Toate lucrurile simt! Şi toate au putere asupra ta. Dacă nu înţelegi adevărul ăsta simplu, neputincios o să rămâi tot restul lungii tale vieţi. Şi acum, că ţi-o spun eu, e doar începutul începutului. Chiar dacă mă crezi – ceea ce mă îndoiesc – nu ajunge să ştii de la mine cum stau lucrurile. Niciun adevăr nu e adevăr până nu înfloreşte undeva înăuntrul tău, până nu îţi incendinază înlăuntrul cu lumina lui. Într-o zi, vei merge pe stradă, la treburile tale zilnice, şi vei auzi cum lucrurile încep să-ţi vorbească. Casele îţi vor cânta despre cum e să nu fi nici afară, nici înăuntru, ci mereu la graniţă. Copacii îţi vor povesti ce visează iarna sub povara ceţurilor. Vântul îţi va spune cum e să umple golul din lume cu trupul lui. Gâzele umile îţi vor relata miturile şi legendele străvechi ale lumii minuscule pe care tocmai ai călcat-o din greşeală. Chiar şi trecătorii îţi vor vorbi fără să știe, vor vorbi cum o fac mereu în somnul din care refuză să se scoale, în limba lor adevărată şi sinceră. Şi toate astea vor vorbi despre tine. Tu eşti povestea lor.
„Casele îţi vor cânta despre cum e să nu fi[i]”