Remediile bunicuţei

Prin biblioteca mea inutilă am găsit o cărţulie veche de Farmacologie, franţuzească, de dinainte de inventarea biochimiei (Aide-Mémoire et de Matière Médicale par Paul Lefert, éditions J.P.Bailllière & fils, 1895, Paris).

Foloseau remedii interesante. Am aflat, printre altele, şi de unde vine moscul. Urmează câteva selecţiuni (traduse de mine).

“Alb de balenă sau spermanţet. Extras din regiunea anterioară a capului caşalotului (Catodon macrocephalus). Lichid in vivo, în contact cu aerul se separă în două părţi, una solidă, cealaltă lichidă. Se vinde sub formă de pâinişoare albe sau sidefii. Conţine cetină, care serveşte la pomezi şi ceruri, un ulei fluid şi un principiu gălbui. Mod de folosire: Se foloseşte rar intern, dar adesea extern, în confecţionarea unguentelor (coldcream), precum şi în chirurgie (injectarea chistelor, care devin mai uşor de disecat). Se pot face din el şi lumânări.

Ambră. Ambra cenuşie, materie concretă, ceroasă, foarte mirositoare, considerată o secreţie morbidă a caşalotului, care pluteşte pe coastele Japoniei, a fost folosită în aceleaşi cazuri ca şi moscul. Astăzi nu se mai foloseşte. La fel stau lucrurile şi cu ambra galbenă, sau succinul, răşină vegetală fosilă, casantă, plăcut mirositoare când e frecată., care dă la distilare un ulei volatil şi acid succinic. Se folosea spirtul volatil de succin (20 la 50 centigr.), şi apa de Luce (amestec de amoniac lichid, alcool şi succin)
…
Mosc. Produs al secreţiei glandelor situate între ombilicul şi prepuţul căpriorului de mosc, din platoul central al Asiei. Moscul tonquin, din Tibet, e mai preţuit decât moscul kabardin, din Siberia, iar moscul în băşică (inclus în buzunarul său) – mai preţuit decât moscul fără băşică. Masă grunjoasă, cu gust amar, cu un miros puternic şi persistent (mascat de migdalele amare), compusă din răşină, acizi graşi, colesterină, etc; substanţa mirositoare, considerată principiul activ, nu a fost izolată. Doze şi mod de folosire: 30 – 60 de centigrame şi 1 gram, în pulbere, pilule, suspensie sau spălătură. Tinctură: 10-30 de picături.

Castoreum. Produs de secreţie prepuţială a castorului, friabil, cu miros puternic, compus dintr-un ulei volatil, corpi graşi, etc. Folosit altădată ca valeriana sau moscul, în pulbere (25 centigrame până la 1-2 grame), sau tinctură (15-50 picături). Astăzi este considerat superflu.
…
Guano. Provine din zăcămintele (huaneras) de excremente de păsări de mare. De două tipuri: guano pământos, sau de America şi guano amonical, sau de Peru. Guano de Peru, în boabe, e singurul folosit (băi, cataplasme, pomade). Din guano se extrage guanina (Unger) şi guanidina (Strecker).

Cuibul de rândunele. De forma unui aghiazmatar, fabricate de rândunelele din genul salangan şi recoltate în Malaezia, conţine săruri şi o materie animală, analoagă mucusului. Aliment al chinezilor.”.

Mai erau multe minunăţii. De exemplu, cârmâz animal. Sau ochii de crevete, coconul de lipitoare (cu proprietăţi hemostatice), musca de Milano. Sau pulbere de Goa, mană de Alhagi, scoarţă de alcornoc, gumă adragantă, rădăcină de lemn-dulce (pe asta eu o cumpăr şi azi, dă ceaiului un gust fenomenal), balsam de Peru, scorţişoară de China, de Ceylon şi englezească, rădăcină de sassafras, coajă de Levant (da, domnule, nu glumesc, coajă de Levant, din ea se extrage o otravă redutabilă).

Am găsit şi reţetele de laudanum. Habar n-aveam că există două reţete. Laudanumul lui Sydenham conţine: 16 părţi macerat de opiu, 8 părţi şofran, 1-2 părţi scorţişoară, 1-2 părţi cuişoare, în vin de Malaga (128 părţi). Laudanumul lui Rousseau e opium şi miere fermentate o lună cu drojdie de bere. A moins que vous ne préférez elixirul paregoric, cu extract de opium, acid benzoic, camfor şi esenţă de anason. Dragă Thomas de Quincey, te rog frumos să nu mai salivezi pe covorul meu. Aa, şi, copii, nu preparaţi aşa ceva acasă. (Că degeaba încercaţi, opiumul se extrage doar din maci din Smyrna, Constantinopole, Egipt, Persia, India. Variantele autohtone, europene, nu conţin, deci e intuil să îi culegeţi de pe calea ferată, doar dacă nu vreţi cumva să ii oferiţi iubirii voastre, ca bucheţel. Nici covirgii cu mac nu funcţionează, oricâţi aţi mânca, din aceleaşi motive)

Je vous embrasse, poftă bună, mă duc să ronţăi un cuib de guguştiuci.