Prima intamplare, plina de tâlc, mi-a povestit-o ieri maica-mea.
Se duce dumneaei sa-si cumpere pantofi, la mall. Acolo e asistata de o vanzatoare, din cele atât de tinere încât si eu sunt un dinozaur, prim comparatie. Isi alege mama o pereche de încaltari, o înmâneaza vânzatoarei, aceasta din urma zâmbeste si exclama: “okay!“
Maica-mea zâmbeste si ea si intoarce politicos: “okay, domnisoara!”
Acuma, merita spus in paranteza ca mama mea, din deformatie profesionala si in ciuda staturii dumisale mici si delicate, are talentul de a inspira tineretului din ziua de azi un fel de respect amestecat cu groaza, si asta fara sa racneasca sau sa efectueze dansuri razboinice, ci cu o uimitoare economie de mijloace. Eu o suspectez (desi neaga) ca a folosit Glasul, un ton aparte cu care iti trimite fiori de gheata pe sira spinarii si la auzul caruia multe generatii de elevi ai liceului nr. 11, si din cand in cand subsemnatul, au tremurat ca varga. Il mai foloseste din cand in cand, ca sa se amuze. Mama mea e profa de româna, am încheiat paranteza.
Cum o fi, cum n-o fi, cert este ca biata vânzatoare ingheata unde sta, si incepe sa-si ceara disperata iertare: “vai de mine si de mine, va rog mult sa ma iertati, nu am vrut sa fiu nepoliticoasa, stiti, asa vorbim noi tineretul, e foarte urât, stiu, dar mi-a scapat fara sa vreau!”
Cuprinsa de mila si de un pic de vinovatie (Glasul e o unealta care trebuie folosita cu responsabilitate), mama o linisteste: “Ei, nu e nicio problema, domnisoara, nu m-a deranjat deloc, stiu cum vorbesc tinerii si imi place, doar sunt mereu inconjurata de ei, fiind profesoara”
“M-am gândit eu”, raspunde vanzatoarea tranchilizata. “Ce fel de profesoara sunteti?”
“De limba româna.”
“AHA! Eram sigura! Se vede dupa felul in care vorbiti! Adica, parca vorbiti o limba straina!”
***
A doua intamplare e mai curând o problema. Deunazi am avut o inclestare pe imed cu diacritica, asupra genitivului/dativului substantivului “medicina”. Diacritica sustine ca doar varianta “medicinei” este corecta, eu cred ca “medicinii” e mai bine dar ca ambele sunt corecte. Va scutesc de detaliile plicticoase ale inclestarii, si abordez direct problema. Exista o regula a formarii genitivului substantivelor feminine: pluralul nominativului plus terminatia “i” (ex.: fata – fete – fetei). Exceptie fac substantivele terminate in “ie” (bucurie), unde se foloseste singularul, pentru a evita acumularea de “i”-uri (bucuriei, nu bucuriii). Pluralul substantivului “medicina”, consemnat de toate dictionarele, e “medicini” (da, are plural), asadar genitivul corect ar fi “medicinii”. Asa ziceam eu, si dictionarele mai vechi.
Uite insa ca DOOM2 (norma academica, iara nu mult mai interesantul joc video) sustine urmatoarele:
– exista 2 omonime. Medicina(1) e stiinta vindecarii oamenilor, medicina(2) e un cuvant invechit ce inseamna “doctorie”;
– medicina(2) accepta ca genitiv corect ambele variante (“medicinii” si “medicinei”), insa medicina(1) accepta DOAR “medicinei”!
Mystère et boule de gomme. De ce, conform doom2, nu mai ai voie sa spui “Istoria medicinii”? Diacritica nu mi-a spus (si s-a suparat pe mine ca contest deciziile academiei, si intr-un mod nepoliticos pe deasupra).
Eu am o explicatie posibila. Candva am prezentat o lucrare, intr-o sesiune stiintifica. Prezentându-ma, am spus ca “sunt de meserie medic”. Un profesor de medicina din audienta m-a corectat. “Profesie, nu meserie”. Cam asa si in DOOM2. “Medicinii” suna prea urât, prea neaos. Suficient de urât incât sa facem exceptie de la o regula a limbii. Cu alte cuvinte, explicatia mea este snobismul. Poate aveti voi alta?
***
Am scris tot acest post de pe tel meu mobil. De asta e probabil plin de greseli.
Am ras! Si colegele mele. Domnisoara are ureche muzicala, asta e de bine.
Culmea e ca “medicinii” suna mai bine, la urechea mea. Sau poate io n-oi fi snoaba. Ceea ce nu sunt, asta e clar, no matter what other flaws.
offtopic
Ce enteresant e sa asist la urmatoarea ta metamorfoza, Vladule!
Multumesc mult, Madelin! Si eu ma mir de metamorfoza mea. Complimente colegelor dumitale!
Mai ciudat e ca si eu prefer “medicinii” DESl sunt un mare snob.
Hihi, tu esti snob in sensul ala declarat de Laurie Anderson la un interviu la Garantat 100%. Ea zicea ca e snoaba (si si Lou Reed, sotul ei) pentru ca nu ii pasa de ce zic altii. Snob as opposed to orgolios-pagubos.
huh, te certasi si tu (nepoliticos) cu diacritica? ma simt oleaca mai bine (stiu, off topic si self centered).
o oaresce poveste lingvistica cu “tineretul din ziua de azi” am avut si eu in corvallis, cu studenti care imi scriau (cu tot cu literele mici) “hi professor cris” (si alte variatiuni pe aceasta tema)
cea mai tare poveste (nelingvistica, totusi) a fost cand mi-a scris, foarte neformal, chiar Jesus
daca recunosti ca esti snob, ar fi trebuit sa-l intelegi pe dom’ profesor acela… in ce ma priveste, prefer “profesie” cand vine vorba de medicina. chestia asta se intampla, recunosc, din cauza ca “meserie” ma duce cu gandul la “meserias”, ceea ce ma inerveaza.
in alta ordine de idei, medicina este si arta, si stiinta, nu DOAR mestesug. medicina devine mestesug in zilele noastre, din cauza protocoalelor si a conditionarii ei pe baze de finante, de inghesuire in precepte economice sordide, de wall street etc.
ce sa spun, si eu sunt snob.
cat despre medicini si (c)academie, t’en fais pas, mon cher! exista acum niste academicieni care ar face-o pe mama ta sa se napusteasca pe e-bay dupa acaemuri!
o medicina, doua medicini, a(l) medicinii! punct, ca azi sunt de dreapta 🙂
p.s. off topic: poza aia de sub inscriptia facebook e facuta la venice, in piazzeta, cumva?
să ştii că mie mi se pare ciudat că medicina, ca ştiinţă, are plural. e de mai multe tipuri, ramuri subramuri etc, dar … e ca şi cu muzica. dar mă rog, nu dorm cu doom-ul sub cap. probabil cineva cu memoria mai proaspătă la capitolul ILRC (istoria limbii romane contemporane) poate da o explicaţie cum a devenit fetii – fetei. că pe aici, încă se foloseşte.
Asta cu scrisul de pe telefon ai scornit-o de frica Diacriticii, pardon, Diacriticei, recunoste!
La prima poveste am rîs cu lacrimi în sinea mea (nu tare, ca să nu-l deranjez pe Jürgen Grossvogel). Altfel și eu zic că nu e chestie de lingvistică, ci de comunicare paraverbală, dar să nu căutăm nod în papură. Schimbînd puțin perspectiva, asta înseamnă cu nu orice speranță e pierdută în ce privește “tineretul din ziua de azi”. (Care tineret are oricum mai puține probleme decît generațiile de tranziție.)
La a doua poveste, și eu aș tinde mai degrabă spre “medicinei” (de obicei tind mai degrabă spre forma asta, ca și spre snobism). Forma “medicinii” mi se pare că sună ca la Caragiale (“beletul Miții”). Să recunoaștem că medicina are o parte de profesie (adicătelea știință) și o parte de meserie (recte meșteșug), fiecareia din ele corespunzîndu-i cîte una din cele două forme de dativ și genitiv. Nu tot ce scrie prin dicționare e sfînt, există și licențe, și sensuri pe care dicționarele nu le-au prins încă.
La prima și la a doua poveste la un loc: Ce părere are mama ta despre genitivul substantivului “medicină” și despre autoritatea DOOMului?
@ Dragos B:
Savuros comentar, Dragoș!
😉
gagaga… (Lady *)
Dragos B, sigur ca de frica ei, dar intamplator e adevarat.
Impricinat: eu cred ca prea multa arta strica. De fapt, cred ca nicio arta practica nu e dezonorata de titlul de mestesug. Bach era un mestesugar, nu un artist, in sensul “romantic” de artist. Lucra pe bani, la comanda, etc. Asta nu inseamna ca nu avea geniu, etc. Dar toata opera lui e o invatare de mestesug: Clavecinul bine temperat, Arta fugii, sunt invataturile unui maistru catre viitoare calfe.
En somme, faptul ca eu ma consider meserias e un snobism mai mare decat daca m-as considera artist 🙂
Multumesc pt sustinerea de dreapta si asa e, cum zici dumneata, cu poza de la facebook.
Puck, si mie mi se pare ciudat pluralul medicinii, dar el exista si poate ca nu e atat de ciudat. Faptul ca muzica si medicina au plural ne aminteste sa nu fim absolutisti.
Pinocchio, asa e, cum spui, Caragiale. Pluralul in “ii”, exact asa cum zice si Puck cu “fetii” are ceva ce ne reactiveaza complexul de inferioritate autohton, suna a regionalism de mahala.
Intrebata de problema, mama mea a zis ca ea ar zice “medicinii”.
Tapire, eu m-am certat prima oara inainte de tine cu diacritica. Apoi ai fost tu, apoi iar io. Nu pot sa dau link la cearta de pe imed, dar diacritica vorbea despre problema aici.
Warning: urmeaza un comentariu tendentios
Nu voiam sa zic de prima oara desi am gandit-o. Acu-ca am cetit si dulaul verbal zic:
Diacritica pare fata buna, rekunosc ca am cautat io insami gramaticisme in topicele dumneaei, insa pica in pacatul (sau antivirtutea?) multora (femenin intended), pe net: vanitatea.
Adica iezapt ce-i spunea cineva la topic: daca adoarme cu norma akademiei in brate crede ca le stie pe toate.
No, mai humble asa, se poa’? Na!
Mie ” medicinii” imi suna groaznic, lasand orice teorie laoparte. Cat despre profesie, poate explicatia mai simpla vine din engleza. Profession au absolventii de universitate. Medicina este, deci, o profesie.
Eu gasesc ca diacritica spune bine tot ceea spune in posturile ei. Insa cand e virba de o discutie cu ea, ajungi f repede la un impas.
Diligentreader, noi importam din engleza de relativ putin timp. Chiar, cum se spune in engleza la “meserie”? Nu prea le am cu limba asta. Trade?
ChelalauuUU!…
Mă declar vinovat de partea a 2-a a întâmplării, e bine așa?
(mă rog, vreau să zic că a pornit de la mine… și un cadru medical mioritic bâlbâit s-a luat de mine, după care eu am cerut ajutor de la Diacritica, care mi-a dat peste tărtăcuță, p-ormă a venit altcineva și a ieșit un haloimânz marca blegu’, ca să nu zic altfel.
Mă declar nevinovat – ca idee de provocat scandal intenționat – se aude acolo, în Elveția?)
Dar.
Zic așa (furat ideea de la Puck):
Avem MEDICINA, da?
Avem și MUZICA, da?
Este ele “arte”?
Este… (mă rog, cu tendințe, pe ici-colo, dar Arte cu “A” mare).
Zicem “Problemele medicinEI”?
Zicem…
Da’ oare zicem “Problemele muzicEI?”
… Parcă n-am zice… afar’ de cazul în care spunem că muzica e tot aia cu muzichia.
Devine “muzichiEI”.
Acuma…
Io nu c-o apăr pe Diacritica – dar tot ce susține ea, este respectarea normelor STAS în vigoare.
Zice (Ka)cademia română că e într-un fel?
Aia e, alea-bules… e legea în vigoare.
Diacritica n-a zis că nu poți să folosești alte forme – fie ca regionalisme, arhaisme, chestii stilistice ori blegisme pur și simplu.
Ea a spus simplu care e legea în vigoare.
Că ne place, că nu ne place, e altă poveste. Ca și povestea dacă e corect ori nu – vezi raționamentul lui Nenea Vlad.
(suspectez că Diacritica e de fapt de partea lui Vlad, ca raționament, dar n-are cum s-o întoarcă, legea fiind care este).
…așea… deci, unde eram?
(că aveam mai multe chestii în cap)
Aaa, da!
La “goanga” (iar sughite Adrian – http://cristealizari.com/) cu snobismul, meseria și profesia.
Io zic așa: Meseria… e ce știi să faci.
Profesia… e ce profesezi că știi să faci.
Adică… ce pretinzi că știi, că oricum o dai cotită oricând nu iese cum ai zis.
Stradivarius era un meseriaș BUN.
Nu era un profesionist.
Chestii gen… economist, politician, dizainăr, … astea-s profesii.
Iese… nu iese… tot aia; tu profesezi, te doare undeva de rezultate. Ejti profesionist, ai profesia ta, ejti pionier.
Personal, suspectez că cacademia română e compusă din profesioniști care consideră medicina ca fiind o profesie.
Lătrătura mea, dîn cotețu’ meu.
peseu: am remarcat că Diacritica are tendința să scrie cam cum scrie Madelin. Acuma… ce să mai zic, că presimt că mi se pune botniță pe topic.
Nu sunt sigur că e corect, dar profesia îmi pare a fi atestată de o instituţie oficială, pe când meseria delimitează activitatea prin care cineva se sutine financiar în cadrul societăţii. Undeva cele două noţiuni se suprapun, dar nu sunt neparat echivalente. După mintea mea, profesia de muncitor necalificat (ori cea de ţăran) nu există. Cineva poate fi medic de profesie, meseria lui fiind administrator de clinică (ori chiar cea de medic). Probabil că pot exista oameni care au o profesie oarecare dar nu au nici o meserie (exemple: rentieri, aristocraţi, asceţi. Toti pot fi ingineri fără să aibă meserie :D).
Vlad, citezi distorsionat (şi anume fix cum îţi convine) şi nu pui nici linku’ către discuţiune – Doamne feri, şi-ar putea face oamenii păreri dupe capul propriu al dânşilor.
După cum îţi spusesem şi cu acea ocaziune de pe imed.ro, raţionamentul în cadrul căruia aduci drept argumente a. o regulă identificată de nişte lingvişti şi b. un dicţionar (DEX 98) făcut de nişte lingvişti, fix ăia de la Institutul “Iorgu Iordan”, ca să negi norma stabilită (de acelaşi institut “Iorgu Iordan”) într-un dicţionar a. mai recent şi b. normativ (căci dicţionarul ortografic este prin definiţie normativ, ortografia fiind normă), raţionamentul ăla e fals.
De asemenea, să negi competenţa (sau, mă rog, buna-credinţă) a autorilor DOOM-ului susţinând că motivul pentru care au optat pentru “medicinei” este “dispoziţia intestinală a autorului intrării respective” (ceea ce e diferit de eleganţa cu care îi acuzi acum de “snobism”) duce, iarăşi, la concluzie falsă. (Au scris supt influenţa dispoziţiunii intestinale, deci e fals ce zic ei, deci e corect ce zic eu, care nu zic conform dispoziţiunilor mele diverse, ci conform cu DEX 98, care-i făcut de aceiaşi lingvişti, numa’ că de data asta nu-i durea burta. Deci e ca mine.)
Stratageme de “a avea întotdeauna dreptate”, ambele găsibile uşor în “Dialectica eristică”.
În ambele cazuri concluzia e falsă – şi degeaba ai, eventual, dreptate, dacă argumentaţia e la modul ăsta.
@tapirul: Era vorba de modul în care vorbea despre autorii DOOM-ului.
@Dragoş: diacriticii, te rog. De la “critică”, substantiv, nu de la “critică” adjectiv. Şi-n nici un caz de la diacritic/ă. C-aşa am vrut eu. După cum ştii.
@Madelin: ştiu multe, într-adevăr, însă cu una mai puţin decât tine.
În rest, cum citam pe-acelaşi imed.ro:
“…CRITICII. O plagă pe care niciodată n-am putut s-o înţeleg. Dacă eu aş fi un mare chirurg şi un tip care n-a mânuit în viaţa lui bisturiul, care nu-i medic şi n-a pus nici măcar o dată în viaţa lui o labă de mâţă în ghips ar veni să-mi explice greşelile operaţiei mele ce-aţi gândi? Acelaşi lucru se-ntâmplă şi cu pictura. Nenorocirea este că lumea nu-şi dă seama că situaţia se repetă şi, cu toate că ia în râs pretenţiile criticului de chirurgie, ascultă aceşti şarlatani cu nebănuit respect.” Ernesto Sabato – Tunelul
Acelaşi lucru se-ntâmplă şi cu ligvistica. Nimeni nu se duce aici http://consultanta.lingv.ro/ să-i întrebe pe oamenii ăia de ce aşa şi nu altfel, însă tot românul scriitor de “zii!”, “tu nu şti” şi “deampulea” ştie că DOOMu’ e naşpa, iar ăia de-l făcură, nişte proşti rupţi de realitate – şi anume de realitatea aia care zice decât “mi-ar place”.
Nope.
Asta:
nu e “hai sa vedem simplu ce zice STAS-ul in vigoare”.
A se scuti!
Diacritica, ia zi, dragutza, ce stii tu in plus fata de mine. Curaj!
(nota: iezapt ce ceam cu-mburiceala deamboulea 🙂
Peseu serios: io nu te criticam in fond ci in forma, if you know what i mean…
Madelin a zis:
A nu se face cum face popa; a se face cum spune el!
:))
Madelin, după cum ziceam: nimic în plus, ci numa-n mai puţin. Şăzi ghinişor – şi-n fond, şi-n formă.
___________________
(În rest, aşa not humble at all cum mi-s – sau poate tocma’ d’aia -, eu când critic pe cineva cu nume&prenume sau nick mă străduiesc să pun şi link cătră, ca să ştie şi împricinatul că se vorbeşte despre dumneasa.)
@ Madelin:
Diacritica a zis in minus, nu in plus, Madelin.
Aa, am scris in acelasi timp raspunsurile. Nu-i nimic. Intaresc ce a zis diactitica. Eu nu am citit niciodata blogul ei. Ma enerveaza normele. Dar acum mi se pare ca are dreptate.
Vlad, trade merge pentru meserie, dar nu poti deriva ” meserias”. Craft e mai bun, si ai craftsman, care se potriveste cand vorbesti de mestesug si la propriu si la figurat. Numai ca medicul nu poate fi craftsman, pentru ca nu mestesugeste nimic.Decat daca e impostor, si te face din vorbe.
Eu faceam referire la profession in engleza doar pentru ca acolo definitia e clara, dar cuvantul exista si in franceza, si, evident, si in romana. Cateodata comparatia ne clarifica sensurile, fara sa insemne ca un cuvint e originea celuilalt, ci ca au origine comuna,deci si sensurile e de presupus ca sunt similare.
@diacritica care a zis:
hî? nu pricep trimiterea (doar dacă vorbești cumva de Doom ălalalt, de la id software)
mă rog.
voiam să comentez chestia cu critica (“plaga”, chelau vorba lui blegoo)- este un mare (să trec la un limbaj mai neacademic*, ca poate trece cerbu pe aici si iar zice că mă dulcegăresc grețos) un mare bulșit. adică, cum că la critică sunt îndreptățiți numai ăia dânăuntrul meseriei. aicișa sor’mea are dreptate, cu vanitatea (d’aia m-am inervat și io demult). critica (și nu vorbim de aia neaoș românească, aici dai un exemplu convenabil argumentației tale) este o meserie în sine (o artă, o ceva ca și chirurgia și pictura). la fel cum antrenorii de box nu sunt neapărat foști boxeri (sau arbitrii, for that matter)
dacă înțeleg io bine din latină, profesie e aia validată public, oficială, “cu diplomă”, pe când meseria (meșteșugul) e recunoscută tacit, nevalidat oficial (mă rog, acum există școli de meserii cu diplome, și cred că definiția s-a departajat, profesie=studii superioare, meserie=restul)
tapirul a zis:
Corecție ortografică:
Este Che-la-lau!
Nu “chelau”… care e o abreviere pur țărănească, leneșă și aimedistă!
Tapirule, nu te hiperventila; în sinea ta, știi și tu că Diacritica are dreptate – tu doar vrei să fii GicăContra.
Băi frate… unde-i lege… nu-i tocmeală!
Că legea-i proastă… aia e alt post pă internetul mioritic.
(ueit… uat? este multe legi proaste? nevâr maind…)
tapirul a zis:
Să îndrăznesc să schelălăi precum că Vlad și Tapirul sunt meseriași în ale lingvisticii (lingvisticEI?) în vreme ce Diacritica e profesionistă?
Mai bine mă declar singur maidanez.
Lătrător în mahala.
Sunt mult prea banat peste tot, ca să-mi permit să vorbesc deschis, să zic ce cred.
Așa-i în democrație.
Ham-ham!
Am vrut sa dau link catre discutia de pe imed, dar la ora respectiva imedul era in pana. O fac acum: e aici. Dar acolo e imed, si imedul nu e mahalaua.
In plus, diacritica, aici am vrut sa comentez doat chestiunea in sine, nu disputa cu tine. De mentionat de asemenea ca pe imed limbajul meu e mult mai “dur”, si nu e ala locul unde sa fac plecaciuni academiei.
Tertio: daca tot ne-am intors la disputa cu tine, m-ai criticat aspru, dar nu ai adus nici macar o singura explicatie a faptului ca “medicinii” nu e corect, iar “medicinei” da. In afara de asa-e-in-doom-point-barre. Macar o parere de-ale tale si tot ar fi fost o contributie importanta la dialog, fiind parerea unui expert. Uite, o sa scriu acolo unde zici dumneata, dar intre timp ma intereseaza in continuare parerea dumitale. Comparatia cu “bucurie” nu inseamna absolut nimic, avand in vedere ca acesta din urma e un subst. terminat in “ie” care se supune deci unei alte reguli.
ei, vezi tu, blegule, d’aia n-are vulpea coadă. sau are. asta cu gică-contra denotă ori un mare superficialism, ori un stimul prmeditat, de exepriment (apeși așa și tapirul răspunde fix așa). și nu mai știu, joci un rol? te joci pur și simplu? hm.
eu nu sunt “gică-contra” dîn perspectiva pe care o dai tu (termenul în sine traduce perspectiva aia, adică gică-contra reflex, așa, reflex nu reflexiv). mai citește ce a zis sor’mea, că io nu am mai repetat. da, îi dau dreptate diacriticii (-ei, uatev), este profesiunea ei, tarlaua ei, și se pricepe, știe legea din scoarță în scoarță. îi recunosc autoritatea. și sunt foarte serios când spun asta. da’ asta nu inseamnă că e scutită de ce ‘ceam, de vanitate, de alelalalte, și io la astea sunt contra, la “bă, io știu mai bine că sunt de meserie (profesie), mucles”, “bă, să nu critici dacă nu ești și tu în breaslă”. plus rigiditatea la care face referire vlad (îmi aduc aminte de Soup Nazi cumva), da’ aia e altă poveste.
“însă tot românul scriitor de “zii!”, “tu nu şti” şi “deampulea” ştie că DOOMu’ e naşpa, ”
DiaC, tie pot sa-ti flutur si-un tramvai*, ca tot la “deampulea” te gandesti**…
* – http://bancuri.intimpulliber.ro/tags/bancuri-cu-sex/?p=2
** – http://diacritica.wordpress.com/2009/09/03/joaca-de-a-ortografia-la-realitatea/
🙂
Ce e asta?
“De aici incepe neantul
Ceea ce cauti n-a existat niciodata. Sau poate a fost sters. Ai putea sa-ncerci sa cauti altceva.
Sau ai putea:
•sa te intorci de unde-ai venit (n-o sa ma supar);
•sa mergi pe pagina principala;
•sa vizitezi blogul, folosind meniul de navigare;
•sa te abonezi la feeduri;
•sa faci o plimbare cu persoana iubita.”
Pui linkuri sa ne trimiti la plimbare?
@diligentreader/31:
HTTP 404. Link-ul corect e aici, cred.
Are, are vulpea coadă!
Da’ s-o vezi p-a mea!
(http://www.youtube.com/watch?v=3yLOiXDfSQ0)
Da, bre, pricep… dar:
tapirul a zis:
Hai, Tapirule, să fim cinstiți:
“…dîn perspectiva pe care IO (Tapirul) o percep că o ai tu, blegule care ești…”
Serios: tu întotdeauna… vrei să stabilești nește parametri de discuție/caterincă.
Mi se pare corect.
Dar la momentul la care altcineva… hai să zicem… Diacritica… zice că parametrii este așa și pe dincolo… (nu că așa i se pare ei corect – Doamne-Ferește! – doar că asta e legea CARE ESTE…) tu te urzici.
Zice legea în Elveția că trebe să ai 2 roți la bibicletă?
Zice…
Te revoltezi tu că vrei să ai 7… ori una?
Nu…
🙂
blegule, nu’s io făcut nici ieri și nici cu deștul. MAI CITESTE ODATĂ la ce m-am contrat io (și anume NU la “legea care este”). te rog tare frumos. așa. dupe aia (mâine că acum ie târziu) continuăm discuția.
faptul că zici că mă urzic
faptul că zici că sunt gică-contra
arată că nu mă citești. sau poate arată că te joci, io de unde să știu?
PS EVIDENT că e perspectiva pe care o văd io că o dai tu, e tî cî, asta e cam de la sine înțeles, default, nu mai trebe repetată. încă o dată, de afară așa se vede. dar când ai zis (cu tastele tale) că io mă urzic (contrez, a la gică) “la legea care este”, mi-ai arătat că de afară se vedea bine, se vedea “aia care este”
@ Madelin:
Madelin a zis:
Si eu am ras. Si urechea mea (ca una e valida) rezoneaza mai bine la medicinii.
tapirul a zis:
Cât timp ne certăm, cât timp bârfim… suntem în viață!
Mâine, poimâine… enitaim…
O să fiu contra ta, ori de câte ori îmi oferi deschidere, nu?
……………
“profesia” e o lăbăreală… meseria însă… “e brățară dă haur!”
Diacritica si Diligentreader, am cetit bine din prima, de aia am si italicizat “in plus-ul”. Apropo de sezut ghinishor, hihi.
Diacritica, vezi ca Vlad a dat lincul, ca io asa am ajuns la dumneata pe blog.
En fin si en somme, adevarul asta e, nu stiu de ce tot am existente dilematice. Chiar dak stii sa desparti in silabe cuvantul eviscerare si stii cati de i sunt in fii si fiice, asta nu te face mai bun, mai frumos, ori mai dastept. Ori mai simpatic, that is.
Altminteri, nah:
Pruteanu pana la muarte!
Blegoo, daca vrei sa-mi spui ceva pe ocolite zi-o de-a dreptul, nu te sfii. Io nu ma supar pe bune.
păi, blegu, fii împotriva mea, da’ mai concret. sau faci cum faci de obicei?
Da lasane frate sa scrim cu-m avem kef!
http://i69.photobucket.com/albums/i72/vladstroescu/blog/canpanie-1.jpg
Prima intamplare, povestita pe scurt, este o gluma foarte buna, eu rasei la sfarsit, rasei, nu zambii.
La a doua, ei bine, in noul doom nu numai medicina prezinta doua variante.
Asa simplifica lingvistii, mereu complicand.
Oricum, cate guri nu spun ca nu conteaza cum scrii si cum vorbesti, esential este sa ne intelegem. Uneori imi amintesc de clasa a II-a, ora de franceza cand vorbesc in romana.
ştii ce mă (mai) amuză la ăştia de se îmbulfoiază cum că critica tre’ să vină numai de la cei ce fac parte din ghildă? faptul că îmbulfoierea se petrece numai şi numai atunci când le sunt “criticate” (în sensul “nu ai dreptate, nu e bine, nu e..”) chestiunile. când sunt lăudaţi sau când li se dă dreptate (“vai, ai dreptate, AŞA E”) unu’ nu zice “dragă, dacă vrei să critici tre’ să fii membru al ghildei”. atunci avem voie să ne pricepem.
Apropo, DOOM cum se actualizeaza? Daca Academia prin Institutul I.I. modifica ceva, cum aflam de asta oficial? Se publica undeva (fascicule suplimentare, site de internet)? Sau asteptam o noua editie a DOOM? Ca prima fuse prin ’83-’85, a doua in 2005…
Ceva de felul asta:
Ioana Vintilă-Rădulescu: Ce e nou în DOOM2
http://www.acad.ro/alteInfo/nouDOOM.doc
???
Asta cu criticatul numai daca esti din ghilda creca se aplica numa’ la meserii.
Altminteri, cum pozna: scriitorii scriu pentru scriitori, pictorii picteaza pentru pictori si vorbitorii vorbesc pentru gramacritici?
@ Dragos B: Util articolul, dar
uite cu asta nu sunt de acord, Doom sau Nedoom.
Explicatia motivului pentru care “niciun” “nicio” se scriu legat, nu sta in picioare. Daca la “vreun” chiar nu poti intercala alt cuvant, la “niciun” poti. N-am nici macar un leu, n-am nici macar o centima. Nu vad care e deosebirea de sens daca zic: N-am niciun ban. Tot valoare de numeral are “un”
@ Madelin:
păi nu știu, ne zice diacritica. probabel că răspunsul e că scriituril, picturile, muzicile, muzicele, etc, le savurezi doar, le lași să intre în tine, dar nu să și iasă.
Iara certuri pe “l o c a t i e” (mai e in vigoare filtrul ala?)? Misto 🙂
Diacritica, cu tot respectul, doar stii ca intru la tine pe blog si las din vreme in vreme cuminte comentarii scrise corect, da’ nenicii aia care scriu la DOOMu’ limbii noastre o dau in balarii din vreme in vreme. Ca o fi durerea de pintece, cum sugera Vlad, sau ca o fi doar empatie cu durerea poporului, este irelevant.
In aceasta directie, revin la reactia mea favorita la aparitia ultimului set de schimbari, reactie a unui coleg de servici: ciresi? serios? sa manince ei tufele.
(da’ ce stiu eu? Doar sint de profesie fizician si de meserie inginer. Si de profesie si meserie informatician. Ma mai gindesc si revin si cu alte meserii. :D) (paranteza doi: In aceasta ordine de idei, Pitagora era de profesie sau doar de meserie matematician? Avea o tablita de lut cu poza si apostila de la minister?)
Cu tot respectul, sinteti niste carcotashi! DiaC este o rea necesară.
Cum rontzăitul merelor paradisiace n-a avut farmec decat sub avertismentul Barosanului, tot asa, ‘geaba te exprimi daca nu e Diacritica sa-ti sufle-n ceafă si degeaba gresesti daca nu intri-n gura ei…
@ MBadragan:
Pitagora era din nastere matematician.
@ Dragos B:
De unde stii mata cand a avut farmec rontaitul acelor mere? Suna mai degraba a sinucidere din partea Evei”for on the day you eat of it you shall surely die.” Poate ca nu era nici Paradisul ala chiar asa o fericire.
(Cred ca pot fi angajata la cancan acum. )
Dragos B a zis:
ca femeia?!
stiu off, dar nu m-am putut abtine… 😀