După ce voi termina de scris acest post (ceea ce, la ora la care dumneavoastră îl citiţi, s-a şi realizat), wordpress-ul mă va întreba în ce categorie voiesc să îl bag. Şi anume: “Bucureşti”, “De l’amour”, “Despre muzică”, “Pelicano solitudinis”, “Tâmpenii”, sau, iar aici vă solicit întreaga dumneavoastră atenţie, “Uncategorized”. Adică, am posibilitatea să categorisesc postul ca fiind negategorisit. Dar, dacă l-am categorisit, nu înseamnă că nu are ce căuta la “necategorisite”? Iar dacă nu-l categorisesc, nu ar trebui să intre la necategorisite, deci să-l categorisesc?
About The Author
Bucuresti sau aia cu pelicanu zic io 🙂
Tare!:)
De ce nu una noua : Mon nom est Personne !
Există deja: Fernando Pessoa
Pessoa este mai degraba ToutLeMonde. Ma gândeam la Polyphème.
Mi-am dat seama, dar mă gândeam în acelaşi timp că Pessoa înseamnă Personne.
Ciudata treaba. Limba fasoneaza gândirea individului. In momentul în care te deschizi spre alta decât cea “materna” realizezi ce asi numi miracolul contextual. Dar exista oare o relatie între multiplicitatea de sensuri si bogatia lexicala ? Engleza contemporana ar avea ceva în jur de 30.000 de cuvinte. Bine înteles se poate discuta daca se contabilizeaza sau nu “împrumuturile”, neologismele, regionalismele, argoul, etc. In acelasi timp am vazut pe undeva ca pe vremea lui Shakespeare erau aproape 300.000. Totusi, nu-mi vine sa cred în teoria saraciri vocabularului, Remarc însa ca pe chaturi (?) din dorinta fireasca de eficacitate SMS-ul devine norma. Are cineva o opinie ?
Mă faci să mă gândesc la muzică. La conştiinţa muzicală europeană, care din multitudinea de moduri populare, a păstrat 8, în evul mediu, şi mai apoi doar două (majorul şi minorul), care au fost suficiente pentru un Mozart sau un Bach sau oricine, până la Debussy. Dar asta s-a întâmplart în Occident, ca şi sărăcirea vocabularului englez.
La urma urmei, asta face omul, ca Aristotelul. Din mai multe chestii, face un singur concept. E treaba lui pe lume.
depinde; daca gandesti ca un programator, nu ti se pare un paradox; inseamna ca atunci cand la categorie ai null, pe ecran afisezi “Uncategorized”; pot sa dezvolt subiectul daca vrei 🙂
Un paradox este un paradox, nu “se pare”. Daca nu, nu. Altfel ar fi interesant. Dezvolta te rog 🙂
Luminiscento de la FMI, cred ca te inseli. Vlad nu se referea la a lasa insemnarea necategorisita (“null”, cum spui tu, ca un programator de C 🙁 si limbaje derivate), ci la a o incadra in categoria cu numele “Uncategorized”. Si se ajunge la un soi de enunt autoreferential. Care nu sunt insa convins ca e reductibil la paradoxul lui Russell. Sper sa nu spun prostii, dar paradoxul lui Russell cred ca face parte din cele numite “logice”, in timp ce asta de mai sus e “semantic”. Parca, nu mai stiu… Memoria… stie 336…
😀
E, desigur că nu se poate reduce la paradoxa lui Russel, măcar pentru faptul că aici avem de a face cu mulţimi de posturi, pe când acolo erau mulţimi de mulţimi. O legătură însă există, şi legătura sunt eu însumi, care, văzând această paradoxă. mă gândii imediat la cea a lui Russel.