În 1945, căţelul Pif deschidea ochii pentru prima dată în ziarul comunist L’Humanité, sub tocul unui entuziast spaniol, José Cabrero Arnal. Era începutul unei epoci extraordinare. Nu ştiu dacă are rost să rezum istoria revistelor Vaillant şi Pif Gadget. Alţii au făcut-o mult mai bine decât aş face-o eu. Pot să-mi aduc aminte de lungile după amieze de iarnă de acum 20 de ani şi mai mult, când, neavând nimic altceva de făcut, mă scufundam în lumile acelea colorate şi uimitoare. Ştiu sigur că toate Nintendo-urile din lume nu vor fi în stare să ridice lumi mai frumoase pentru copii mei, şi asta mă face foarte trist. Am plâns în 1992, când editura Vaillant a dat faliment. Am sărit în sus de bucurie 12 ani mai târziu, când moşnegii desenatori de benzi desenate, unii dintre ei legendari (Mandrika, zis şi Kalkus, creatorul Castravetelui Mascat, Kamb, tatăl lui Couik şi al lui Dicentim, Mas, animatorul lui Pifou) au scuturat de pe ei praful şi şi-au unit forţele cu alţii mai tineri, şi au reînviat Pif Gadget. Criza însă nu iartă, şi iată că acum, punând capăt la 63 de ani de BD, şi micuţa editură Pif îşi încuie porţile, şi căţelul jovial şi inteligent, dimpreună prietenul şi rivalul său, sangvinul motan Hercule, şi toţi prietenii lor, se retrag definitiv în istorie.
Nu trag speranţă la o reînviere într-o lume mai bună. Desenatorii supravieţuitori sunt mult prea bătrâni, şi urmaşi nu sunt. Manga, cu personajele ei groteşti şi şablonbarde, se vinde mult mai bine. Ca să concureze cu jocurile video, şi, în general, cu vizualul copleşitor al lumii noastre de oglinzi, creatorii de azi de BD trebuie să stoarcă şi ultima picătură de bizar extrem, de violenţă fără sens şi de pornografie gonflabilă. În cursul vieţii mele nu mai e loc de Pif, de lumea lui înverzită. Aventurile lui Rahan stârnesc doar zâmbete. Sunt decenii de când Gotlib nu l-a mai desenat pe genialul căţel flegmatic Gai Luron (care face disclaimerul din josul blogului meu). Iar Corto Maltese navighează doar colecţiile unor iniţiaţi. Copilul de 7 ani al asistentei de la spital sparge parole de mess şi de siteuri porno, ce-ar mai face el cu “gadget”-ul surpriză?
Rămân teancurile adunate în pod (eu unul am în jur de 500 de numere), care poate vor coborî atunci când se vor naşte copii mei, să vadă dacă e loc şi pentru ele. Şi toată copilăria trăită într-o cu totul altă lume.
Adieu, l’ami.
eu zic ca e important nu numai suportul informatiei ci si calitatea ei. Eu propun sa se faca un experiment – sa il bombardeze pe un subiect cu emisiuni gen pbs, arte, discovery (si alea pe alese) si pe celalalt subiect cu fituici de scandal si romane ieftine si sa vedem cine iese in castig.
WE, cand am zis “manga” am vrut sa sumarizez intr-un cuvant tot ce ai spus tu, virtual, iutube, televizor etc (am crezut ca e evident, se pare ca nu a fost). Nu am fost nici neatent, nici nu am zis ca ai zis ce nu ai zis. Tu spui ca toate astea “ne tâmpesc”, “o luăm în jos,” eu spun ca nu am dovezi pentru asta, si sustin si eu o pozitie a mea. Proasta, buna, nu conteaza, conteaza ca este legata de discutie. Daca te iei de un singur cuvant pe care l-am zis eu, pierzi esenta argumentului meu. Si am zis in continuare, foarte la obiect si citind atent (chiar daca nu citisem articolul cu pricina) ca nu s-a DOVEDIT nimic. Zic altii, da, dar ce zic altii am spus ca poate fi contestat usor, de pe o pozitie stiintifica, si nu de pe una de Cocoşilă (cum am senzaţia ca mă acuzi pe mine, indirect). Articolul citat nu dovedeste decat (si asta foarte neconcludent) ca americanii citesc acum mai putin decat in 1937. New Yorker? Bazat pe US Census?? “the average adult’s skill in reading prose slipped one point on a five-hundred-point scale” – one point on a 500 points scale e cam trivial, chiar daca o fi statistically significant. Articolul cu pricina nu e decat o colectie de descriptive statistics care nu dovedesc decat ce dovedesc (si, din nou, asta foarte neconcludent), ca nu se mai citeste cum se citea in 37. Si ce? Se citeste mai mult decat se citea in 1837. Care e concluzia? Si, cel mai important, articolul nu vorbeste o iota despre outcomes (“tâmpire”). Altele, nu stiu unde ai mai vorbit de altele, dar sunt dispus sa le citesc si pe alea si sa le discut.
PS Am adaugat eu la mesajul tau textul curatat de taguri. Daca vrei sterg bucata cu taguri.
Salut nusitatu! Am gasit pe google ca ai scheletul ala fluorescent de la revist Pif. As vrea sa fac rost de unul. Ai toate piesele la el? Da-mi un raspuns la Id: cippriannou. Ms!