Îngerul păun

Despre cultul Ezidi, istoricii occidentali ai religiilor nu ştiu prea multe, atât din cauza lipsei de izvoare scrise, cât şi din cauza reticenţei membrilor cultului de a vorbi despre ei. Nu e de mirare, au mai rămas puţini, câteva sute de mii, majoritatea în nordul Irakului, primprejurul Mosulului, şi persecuţiile asupra lor sunt cumplite şi durează de secole. Ultima, dacă vă uitaţi la ştiri, a fost chiar acum trei zile.

Câteva lucruri se ştiu sau se bănuiesc (deşi nu pot garanta nimic din cele ce urmează): că e un cult vechi, aproape sigur cu origini preislamice, desigur cu un pronunţat sincretism în jurul unui miez tare. Unii spun că e o ramură a vechii religii preislamice kurde, yazdanismul, alţii spun că asta e o prostie şi că yazdanismul nici n-a existat. Despre ei înşişi, ezidiţii ar crede că descind din sămânţa însingurată a lui Adam, fără contribuţia Evei. Unele credinţe şi obiceiuri duc cu gândul la religiile antice indo-ariene, cum ar fi credinţa în reîncarnare şi sistemul de caste. Despre dumnezeul lor, se pare că el ar fi unic, precum Allah, dar asta ar putea fi desigur disimulare, sau reformă islamizantă, un rol poate chiar mai important în cult avându-l şapte divinităţi cereşti inferioare, echivoc numite de unii “îngeri”, dintre care cel mai mare ar fi Melek Taus, singurul înger cu liber arbitru, zeitate benefică şi creatoare, simbolizată de un păun. Ezidiţii construiesc clădiri cu acoperişuri ascuţite, cum e mormântul şeicului Adi ibn Musafir al Umawi, despre care cred că a fost reâncarnarea lui Melek Taus, sau Templul celor Patruzeci de Oameni, care ar fi aşa de vechi încât nimeni nu mai ştie cine l-a construit şi de ce.
Melek Taus a fost repede asimilat cu Shaitan de către unii ortodocşi musulmani, de aici eticheta de “adoratori ai diavolului”, pe care unii scriitori europeni avizi de senzaţional, de exemplu H. P. Lovecraft sau mult-mai-tâmpitul Anton LaVey (puah), au înfulecat-o cu lăcomie.

Motivul pentru care vă povestesc acestea este ştirea pe care am auzit-o pe 15 august, când îmi luam micul dejun, la radioul de altfel serios RFI Romania (sublinierea mea):

Irakul a fost lovit de atentate extrem de sangeroase. Cel putin doua sute de oameni au fost ucisi in mai multe atacuri cu camioane – capcana. Peste doua sute de persoane au fost ranite. Atentatele s-au produs in nordul tarii si i-au vizat pe membrii sectei Yazidi. E vorba de o minoritate kurda care considera ca Diavolul este capetenia ingerilor, crezand totusi in Dumnezeu si respectandu-i pe profetii din Biblie si Coran.

Nici nu e nevoie de sărăcie de informaţii ca jurnaliştii să producă gogomănii, chiar şi unde există informaţii, ei le parează cu propria incultură cultivată cu grijă de-a lungul anilor, prin facultăţile de ziaristică. Prostia din conţinutul ştirii e însă mai gravă decât ignoranţa care îi stă la bază: un ascultător la fel de ignorant (şi în privinţa cultelor orientului mijlociu, aproape toţi suntem ignoranţi) ar putea să creadă că actul terorist a fost o chestie bună, dom’le, i-au căsăpit pe satanişti. Ştiu însă că cititorii mei nu fac parte din acea categorie de ascultători, aşa că însemnarea mea e inutilă. M-am simţit cumva, totuşi, obligat să o scriu.