Am pierdut o idee

by Vlad

Azi de dimineață, pe bicicletă, mi-a venit o idee minunată pentru un post pe blog. Până să ajung la serviciu, o și uitasem, cum se întâmplă în 95% de cazuri. Culmea e că îmi aminteam că ideea era minunată, dar nimic altceva. M-am enervat și am plonjat în adâncurile propriei minți, scotocind în ea ca într-un sertar dezordonat. Am găsit o papiotă de ață, un pachet de gumă de mestecat în care gumele fuzionaseră între ele, șapte baterii consumate, cinzeci și patru de pixuri, tot consumate, pisica Peticel pe care o pierdusem în urmă cu 25 de ani, dar ideea mea nu era nicăieri. Trebuie însă să scriu ceva, așa că scriu postul de față, din care sintetizez următoarele linii directoare:

1. Un lucru poate să fie minunat fără să aibă niciun alt atribut, ceea ce înseamnă că minunăția nu e neapărat o calitate derivată din alte calități, așa cum credeam. Știam deja că acest lucru este valabil pentru teamă, de ex, în vis îți e teamă, și atunci inventezi un balaur care să explice teama. Nu pot decât să sper că, din minunăția ideii mele voi putea deriva alte calități care să o explice, dar, să recunoaștem, e o speranță cam subțire.

2. Senzația de gol pe care o ai atunci când cauți ceva ce nu mai există, chiar dacă acel ceva e foarte banal, e realmente dureroasă. Este foarte asemănătoare cu cea pe care o ai atunci când îl cauți pe Dumnezeu, ideea supremă.

3. Problemă pentru tinerii noșțri cititori: dacă nu aș fi fost așa un uituc, de câte ori mai mare ar fi fost acest blog? Răspunsul la sfârșitul postului.

4. Bicicleta și wc-ul sunt creuzete ale ideilor. La wc, explicația este simplă: ideile sunt aspirate din lumea sensibilă în cap, printr-un efect de vacuum. Care o fi explicația în ceea ce privește bicicleta?

ıɹo ǝp 02 = (001/5)/(001/001) = ןɐǝɹ ןnƃoןq/ןɐnʇɹıʌ ןnƃoןq
ıǝpı uıp 001/001 = ןɐnʇɹıʌ ןnƃoןq
ıǝpı uıp 001/5 = ןɐǝɹ ןnƃoןq
:ıɹoʇıʇıɔ ııɹʇșou ııɹǝuıʇ nɹʇuǝd sundsɐɹ

About The Author

19 thoughts on “Am pierdut o idee”

  1. Interesant. Nu asociasem înca efectul Venturi (pe bicicleta, când iti fluera vântul la urechi) cu budenkultur (când…) 🙂

  4. Deci asa apar ideile! Unii le pierd, altii le gasesc. Si isi imagineaza ca sunt ale lor.
    Trebuie sa marturisesc, imi insusesc orice idee minunata pe care o gasesc. Si daca am luat-o eu pe a ta, n-as zice ca imi pare rau 🙂
    Altfel spus, imi place textul tau.

  5. De acum, fara sa vreau, la fiecare post nou o sa incerc sa ghicesc: asta a fost de pe bicicleta sau…?

  6. Mai am idei și din alte părți: când mestec în mămăligă, când mă spăl pe cap, când stau cu picioarele în sus, când aerisesc caloriferele, etc.

  7. Vlad, eu cred ca tot ai ramas cu ceva, sunt sigura ca ai inca proaspata in minte senzatia lasata de ideea ta minunata. O poti rechema si savura pana data viitoare, cand iti vine alta idee cel putin la fel de minunata! Enjoy! :))

  8. corolar la efectul venturi.

    pe bicicleta…cu cit saua e mai proasta si mai chinuitoare, cu atit ideea e mai stralucita, compensatoare penitentei.

    extrapolind la veceu…

    si cum ideile bune nu mi-au apartinut niciodata am redactat ideea care nu imi apartine, lansata in discutia conjugala de dupa lectura postului.

  11. Încerc şi eu să scriu tot felul de chestii pe un blog nou, însă inflamaţia renală îmi dă peste cap toate planurile. Prioritatea principală sunt suplimentele şi mesele.

    Dar am cu siguranţă cel puţin doo momente în care toate ideile devin clare şi în minte îmi apar titluri noi şi asocieri inedite: la graniţa dintre starea de somn si veghe sau cînd fac duş (pentru mine e un ritual important in combaterea disperării, chiar vital).

    M-aş înveli într-o foaie de cort iar apa caldă să curgă mereu – nu e fericire mai mare.
    Cred că am să stau pregătit cu laptopul la ieşirea din baie ca să nu mai uit ideile.

    Există o explicaţie ştiinţifică facilă pentru chestia asta ?

  12. @ Rică Venturiano:

    “Există o explicaţie ştiinţifică facilă pentru chestia asta ?”

    Chiar, de ce? Eu, de exemplu, când pornesc apa la cadă simt nevoia subită să fac pipi. Dacă ar fi să-mi fac o anamneză freudiană, navigând în sus pe firul ondinist al asocierilor libere, aş zice că e de când eram mic şi făceam pipi în vană. Marea artă era să nimeresc exact gaura. Îmi plăcea să văd cum şuvoiul meu galben se dilua în cel mare, etern, impersonal, al robinetului. Atman dizolvându-se în Brahman.

    Voi faceţi pipi în cadă? Credeţi în metempsihoză? Salutări de la Mimi!

  13. “ideile sunt aspirate din lumea sensibilă în cap, printr-un efect de vacuum”

    Şi-mi imaginez cam ce căcare-a tras Zeus când a conceput-o pe Atena…

    Însă când a slobozit-o-n lume nu prea mi-e clar ce s-a-ntâmplat (la curul lui), dar oricum tre să fi fost o treabă tare murdară…

    De asta lumea e majoritar proastă si de tot căcatul…

  18. Dupa căcarea dinainte,povestea unei fete frumoase cu cancer mi s-a parut nelalocul ei. Iarta-ma.Poate sunt eu absurda, neintelegand acest gen de glume.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.