Următoarea istorie e adevărată și comună. Am schimbat unele detalii (confidențialitate), dar ea mai curând un model, un pattern.
Domnul X, de meserie electrician, e în a 5-a decadă a vieții. Câștigă cam 1000 de lei pe lună, e puțin, dar e un venit stabil, are carte de muncă, și viața lui e tihnită. La un moment dat, îl supără niște dureri de burtă. Se duce la doftor, care îi scoate apendicul, care era cam inflamat. Durerile nu trec, și atunci i se scoate și vezica biliară, care avea niște pietricele. Nici atunci durerile nu trec, și până la urmă i se descoperă cancer pe maț. E norocos, e doar un stadiu incipient, i se scoate tumoarea și gata.
Nu e totuși o treabă peste care să treci ușor, a fost un cancer. Omul e destul de îngrozit, are de digerat o situație în care existența i-a fost pusă sub semnul întrebării. Acum cancerul a plecat, aparent, înapoi în văgăuna cu coșmaruri din care a ieșit, însă lucrurile s-au schimbat. Numai ciubucele doftorilor l-au costat mai multe salarii. Era asigurat, dar cine nu dă ciubuc în ziua de azi? Și cine nu primește? A trebuit să-și cumpere singur și niște instrumente mai speciale de operație, ca să fie o operație mai ușoară. Altfel, îi tăiau burta ca pe vremuri și era mult mai greu. Alte câteva salarii. S-a împrumutat în mai multe locuri. Acum e în concediu medical. I-ar plăcea să se întoarcă la serviciu, ca să nu mai stea toată ziua cu gândul la cancer, dar, fiindcă a fost bolnav și neproductiv, sau poate din alte motive, că e criză sau că i-a fost tras numele dintr-o căciulă, șefii l-au pus pe lista de dați afară. Legea însă îi împiedică să-l dea afară cât e în concediu medical, așa că trage de el cât poate, că dincolo îl așteaptă al monstru din văgăuna cu coșmaruri, șomajul. E împrumutat și are copii.
Atâta.
Propun varianta în care dl. X are vîrsta de 45 de ani, prea înaintată pentru piața muncii.
Ceva si mai grav:
http://doxosophia.files.wordpress.com/2011/03/tbc-romania.pdf
🙁 trust! Si din pacate nu cred ca e singurul caz ,de aceea ,sub eticheta confidentialitatii,poate fi generalizat.
Trist , pardon!
Personajul tau e norocos: traieste!
Eu stiu o poveste cu cineva care a murit fara sa-si cunoasca diagnosticul pt. ca neavand asigurarea la zi Institutul oncologic a refuzat internarea…iar datoriile au ramas mostenitorilor, pt. ca , nu-i asa , analize a trebuit sa faca si sa le plateasca la “liber”…ciubuce a dat dar n-au fost suficiente…
să ne spui cum evoluează.
@Pinocchio: păi exact așa e. În fine, românii meseriași au resurse, eu sunt convins că va găsi ceva. La alb sau la negru.
Adrian, sărumâna pt articol!
Adaelx: trust, dar adevărot!
Jessyarra: de murit, murim cu tăți. Dar la noi, cancerul și vindecat continuă să-ți facă arșice viața.
Eva: pentru generalitate, contează mai puțin cum evoluează cazul în speță. Pentru că tocmai, nu e un caz, ci o sumă de cazuri.
Am scris istorioara asta sub imperiul senzației că, după 7 ani în medicina românească, încă o mai descopăr. De exemplu, treaba cu ciubucurile, că asta mă lasă mereu perplex. Pentru cei mai mulți, ciubucurile sunt un mecanism de coping la salariile extrem de mici comparativ cu munca. Cei care condiționează direct, fățiș, actul medical de ciubuc sunt o minoritate (dar o minoritate mai mare decât îmi imaginasem), dar o condiționare indirectă, și cu nimic mai slabă, există aproape întotdeauna.
Am corectat! Ce-i drept dupa:)) apreciez persiflarea suava
“Istoria (unui galbîn) de miercuri” sau “Motivele de plecat se întoarce”. 🙁
Nu vreau să duc discuţia în altă parte, dar asta (abuzul de apendicectomie şi colecistectomie) îmi aduce aminte de ediţia de sâmbăta trecută a emisiunii “Profesioniştii”. Invitat – chirurgul Silviu Constantinoiu. Omul extraordinar de tonic şi trântind cu flegmă şi un umor nebun adevăruri care mi-au încreţit pielea:
1) “fiecare chirurg are cimitirul său”
2) povestea că operase vreo 500 cazuri şi nu pierduse niciun pacient, aşa încât se mira de ce se zice că mortalitatea e de 1%-2%; apoi i-au murit două mătuşi pe care le operase şi a conchis că, într-adevăr, mortalitatea poate o fi pe la 1%, dar pentru decedat e de 100%
3) zicea că din 10 pacienţi care îi vin cu recomandare de apendicectomie (scoaterea apendicelui) operează doar 1, ceilalţi fiind cu diagnosticul greşit; şi că, în cazul unor dureri pe partea dreaptă, cicatricea de apendicectomie e cel mai bun indiciu de colică renală dreapta.
Fun!
Ce “medicamente” i-ai recomanda?
“…apoi i-au murit două mătuşi pe care le operase”.
A spus daca le-a si mostenit? Stiu… gluma proasta, da’ bate vantu’ dinspre ocean si e si cam frig… 🙂
Buna ziua,
Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa sustineti proiectul pe care l-am inceput “Sa fim oameni…”( http://safimoameni.blogspot.com/) .Doresc sa puneti un banner pe blogul d-voastra.
Va multumesc pentru intelegere!
Impreuna putem schimba vieti
Atept raspunsul d-voastra la pagina de e-mail placintavlad@yahoo.com
Cred ca cea mai mare greseala nu este sa gresesti -in fond altfel cum am invata- ci sa insisti in greseala.
In locul respectivului probabil as vinde apartamentul si as renunta la iluzoriul confort al Bucurestiului. As cauta un sat linistit dintr-o zona de deal -de preferat conectat la internet, o casa ieftina dar decenta cu o curte plina de pomi si cu ceva spatiu de gradinarit. As achizitiona cateva zeci gaste/gaini, 1-2-3 purcei, cativa stupi de albine si cateva carti bune despre cum se ingrijesc. As incerca sa invat sa fac ceva manual, poate cosuri decorative, poate altceva.
Si as trai in a self-contained bubble fara sa stau cu sabia somajului deasupra capului.
@ Pen:
“As incerca sa invat sa fac ceva manual, poate cosuri decorative, poate altceva.”
Eşti de un comic, presupun, involuntar – deoarece cel voluntar presupune inteligenţă.
business as usual in US, unfortunately.
Partea plina a paharului e ca are familie – the so called poor man’s insurance, aka “vine si vremea cand altii sa aiba grija de tine”.