Se facu lumina

Ce mai faci eu, ma intrebi, cetitoriule?

Sa iti povestesc asadar. Am venit asadar de dimineata la serviciu, la cel unde am un cabinet mic cat o camara si la fel de intunecos, dar cu care m-am obisnuit, ca asa e omul, daca il obligi sa stea intr-o gaura de sarpe, va ajunge la un moment data sa-i spuna „acasa” si chiar sa o indrageasca, cu genul de dragoste perversa cu care iubesti locurile pe care le urasti. (Cum fac eu cu Bucurestii.)

Ei, dar azi de dimineata am stricat ceva acolo. M-am impedicat de un fir exact cand se actualiza sistemul de fise medicale electronice, calculatorul s-a stins si, cand a repornit, sistemul de fise medicale electronice era mort. Imi vorbea in limba indescifrabila a celor care sunt pe lumea cealalta („FATAL ERROR 0098IUHOIUH547854DCU56R8TV8I76F87” – citez din memorie, s-ar putea sa gresesc) si nu mai voia sau nu mai putea sa treaca de partea asta a Styxului. Numai IT-ul ar mai putea face ceva, dar stiti cum e, IT-ul ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri, IT-ul a dat, IT-ul a luat, etc.

Asa ca m-am dus la stapanire si am rugat sa fiu mutat temporar in alt cabinet. Si m-au mutat, in singurul cabinet liber. Cel de ginecologie. De unde va scriu acum. E incredibil de luminos, dupa ce ii tragi jaluzelele. Ferestre mari, dand catre parc, prin care Soarele primavaratic se scurge bland si enorm, ca un fluviu adanc. Desigur, in mijlocul incaperii se afla ditamai masa ginecologica. Si un ecograf. Nu are nimic, o sa le folosesc ca elemente de deruta: efortul de a le ignora ii va dezvalui pe ceilalti elefanti in cabinet, cei adusi de pacienti. Daca cabinetul de psihiatrie se afla pe un culoar lateral ingust, unde ajungi doar din greseala si nu mai gasesti drumul inapoi decat daca ai avut precautiunea sa presari pietricele pe drum, cel in care stau acum se deschide spre coridorul principal, care vuieste de oameni alergand in toate sensurile, automate de cafea si de suc de portocale si televizoare date toate pe Zu TV. Parca m-am mutat in centrul orasului.

La psihiatrie, calculatorul era deja acolo acum 7 ani, cand am venit eu in policlinica. Aici e unul mult mai nou, cu, minune, propria lui imprimanta! Din pacate, nu are diacritice, de asta nu sunt nici in postarea de fata. De fata, nu de fata. De fata, antonimul spatelui, nu de fata, adica tanara domnisoara, nici de fata adica pui de pesti, nici de fata adica de face magarita cand nastere unui mic magarus.

Fericirea e facuta din chestii mici, precum ferestrele unui cabinet, cand n-ai mai avut ferestre de ani de zile.

3 comments

  1. geni says:

    Ce umor dragut de primavara! 🙂 De fapt asta a fost si intentia ta, sa evoluezi pe scara profesionala. Mult succes!

  2. Nimeni says:

    Butonul Start > Control Panel > Region and Language > Tabul Keyboards and Language > Butonul Change Keyboards > Butonul Add > Romanian (Programers)

Lasă un răspuns