final – de a aduna niște bani pentru cauza ics – e atins. dacă am trăi într-o lume ideală contribuțiile de caritate (“milostenie”) ar fi discrete și anonime și le-ar da toți. din păcate trăim într-o lume reală, aia în care generozitatea autentică, da, e controversată – teoria mea este că nu există
@ A.:
A. a zis:
A., credinţa este etalonul tău? se mai găseşte aşa ceva în timpurile noastre?…
Vlad, dar oare sunt ipocrita cand merg la un concert de fugi pt banii necesari asigurarii de asistenta psihopedagogica broastelor testoase de Martie care au depasit doo musoane? I mean, daca iubex broastele dar nu pe chew-BACH-a?
Dle A., vream doar sa zic ca, iata, teledonul e o alta metoda folosita cu succes in scopuri caritabile (fericita pentru scopul urmarit). Motivatiile dvs practice nu ma privesc pe mine.
Si mai risc o intrebare, totusi. Daca notorietatea dvs ar convinge inca 10 useri de Mahala sa se inscrie in registrul donatorilor de celule stem, ati participa la un concert caritabil virtual?
In rest, imi cer scuze spashit ca v-am facut sa perdeti discretia milosteniilor dvs, desi martor mi-e Dumnezeu ca nu asta mi-a fost intentia (un raspuns simplu “la inundatii” creca rezolva intrebarea mea tendentioasa)
PS
Matei 7:1.
lila a zis:
Nu se mai gaseste. A.este unic.
@ lila:
Lila, credinţa din păcate nu reuşesc să fie etalonul meu. Pe de altă parte, pot spune cu certitudine că singura carte care încă face să-mi transpire fruntea şi buricele degetelor când o recitesc este Noul Testament. Şi Patericul Egiptean, aş adăuga repede. În comparaţie cu astea, toată literatura cultă nu este decât un biet “comentariu la Limba Română”.
@ tapirul:
“se întoarce roata, A.? nu-ti plac înțepăturile nu-știu-cum? – ha. când lui madelin nu-i placeau înțepăturile tale nu-știu-altcum, erai surd.”
Mda, surd şi nemilos (cum se traducea odinioară La ProTV: “No mercy!” = “Nu, mulţumesc!”).
Tapire, am o epidermă suficient de supţire (pe care cu cheltuială o ţin) încât să disting între înţepături şi muşcături, iar în vremea din urmă Madelin cam muşcă. Se simte că îndărătul replicilor ei de Gică Contra pulsează un of cu greu disimulat.
Eu am mai trecut prin asta cu Madelin, şi i-am atras atenţia că e excesiv de suspicioasă şi repede-supărăcioasă – chestiune pe care împricinata a şi confirmat-o. Din păcate, Madelin are nişte fragilităţi pe care eu nu mă pricep să la gestionez.
Îmi place enorm tachinarea, de fapt nici nu ştiu cum altfel să relaţionez cu oamenii. În absenţa ei m-aş simţi lobotomizat. Dar Madelin mult prea ades interpretează tachinarea drept agresiune şi reacţionează defensiv-ofensiv, ceea ce a început să mă cam obosească. Nu ţin să fiu sacul de box al nimănui.
Nu în ultimul rând, eu nu amestec tachinarea cu discuţiile serioase, iar discuţia de mai sus era pe o temă serioasă.
În concluzie, Tapire: rezist la tachinare oricât, dar nu-mi place când se sare cu colţii la gleznele mele. Şi, dacă n-ai sesizat, Madelin tocmai asta a făcut – chiar dacă a adoptat o aparenţă politicoasă.
@ lila:
Cine a spus :
“Stiinta fara religie este schioapa, religia fara stiinta este oarba” ?
Citat aproximativ. Dieu reconnaîtra les siens 🙂
Ca sa fiu sincer am impresia ca citatele dupa Einstein sunt la fel ca proverbele chinezesti – pentru fiecare ocazie poti gasi unul.
chisemsetachin
de ce nu si in oglinda?
“Dar A. mult prea ades interpretează tachinarea drept agresiune şi reacţionează defensiv-ofensiv, ceea ce a început să mă cam obosească. Nu ţin să fiu sacul de box al nimănui”
A. a zis:
De obicei aici se ajunge dupa multa viata si experienta. A., cat de batran esti, de fapt? Fragilitatile femeilor nu te pricepi domnia ta sa le gestionezi, nu doar ale Madelinei. Poate ar trebui sa adaugi si Cantarea Cantarilor la lecturile fundamentale.
@ A.:
domnul A. cel cu piele, tachinarea rămâne în definiția de tachinare doar atunci când e percepută astfel de ambele părți. da? când ți se spune că, “depedeveul meu tachinarea ta nu e tachinare”, și tu continui pă tema “da, da’ io vreau să fie tachinare!”, însemnează că ai pielea nu subțire, ci groasă.
dacă nu te pricepi să gestionezi niște fragilități dar te consideri în continuare un domn cu piele subțire, te abții ȘI de la tachinări. la ‘mneata tachinarea, însă, se justifică prin ea însăși.
și (legat de ce spusei mai sus) remarc in treacăt o contradicție:
…
deci, care din ele?
@ B.deComp:
Un ascultător al postului nostru – Radio Erevan – ne întreabă:
“Cine a spus :
“Stiinta fara religie este schioapa, religia fara stiinta este oarba” ? […] Ca sa fiu sincer am impresia ca citatele dupa Einstein sunt la fel ca proverbele chinezesti – pentru fiecare ocazie poti gasi unul.”
Stimate ascultător, vă răspundem: acest citat din Einstein este de fapt un citat celebru din Kant, “Critica raţiunii pure”:
“Conceptele fără intuiţii sunt goale, intuiţiile fără concepte sunt oarbe.”
🙂
@ tapirul:
Băi, frate, ce mi-ar fi plăcut şi mie să am o soră, sau un frate, care să sară pentru mine! Ăştia doi fac clan, mânca-ţi-aş, când se pun amândoi nu mai ai loc de ei!
“A., cat de batran esti, de fapt?”
Păi, pe vremea când mă luptam cu păsăreasca lui Kant aşa mult sânge rău îmi făceam că n-o înţelegeam încât îmbătrâneam într-un an cât alţii în zece. Aşa că acum sunt foarte, foarte bătrân. Şi obosit. Era o vreme când călcam tot ce prindeam, acum abia de mă mai dau la vreo învăţătoare.
Ca-n bancul ăla cu cei doi bătrâni:
– Mai mergi, mă, la femei?
– Da, când e ocupat la bărbaţi!
Frate Vlad, azi, la ora 19, la Conservator, Imago Mundi are concert cu muzică din aia fanariotă după care tânjeşti matale! Piesele vor fi de pe ultimul lor album, “Isvor”. Pe căldura asta, fie şi numai pentru titlul ăsta răcoros, şi tot merită să mergi! Deci, dacă eşti pe-acasă şi dai pe blog să citeşti asta, ne vedem acolo! Adică, pardon, doar eu o să te văd, că tu nu ştii cum arăt! 😉
Dupa cat esti de acru acum, ai calcat prost si ai calcat stramb, nene. Nici macar o invatatoare nu se mai uita la tine!
A. a zis:
Se vede ca nu ai cont pe facebook. Madelin a postat deja concertul acolo, asa ca fratele stie. In spiritul postului de aici, cu profa care primeste mesaje subliminale, inteleg ca ne inviti la concert azi.
🙂 a, c frumos, la c concerte frumoase vă duceţi voi
B de Comp habar n-am. dc vrei caut p google, da’ bănuiesc că nu vrei…
încerc s îmi temperez extaticismele, s fac diferenţa între înfierbântări cauzate d ceva grandios şi înfiorări d moment… deşi înfiorările n-ar trebui s poarte pecetea frivolităţii
dar, A., dc transpiri & all la N.T. … c mai pot s spun… nimic…
@ A.:
păi, ghinion. și, se vede că nu prea pricepi cum vin chestiile.
revenind partial la subiect, am incercat sa ma uit la clipurile cu emisiunea antenei unu dar n-am reusit sa trec de spoturile publicitare decit cu mare greutate caci accentul amerloid al spicarului e orgasmic de-a dreptul: ‘intra pe icsfactor si cistiga un oringi tutauzand’, hehe:)
Uite asa incepe dixcriminarea pozitiva.
N-are magarul atatea fire in coada cate comentarii deastea am primit, in lipsa altor argumente. Desi au fost si destule topice si subecte in care io si Tapiru’ am fost in disagreement.
Apa trece, comentatorii raman. Pe baricade.
Las’ ca e Lila sora pentru Apunct(desi am niste dubii in privinta seriozitatii comentariului: ” A., dc transpiri & all la N.T.” 🙂 )
Gasita azi, tot din intamplare, ce coincidenta.
@ A.:
Oh, mA.estre, va multumesc pentru lumina pe care binevoiti a o îndrepta asupra sarmanilor ignoranti.
Chiar daca Einstein nu facea decât sa parafrazeze, “On ne prête qu’aux riches”… (asta de unde ar venii ?) 🙂
Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iata ceva nou!”, demult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra.
Kant e un biet imitator.Daca Apunct incepea cumsecade, cu V.T., nu mai cadea in greseala.