Adevărul e că pozatul e alienant. Mai ales ăsta de tip nou, cu aparatul cu degete, când poţi să faci 300 de poze într-o zi. Eu nu mă pricep deloc la pozat, dar resimt efectele secundare. Care constau într-o detaşare de viaţă, ca şi cum, în loc să trăiesc, m-aş uita la nişte poze (prost făcute, bineînţeles, din moment ce nu mă pricep deloc la pozat) cu viaţa mea (sau a cuiva).
Însă sevrajul e şi mai nasol, pentru că fiecare lucru drăguţ pe care îl întâlneşti, în loc să-ţi producă plăcere, îţi produce durerea acută de a nu-l putea poza.
Nu ştiu de unde vine acest fenomen: din nevoia de a comunica cuiva ceea ce trăieşti, din beţia de opiu pe care eternitatea ne-o produce chiar şi în cele mai jalnice substitute ale ei, nu ştiu.
Aceste chestiuni fiind zise, vă pedepsesc cu nişte aspecte neesenţiale din “mini-vacanţa de 1 mai” (neologism pe care efemeritatea îl face simpatic).
La
Sufar si eu de boala asta. Dar mai mult decat aparatul foto, imi lipseste un reportofon. Pt ca cele mai frumoase amintiri din calatorii sunt audio: limba vorbita in strada, violonistii din metrouri, chemarea muezinului in Istanbul, jazzul ascultat de vecinii parizieni. Cea mai draga amintire din Tunisia mi-am adus-o acasa in sticlute cu ulei parfumat a iasomie. Balcicul insa nu mi-a incaput in poze si incep sa uit mirosul copacilor infloriti din botanica.
Exista mai multe feluri de a “distruge” (turistic) un loc: sa-l imparti in cadre foto, sa-l inregistrezi pe ascuns, sa-l inghesui in flacoane cu parfum. Si fiecare din maniile astea isi are suferinta ei.
Varu Vlad te anut ca peste ceva timp voi fi un mahalagiu (de Giulesti). Asa ca pregateste de poze cu catei, cu oameni la poarta, cu baltoace, cu gradini inflorite… si lista poate continua, dar ma opresc aici, pentru ca unele din ele sa fie si surprinzatoare !
Andrei… 😉
Aa, cunosc bine giuleştiul,
Mahatma, ma iertati, n-am vazut ca mi-ati scris: Rosenau intr-adevar.
Incercati http://www.rosenau.fr 🙂 Pe acolo mai exista si azi asa zisi “banatais”. Beau tare si sar iute la bataie. Si mai pastreaza o caracteristica originara : gusa endemica. Faceau parte din stramutarile de populatie pe hotarele Habsburgilor. Amuzant, nu ?
1) Vlad, mi-a raspuns adminul de pe ablog.ro: “momentan aceasta functionalitate nu este implementata” (despre fluxul de comentarii).
2) Simtindu-ma usor scrijelit pe vanitate de Gandhi (unde o fi gasit adresa aia?), vin si eu cu una: http://www.roznov.cz. Deja, avand in vedere ca “z”-ul ala cu caciula intoarsa se pronunta “j”, intre Rasnov si “Rojnov” sunt asemanari considerabile. Daca mai mergem si la http://www.vmp.cz/english/roznov.htm si citim ca “Rožnov is a sort of miniature Wallachia”, apai…
A. şi गांधी : extraordinar. Merită o comunicare ştiinţifică, cred eu.
Povestea este, cred, mai stufoasa. Rožnov este una dintre haltele vlahilor
Si ca sa-l linistesc pe A., vezi de.wikipedia.org/wiki/Rosenau – asta numai pentru alfabetul latin (si limba germana). Cu siguranta ca aria geografica unde se poate
गांधी, mi-ar plăcea să continui săpăturile, dar mijloacele mele sunt cu mult mai mici dec