Of, mi-e teamă că nu mă pricep deloc la jurnale de călătorie, dar dacă am început chestia asta, trebuie să o şi termin. Dar mai bine decât să citiţi însemnările de aici, mergeţi chiar voi acolo.
De la geamia din Babadag, puţin mai spre nord, la dreapta se face un drum judeţean care urcă, păzit de legiuni de pelicani. Merge spre satul Enisala (ceea ce e redundant, pentru că Enisala înseamnă Satul Nou). De acolo, un alt drum, de piatră, o ia în sus spre cetatea care se vede de departe.
Ajunşi acolo, am înţeles imediat că am dat de un cap de lume. Vântul şi ploaia aproape verticală, fără niciun fel de obstacole aici, era să ne pună la pământ. Şi de jur împrejur, pustiu de stuf şi canale. Şi mai departe, deşert de ape. Ceaţa din planul cel mai îndepărtat al pozelor nu e ceaţă, ci lacul Razelm, lagună a Mării Negre, căruia nu i se vede capătul, deşi suntem foarte sus.
Nu se ştie prea bine ce e cu cetatea Enisala. A fost construită pe la o mie trei sute şi ceva. Înainte, era ceva acolo, pe stâncile de calcar, dar nimeni nu ştie ce. Nu se ştie prea bine nici cine a construit-o. Poate Bizanţul, poate negustorii genovezi. Apoi a luat-o Mircea-Vodă, apoi turcii lui Mehmet I Celebi. Apoi, nisipul a astupat golful mării negre, lăsând Razelmul în loc, şi cetatea, din centrul lumii, s-a mutat la capătul ei. Din avanpost, s-a transformat în loc de surghiun. Dar frumuseţea priveliştii îţi taie răsuflarea mai tare decât vântul.
La întoarcere, casele albastre.
Poze slăbuţe, ca de obicei.
sa-ntepenesc!!!!!!!!!!
io m-am tinut dupe tine, sau tu dupe mine?!
iau foc, parol donior!
ah…. sa termin cu iovikus andronicus si bag postu cu calatoria…
ahaaaaaaa!
Pai, nu stiu, ai scris ceva de Enisala pe undeva? Poate asa mi-o fi venit ideea.
Stai ca mai am doi pasi. Sunt curios daca si acolo ne-am petrecut.
pleasee, mai scrie…
as vrea sa vad si toate pozele, indiferent de calitate, poate le pui pe flickr/picasa pe toate.
cine spunea ca Dobrogea e mica Asie a noastra?
e un loc superb
traseul meu>
braila
macin
greci
isaccea
tulcea
babadag
enisala
jurilovca
corbu
kustendje
aaa, mulţumesc, mai am încă două episoade.
Dle doctor, aţi trecut şi pe la Capul Doloşman, din Jurilovca?
nu, ca batea vantu taaaaare!
Mare plimbaretz ai mai fost ma Vladutz. asteptam si celelalte episoade! 😉
Pozele-s foarte bune. Îs sãtul de photoshop si poze de pliante cu destinatii paradisiace s.a.m.d.
Si de n-ar fi chiar asa bune, combinate cu textele, cum se numeste chestia… sinergie … .
Am fost acolo vara trecuta, de fapt cam pe unde ai fost si tu, am luat fostele cetati la rand.
Tin minte ca am dat la Enisala de un catelus simpatic, soricar, pe care l-am botezat Tanarul G (el a fost ghidul :P) Speram sa-l fi intalnit.
Frumoase cetatile, toate. Iar drumetia pe la ele are un farmec aparte. Mersi de aducerile aminte 🙂