Exerciții de nevroză

Seara înainte de culcare e momentul optim ca să privești către moarte cu mânie.

Acum mulți ani am citit „Despre eroi și morminte” și nu mai țin minte nimic. Am digerat aproape complet cartea, am asimilat-o, face parte din organele mele interne și inconștiente. Doar o frază mi-a rămas în gât, una în care zice că în fiecare noapte, dormind, oamenii își fac ucenicia morții.

La fel și eu, nu adorm niciodată ușor, nu las să mi se dizolve conștiința ca să pot trece în faza de somn NREM , profund și fără vise, mă agăț de ea, încerc să îmi stăpânesc gândurile hipnagogice, tot mai haotice și mai lipsite de sens, vreau și când dorm să fiu tot eu însumi, nu doar mașinăria complicată care îmi ia locul atunci, care repară rănile și omoară microbii, mașinăria de hormoni și legiuni de celule alergătoare prin sânge, despre care, deși sunt medic, nu știu cu adevărat nimic.

Firește, eșuez de fiecare dată. Somnul, în perfidia lui, găsește o cale să mă fure. Și, în fiecare dimineață, sunt alt om. Cel care eram aseară nu mai e, a dispărut fără să lase urme, fără să-l plângă nimeni. Știu asta pentru că toate temerile lui nevrotice, toată furia lui împotriva luminii ce se stinge a dispărut și pare o prostie gândită de altcineva. Așa că las rândurile astea aici, ca cel de mâine, cine o fi el, să le citească și să-și aducă aminte.

Și să-și aducă aminte.

About The Author

1 thought on “Exerciții de nevroză

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.