După cum ştim cu toţii, suntem mai ales apă. 60%, adică, în cazul meu, cam 42 de litri. O parte se află în celule şi se numeşte lichid intracelular (vreo 23 de litri), restul în afara celulelor (în plasma sanguină, lichidul intestiţial în care plutesc celulele, apa din articulaţii, pleură, peritoneu, meninge, etc, apa din oase şi cola pe care tocmai am băut-o).
Când o să mor, majoritatea mea se va evapora. Va ajunge mai întâi în Dâmboviţa, de unde sângele strămoşilor mei a venit în venele mele, şi va mirosi foarte verde primăvara. De acolo, o parte va fi extrasă de cisternele maşinilor care fac curat şi va spăla străzile Bucureştiului. Când vedeţi o băltoacă, ziceţi “bună ziua” că nu se ştie ce unchi de-al dumneavoastră o fi. După ce în acest fel o să mă plimb prin rigole, eventual recuperând nişte sticle de vin sparte, ca să mă cinstesc cu amicii, o să mă evapor din nou şi o să mă înjuraţi niţel când o să plou, fiindcă o să plou vara, exact cînd vroiaţi să vă duceţi la pique nique.
Apoi la loc în Dîmboviţa, şi la vale nene până în Argeş, pe malul căruia am făcut o dată un pique nique şi nu a plouat nimenea. La Olteniţa, unde am şi rude, chiar şi doi nepoţi, mă vărs în Dunăre, cred că o să fie aglomeraţie mare, indiferent de sezon. Dacă nu trebuie să o iau în amonte, aş trece şi pe la Corabia în port, că era un cântec lăutăresc.
Pe scurt, până la urmă ajung la mare, pe care eu o iubesc cu tot cu geamii, ruinuri, gagici, manele, şi să vezi distracţie. Mi-aduc aminte de unul care se ruga să fie îngropat pe plajă, ca umbra crucii lui să mai poposească cînd şi cînd pe câte un sân bronzat. Ha, eu am găsit o soluţie mai bună.
Mă scuzaţi, picură, o fi nenea Mişu, dacă nu cumva e Alifie, care a plecat acasă de 5 luni şi nu s-a mai întors. Poate la anu vine Gil Dobrică.
Mulţumescu.
pingback:
