Dragă cetitoriule,
O să ziceţi că ăsta chiar e un post narcisist. Sunteţi perspicace, chiar e. Ceea ce vroiam io să vă întreb este: cum vă imaginaţi
că arăt io în realitate?
Vă întreb fiindcă, cel mai adesea, când câte un cetitoriu mă întâlneşte de-adevăratelea, zice: maamăăă, dar nu arăţi deloc cum mi-am închipuit. Dar cum ţi-ai închipuit, întreb eu. Şi urmează, cel mai adesea, nişte descrieri extraordinare.
Dacă, după ce citiţi acestea, o să ziceţi: s-a cam prostit, sunteţi perspicace.
Dacă e să vă ofer şi un motiv mai subţire, aşea, iată: scriind acest blog, adesea am impresia că nu eu scriu, ci Vlad Stroescu, şi chiar sunt curios cum arată Vlad Stroescu.
Vă muţumesc.
Vlad, eu cred ca si in realitate esti asa cum esti si aici, pe blog: inteligent, sarmant, extrem de cultivat. Poate doar timiditatea nu prea razbate din blog:-)
Fluture, nu se pune! Ca ti l-a descris Luluta, daca nu cumva ti-o fi aratat si poze cu el!
Deci Vlad, eu chiar stiu cum arati, si zic ca la nunta, la Brasov, erai cam oficial, cam rigid.
Si apropos de Fluture si nunta: ii vine bine Lulutei in portocaliu, te rog sa-i transmiti!
Fluture, multumesc mult, dar exact cum ziceam: ce descriere extraordinara.
A., mon ami, you are very much mistaking. Pasămite, altcineva o fi fost oficial şi rigid la o nuntă în Braşov.
Peste acest chip trece din cand in cand, cate-o camila mare , care o ia de cateva ori pe cocoasa , si-apoi dispare…:))
:)) pai dupa ce ai incercat o descriere a ta in post-ul “Regim” si termini cu “Ce băiat rafinat şi elevat”, ne intrebi cum te imaginam noi?,asta dupa ce ne-ai sugerat o imagine a ta?
asadar esti un narcis modern ce priveste oglinda blogului.
dar ,sa-ti raspund de-a dreptul
te vad nefumator(aproape aviciat), iubitor de frumos si de bine, cat mai aproape de ceea ce inseamna crestin
, daca te-ai referit la fizic
te vad asemenea mie, dar cu o alta eticheta”Vlad Stroescu”
adica cineva care a avut probabil mai multi de “zece” decat mine. Daca nu te-as vedea asa probabil ti-as fi citit blogul o singura data
descrierea ta “Ce băiat rafinat şi elevat” m-a influentat, asa ca raspunsul meu este oarecum eronat, dar pentru a diminua eroare este nevoie de o reactie negativa, adica tre’ sa raspunzi la intrebarea “Cum crezi tu ca te-am vazut eu?”, primind acest feed-back de la tine, iti voi putea da raspunsul pe care tu probabil il astepti.
ai inrte 1.70 – 1.75, cam 75 kg, esti robust, esti brunet la par, ai ochii negri/maron, si pielea la tine ori e “bruneta”, ori efectiv alba, nu alte nuante, esti palid, ai genul de dantura dreapta, si esti binedispus :))
is it?
Ca’n poza. Si cum este o imagine în oglinda… Ar fi fost amuzant sa faci un flip orizontal. Expresia parca nu ar fi aceiasi 🙂
@Gandhi: Ohoho! “B.D. intra-n actiune”, vorba filmului!
@Vlad: Ma asteptam la mai multe raspunsuri feminine, sincer sa fiu. Deocamdata, Amoralul conduce (ca numar de fane innebunite).
Pfff… pulover verde! Si cand il vezi cum o face pe rafinatul!
A., dacă ceteai comentariile, vedeai că Zaza s-a înşelat. IO NU MERG ÎN PULOVER DE NICI UN FEL LA ATENEU CĂ AR FI UN GEST DE VANDALISM CA STRICĂ ACUSTICA.
[Dupa ce am chicotit o vreme:]
Draga Vlad,
eu unul vad trasaturile pe care ni le arati in scrierile tale. Probabil nu pe toate, pentru ca tirziu descoperit-am dulcea mahala si inca nu am citit tot; imi rezerv aceasta savoare pentru mai tirziu, cite putin. Ca si Zaza (ma intreb daca nu este vreo sora de-a mea de care nu am aflat inca, sau daca nu cumva ar trebui sa ii fac o cerere in casatorie) retin diverse amanunte mentionate cine stie pe unde: virsta, profesia, domiciliul — ca sa nu mai vorbesc de cultura. Capra batrina in ale internetului, ma abtin sa extrapolez. Exista totusi un lucru de la care nu ma pot abtine: Cind stau mai mult de vorba cu cineva, ma gindesc ca mi-ar face mare placere ceea ce as numi ‘devirtualizare’. Notiunea abstracta de “sa bem o cafea”, sau “o bere”, dupa caz. I can’t help thinking.
Inspectindu-mi cotloanele imaginatiei, descopar altceva, si nu stiu daca e bine sau cum o fi, daca vad bine ce vad acolo. Descopar in portret al generatiei: Romania, pe la vreo 27 de ani. Senzatia e stranie, e ca si cind m-as intoarce la 2 Mai si m-as vedea din intimplare si de la distanta pe mine, cel de atunci, dar pe o alta latitudine si longitudine temporala. Eu, asa cum ma stiu, dar putin altfel. Sau poate altfel rau de tot.
Ei, dar mi se pare ca devin si eu narcisist. O fi molipsitor? Daca da, atunci in blogosfera trebuie sa fie o epidemie intreaga 😀
ai un mers straniu, adesea cineva iti este alaturi si sunteti adanciti in discutii, daca esti cu o femeie parca plutesti, simti (uneori) gandurile celorlalti si esti foarte atent la lumea din jur sau la propriile ganduri (opreste-ma, scriu cat se poate de aiurea), zambesti frumos, se simte de la o posta ca ai un suflet bun (+ luminita aceea din privire). Si esti foarte fericit la mare (Mangalia) 🙂
@Vlad:
Stiu, domnule, stiu. Citisem. Dar a fost asa, de provocare. Si uite ca am reusit, mi-ai raspuns cu majuscule! Cat despre acustica – ce sa zic? Ca s-o imbunatatim inca si mai mult, propun ca femeile sa fie obligate sa se tunda zero inainte de a intra – sa vezi ce frumos ar reflecta sunetul calotele lor chele!
@Pinocchio:
Degeaba bateti saua cu devirtualizarea, ca Vlad nu pune botu’ la vrajeli din astea. Am incercat si noi (Zaza si eu) sa-l scoatem din vizuina, si n-a mers.
@Mira:
Lasa vrajeala, fata, ca are deja iubita! :))
@Vlad, din nou:
Si fii atent, mosule, eu tocmai cetesc o traducere englezeasca (“On Formally Undecidable Propositions of Principia Mathematica and Related Systems I”) a unui articol celebru din 1931! Vezi ca pierzi teren! 🙂
Cher Mahatma, aveti spirit de observatie 🙂 Poza aia nu seamana cu mine, dar ar putea semana cu Stroescu, nici nu mă gândisem la asta.
Mira, sărumănaaaaa, vorba lu Gavagai. (A., lasă dumneata vrăjeala, că Mira e măritată, ha! :)) ) Ai perfectă dreptate: am un mers straniu. Eu nu-mi dau seama, dar mi s-a spus de multe ori si se pare ca e din familie.
Carolina, mulţumesc.
Nicole, adică am o cămilă pe faţă??
Pinocchio şi A. : io vreau să mă devirtualizez. Chiar vreau.
Şi vreau să vă devirtualizez pe majoritatea dintre dumneavoastră. Din păcate îmi iese exact contrariul, mă virtualizez, de aia fac câte un post ca ăsta.
Da’ portretele robot ale domniilor voastre cum e?
Nunu, stai putin: Cum ca adica sa ne facem noi, acuma, fiecare propriul portret robot la fata locului? Ca sa pastram regula jocului, atunci fiecare ar trebui sa faca portretul robot al celorlalti! Iar apoi, pasul urmator (mai ales in ce te priveste 😉 ) ar fi devirtualizarea, ca sa vedem daca am ghicit bine ce am ghicit.
Salutari cordiale,
M4f41d4 alias Pinocchio
Vlad, prima oara, cand te-am vazut, am ramas surprins, nu credeam ca esti genul de tip bomboana (expresie de a mea), te credeam mai pedant, genul imbravat intotdeauna la costum, si nu agitat ci calm de sine. Dar cum a mai zis cineva, esti cum esti, adica respectuos si un tip finut.
M4f41d4 ! De ce nu Pithia sau chiar Casandra. Altfel s-a mai încercat sub forma chestionarului (leapsa) lui Pivot.
Dragă Stroescule,
De văzut, am văzut poze cu dumneata, scăpate pare-mi-se prin Mahalaua veche. Eu ce să spun, că eşti departe de idealul meu masculin, cu genele alea întoarse de cadână şi cu privirea dusă spre cele zări propedeutice.
Asta ca să nu crezi că am de gând să te momesc cu băzneli din alea à la Mira, heh.
Cât despre devirtualizare, ce să mai spun. A trebuit să refac stocurile de lapte condensat din casă, că până să apari dumneata, s-a expiratără!
Păi se face, nene?
Una peste alta, cred că Iuliana te-a tras în poză cel mai bine.
Stroescule, eşti o bomboană existenţialistă, mămicule.
Hai să trăieşti şi să ştii: e de bine.
Z.
PS: Domnule Pinocchiomuc, mă faceţi să mă înroşesc, ceea ce este o treabă absolut infectă. 😛
@Zaza: Credeam ca purtati o feregea? Daca nu, luati aceasta idee in consideratie. Sub val puteti fi fara grija multicolora.
@Madame Irma: Si eu care imi faceam griji ca n-o sa inteleaga nimeni acel string…
A., l-am vazut cu iubita, era deja “vrajit” 🙂
Zaza, cum asa necuviinta, sa momesc eu un barbat. Auzi acolo, pai de ce-s femeie, sa ma momesca ei, na! Si de momit m-a momit unul, zau asa, bine de tot. De m-a si mumit, nu alta…
@ Pinocchio: Îmi aduceţi aminte de Alaric K., de nopţile în care eram pretext pentru acasă şi de trăncănelile iresponsabile de la Coupole.
Se duseră toate, hm. 🙂
Pinoccchio, 5h| |0 v0r835h73 1337, n4. In rest, ai dreptate.
Zaza: GENE ÎNTOARSE DE CADÂNĂ??? Haaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Iuliana, deci nu e corect, că dumneata m-ai văzut la spital. Şi e drept că în loc de costum am uneori o mare agitaţie.
Şi vă rog io nu vă mai luaţi de Mira că io ţin la ea. Cum îmi zice şi mie cineva ceva drăguţ, pac! se ia lumea de acel cineva.
Haidi, Stroescule că eludezi fondu problemei! 🙂
Hihi! Stiti ce mi se pare haios? Ca dincolo, unde vorbeam despre timp, fizica si matematica, era o atmosfera exclusiv masculina (rrrespekt!) Aici, ia te uita-te: Nicole, Carolina, Mira, Iuliana, Zaza! Am o banuiala ca atunci cand aparea Vlad pe culoarele facultatii, cu tunsoarea lui a la George Enescu, se cam ofta in urma-i…
Mi-l imaginez pe Vlad suspicios, genul care se teme ca nu e suficient de interesant (sau nu atat de interesant ca “X”). Am o banuiala ca asta e unul din motivele pentru care a si citit atat – mormanul de carti pe care s-a cocotat ii da siguranta (nu e la indemana oricui).
De asemenea, oarecum timid (si serios in cele amoroase). De aceea, ohtaturile de care ziceam mai sus il binedispun, dar nu-l ispitesc. Probabil e genul care idealizeaza femeile, care n-ar putea trai doar o “relatie” (cred ca asta-i un cuvant inventat de femei), in absenta fascinatiei.
Cred ca are foarte putini amici, si ca e mai degraba asocial. Cred ca iubita lui e cea care organizeaza iesirile (teatru, film, picnic etc.). Cea care poarta pantalonii, cum se zice.
Cred ca lumea il considera cam ciudat, si ca in liceu trecea drept intelectualul ingamfat al clasei (probabil intr-a 12-a a participat la olimpiada de filozofie). Era premiant, genul bun la toate materiile, adorat de profesoare si matusi batrane (“…si nu e doar destept, dar e si atat de modest si bine-crescut!”).
Cred ca e fricos si ca asteapta ca deciziile importante sa se ia singure, daca s-ar putea. Tot de asta si intelectualizeaza atat de mult (motivele date de el pentru care nu consuma droguri pot face impresie asupra bibanilor, ca un ochi intrenat vede de la o posta rationalizarea angoasei de a pierde controlul si de a suferi efectele dezagreabile ale halucinogenelor).
Cred ca atunci cand nu i se pare ca e ultimul dintre intelectuali ii cam trece prin cap ca e cam genial!
Cred ca poate fi un om prefacut: din lasitate, zic eu; din politete, ar replica el. Cred ca sub comunisti ar fi “colaborat”, si ca asta i-ar fi apasat constiinta.
Cred ca odata ce se simte intre prieteni, se rade cu el pe rupte.
Cred ca prefera sa cedeze zambind intr-o discutie, desi imi imaginez ca adesea o face reprimandu-si iritarea.
Si cred c-am spus numai prostii mai sus, hehe!
Haaaaa, astea-s chiar mai tari decât genele de cadână de la Zaza! Ce-mi place la portretul făcut de A. e că din el reiese că aş fi un impostor total, ceea ce e adevărat, în mai multe sensuri. Dar, dacă sunt un impostor total, oare mai pot fi deduse cele de mai sus? Nu cumva sunt exact invers? Iata ceea ce nu ma lasa sa dorm.
E fals ca rationalizez, totusi, de obicei, mananc tot, dintr-o infulecatura.
Dar, fără legătură cu mine, ce ar fi anormal în teama de efectele dezagreabile ale halucinogenelor? N-am incercat sa disimulez acest lucru, din contra, am zis ca ma ingrozeste tot ceea ce perverteste realiteatea. Sau daca crezi ca mi-e teama de hipertensiune sau stop respirator, pai normal ca mi-e frica si nu-s tembel sa risc asa ceva in schimbul a doua halucinatii amarâte, care tot din capu meu vin, ca doar nu mi le-a transmite marele manitu.
Domnul Stroescu m-a precedat fiind prea preocupata cu globul de cristal. Da A., ai perfecta dreptate. Da-i Doamne românului gandul cel de pe urma…
@Vlad:
Hahahaha, “impostor total”! De unde, domnule? Eu nu prea aveam treaba cu comunicarea pe net pana prin martie, cand am descoperit blogul Lulutei si ulterior pe celelalte. De aceea, sunt uluit de cat de mult poate fi distorsionat un mesaj in tipul asta de comunicare. Auzi, “impostor total”!… Ceea ce am vrut sa spun e ca uneori esti/suni fals. Atat.
De ce spui ca “perverteste” realitatea? As fi de acord, in cazul dependentei (psihice) de drog. Dar daca doar il incerci de cateva ori, ca sa vezi despre ce e vorba, nu cred ca poti vorbi de “pervertire”, ci doar de deformare. Si, fara sa vreau sa ma lansez intr-o disputa pe un subiect pe care nu il stapanesc, sa zicem ca stiu cel putin 2 oameni pentru care experienta cu mescalina/LSD a fost… cum sa-i zic?… primenitoare (unul e Huxley, pe al doilea nu-l stii). Totusi, daca de la bun inceput te asezi in grupul celor care cred sincer ca efectul vine “din capu meu”, sigur ca discutia e moarta din start. (Eu insumi am incercat de mai multe ori Salvia Divinorum, sub forma de tinctura, dar se pare ca fie sunt foarte rezistent la Salvinorin-A, fie era esenta de ploaie in flaconul ala, ca in afara de faptul ca au inceput peretii sa respire linistit si modelul geometric de pe un prosop sa se miste, altceva n-am simtit. Ah, da, si mi s-a facut somn.)
Eram in jungla mexicana, aproape de granita cu Guatemala. Mergeam impreuna cu o familie de mexicani (tatal era biolog cu doctoratul la Paris, asa ca ne-am inteles in frantuzeste si mi-a servit de traducator) si ghidul lacandon (o subpopulatie maya). In jungla, multe ciuperci. Biologul il intreaba daca sunt comestibile, dar mayasul intelege gresit si se apuca sa povesteasca cum, din cand in cand, cate un barbat din comunitate se retrage in inima junglei unde consuma ciuperci halucinogene la greu si de unde se intoarce dupa 3 saptamani cu 10 kile mai slab. Asta nu contrazice defel ca viziunile/halucinatiile vin “din capu meu”, dar arata ca practica halucinogenelor e o chestie destul de subtila si are nevoie de un cadru mai deosebit, nu cum facem noi, ca ne drogam in camera, eventual la petrecere, de distractie. Ca “din capu meu vin” e intr-un sens clar, fapt demonstrat de viziunile budistilor care sunt de obicei trecerea in revista a vietilor anterioare, in timp ce cele crestine sunt despre vreun du-te-vino de ingeri intre Cer si Pamant, oameni cu flacari deasupra capului, draci sau, si mai rau, din cele cu continut erotic sublimat (Isus imbratisandu-le pe calugarite etc.). Cu alte cuvinte, oamenii vad doar ceea ce sunt pregatiti sa vada. Pe de alta parte, sa zicem ca nu sunt intru totul convins ca e vorba doar de neurochimie. Am motivele mele. De exemplu, ma fascineaza Ramanujan care visa fapte de matematica (si le visa adevarate, dar fara demonstratie!) sau caruia zeita Namagiri ii dadea indicatii matematice in vis. De fapt, Vlad, tocmai proprietatile sirurilor Farey, de care ziceam in alt comentariu, imi sugereaza ca lucrurile nu sunt chiar la nimereala, si ca indaratul halucinatiilor “din cap” uneori poti avea norocul sa mai fie ceva.
Si la asta nu ma astept sa-mi raspunzi, ca iar o sa zici ca-i “malhonnete” – dar Coana Irmuta e 336?
On parle de moi ? Nu merit. Totusi câteva precizari, incercând sa nu perturb linia de conduita a gazdei noastre. Nu pot sa cred ca notre A.mi nu a remarcat printre tufele de lavanda omniprezente în toate aranjamentele florale publice (ronds-points, pareterres, etc) prezenta discreta, aproape cu statut de buruiana a unei plante aromatice numita sauge. Matusa mea cea dulce o foloseste pentru durerile de stomac, dar imaginatia prietenului nostru îi poate gasi si alte aplicatii, totul fiind utilizabil, de la radacina la inflorescentele terminale. Cât priveste Ramanujan, cred ca-n 1913, când i s-a prezentat lui Hardy, ca functionar în portul Madras, totul era deja “imaginat”. Dar nu cred ca a fost singurul care a avut o imaginatie nestimulata artificial, capabila sa utilizeze reprezentari cerebrale ale unor “obiecte” atât de abstracte. O facem si noi, dar cu siguranta ca nu sânt aceleasi. Cert, ele evolueaza în timp (ar fi si pacat altfel) adaptându-se modelului general sub care percepem tot ce ne îconjoara. Ramanujan s-a zbatut toata scurta lui viata sa ne explicitezez tot ce deja imaginase în 1913 si pâna în ziua de azi specialistii se straduiesc sa-l “traduca”. Fara a fi un specialist în teoria numerelor, nu poti sa nu fiu fascinat de personaj. Din fericire nu este singurul, asa ca putem sa traim cu iluzia ca pricepând câte un fragment, devenim si noi mai inteligenti.
Sa-mi permita 336 un comentariu important: “la sauge” (adica salvia) despre care vorbeste domnia sa este, cel mai probabil, Salvia officinalis (i.e. salvia comuna). Salvia divinorum, de care zic eu, este singura din familia salviilor cu efect halucinogen. Nu creste in mod spontan, ci este cultivata (in principal in Oaxaca). Asadar, salvia pe care o pune domnia sa pe salata nu e salvia pe care o pune domnia mea sub limba. Sigur, ar fi interesant de continuat discutia, dar parca vad ca iar il ia pe Vlad cu lesin, ne sterge comentariile si se autodenunta la Politie.
Io cred că Madame Irma este Pinocchio. Punct.
@vlad: nu stiu de ce credeam asa, dar cum s-ar zice, in realitate suntem mai umani, oricum nu prea conteaza cum suntem in realitate.
@Zaza: *suris*plin*de*mister*
Pai eu vorbeam de un delir gastronomic. De unde sari ideeA. asta ce-o banuiesc urâta. Pentru un specialist la sauge, la sarriette, la farigoulette…ce minte sucitA. 🙂 🙂
Sun fals pentru că scriu prost. Dacă aş scrie bine, aş fi complet fals şi aş suna adevărat. Mă întristează să văz că portretele pe care mi le-aţi făcut îmi seamănă pe undeva, că înseamnă că scriu chiar prost. Dar sunt şi chestii total pe alături, şi astea mă umplu de încântare.
Şi da, A., mă deranjează când ajung aici mormane de căutări după Salvia ofticosus sau cum îi zici dumneata. Printre altele, de asta am blocat cautarile google, ca să nu mai trebuiască să moderez comentarii. Dar dacă văz că totuşi ajung (filtrul nu e 100% eficace), va trebui iar să şterg, cu lacrimi în ochi. De dragul argumentului, să zicem totuşi că una e ciuperca friptă mayaşă, şi alta e drogul în civilizaţia occidentală. Rien à voir. Şi da, A., nu e nimic nou sau original în nici un delir, fie că e indus de bălării, fie că e schizofrenic. Că halucinaţia ar fi exogenă, iată adevărata idee delirantă, de altfel tipică episodului psihotic.
Accept că în capul nostru se află lucruri vechi şi înmormântate de mii de ani, care ar putea fi interesante, dar drogul sau psihoza sunt profanări de sepultură, nu şantier arheologic. Sunt lucruri la care poţi să ajungi, poate, după ani de căutări delicate, nu dând cu târnăcopul în propria minte.
În plus, vă invit într-o zi la camera de gardă, şi să vedem atuncea, la capătul zilei, dacă mai aveţi vreo simpatie pentru droguri, na. Poate doar o greaţă incoercibilă.
Draga Vlad: esti mult prea modest 🙂
Despre droguri: Cind am inceput sa lucrez aici, desi zona este destul de centrala, aveam in permanenta la intrare drogati si dealeri. Pe vreme proasta intrau si isi faceau afacerile in casa scarilor, cind coboram pe acolo si nu cu liftul trebuia de multe ori sa sar peste ei. Odata am iesit pentru doua minute sa imi cumpar un covrig si am nimerit fix in razia politiei; m-am speriat la inceput, dar politistii nici nu m-au bagat in seama, ca doar isi cunosteau clientii. Alta data venise Colombina de la oftalmolog cu pupilele dilatate, si dealerii au privit-o cu mult interes… Chestia asta a tinut-o asa ani de zile.
Curios este ca, am aflat la un moment-dat, drogul folosit era nu mai stiu care substanta activa din banalul sirop de tuse. Am mai aflat ca, in cantitati mari, relaxeaza tot, inclusiv sfincterele — nu mai spun ce putoare venea din colturile de linga intrare. “Arde tot, bibicule, arde tot, si mai ales ochii!” 🙂 Ma intreb cum a reusit administratia orasului, acum vreo 5-6 ani, sa desfiinteze mizeria asta dintr-o data si definitiv.
Despre creativitatea sub influenta drogurilor: Multe din “-ismele” secolului XX au incercat-o. Parafrazind un vechi banc romanesc: Da, dar nu numai pentru asta il iubim noi pe Huxley 😉
eu nu te-am vazut in viata reala dar te-am zarit oarecum in poza din oglinda si m-am gandit: ‘mai sa fie, n-arata deloc cum mi-am inchipuit’, ceea ce-ti verifica oarecum teoria.
cum mi-am inchipuit: imi amintesti, ca stil de gandire si exprimare (ma rog, ala pe care-l banuiesc citindu-ti blogul), de un prieten de-al meu; evident, m-asteptam sa arati ca el
in episodul urmator cum arata el ca acum sunt la birou si am treaba 🙁
Cum arata Vlad Stroescu ? Stim. Cine este Vlad Stroescu ? Este mai complicat de stabilit, asi crede chiar imposibil. Asta nu înseamna ca nu ne putem face o idee. Fiecare cu a noastra. Faptul ca-i frecventam cu asiduitate blogul dovedeste, daca nu afectiunea, cel putin curiozitatea noastra. Pai sa tragem o linie neagra si sa facem adunarea tuturor lucrurilor pe care ni le povesteste despre el. Sa adaugam si ce ne afirma onoratii cititori, cu exceptia lui Rikki-Tikki-Salvi. Total, cineva cu care poti rupe o vorba si un pahar (virtual) fara nici-un gând ascuns.
E de bine, se pare că nici “halucinaţii amărâte” şi nici “Salvia ofticosus” nu duc în Mahala.
Vlad, mi-a venit o idee: Tu nu cumva esti putin ardelean?
Pe cuvant ca nu am tras cu ochiul la ce au scris cei de mai sus !
Eu cred ca ai musteti in furculita iar daca nu ai ar trebui sa-ti lasi. Mai cred ca ai fata rotunda (daca nu o ai nu-i nimic, nu e o forma “indispensabila”) si inceput de chelie in “V”.
Culoare ochilor: verzi sau caprui deschis.
Statura medie… nu foarte inalt nici foarte scund.
Pot sa pun ramasag ca arati obisnuit – nu si-a taiat nici o mimoza venele pentru dragostele tele dar nici nu se deoache copiii cand te vad.
Am o filozofie personala care zice ca oamenii inteligenti e musai sa arate normal pentru ca isi canalizeaza energiile spre curat si practic mai degraba decat spre “sic”. Cu geniile e alta treaba (sunt urate “foamea”, le curg mucii in gura etc – tot viziune personala).
Poate ca aduci putin cu Rica Venturiano (in interpretarea lui Malaele).
Pinocchio, sunt bucureştean la cel puţin a 4-a generaţie, cu rădăcini dâmboviţene (străstrăstrăbunicii mei sunt înmormântaţi la Pucioasa). Deci sunt valah sadea. Dar îţi mulţumesc, cred că era mai frumos dacă eram ardelean.
Alex, pentru conformitate, nu am mustăţi, nu am faţă rotundă, port mereu un fes turcesc, iar copiii izbucnesc în lacrimi când mă văz.
Tocmai m-a lovit o mica revelatiune, asa cum tremolam eu prin neste chestii trestii. Acuma o vreme m-o palit dar nu aveam unde sa scriu comentariul. La urma mi-am amintit de portretul asta si l-am cautat si l-am si gasit 🙂
Crez ca esti putin, puuutin, puuutinteel misogin. Ori poate cuvantul descrios cel mai potrivit e altufelu, nu stiu iegzact, ma mai gandesc, daca ma dumiresc iti mai zic, nu ca te-ar interesa neaparat.
Asta-i chiar un chestiun tare curiosus, din reactiile citite in vremi din urma pana azi.
Ba mă interesează foarte mult. De ce sunt misogin? Eu cred că femeia e superioară bărbatului: o fi şi asta un fel de misoginie, cine ştie.
mai Vlad, si chiar ai strabuni inmormantati in orasul in care m-am nascut eu (+ copilarit) -Pucioasa? e un oras micut dar destul de dragut…pe la 1900 era chiar super am auzit…si cum ii chema pe strabunici?
eu nu pot sa te descriu prea mult Vlad, nu ma pricep sa ma descriu nici pe mine dar pe altii: sigur brunet, cu o timiditate ascunsa si o frica anume adanc inradacinata in copilarie probabil, tot asa probabil acum uitata (care a determinat un efort de supracompensare materializat prin performante la nivel intelectual)
PS Pt. cei interesati de starile alterate de constiinta unul din cei ce au studiat serios domeniul este Charles Tart (gasiti cate ceva si pe net – http://www.paradigm-sys.com). De asemenea mai era unul pe care-l gasi interesant acu cativa ani, pe cand ma interesa creativitatea…Gowan -http://www.csun.edu/edpsy/Gowan/
Adrian
Da, Adrian. Ştii mormântul ăla vechi din curtea bisericii din centru? Scrie Stroescu pe el, sunt fraţii bunicului meu. În rest, mai am strămoşi prin cimitirul din Şerbăneşti (partea cea mai frumoasă a oraşului, după mine): ăştia sunt străstrăstrăbunicii, îi chema Constantinescu ceea ce nu spune prea multe. Tu din ce parte a Pucioasei eşti?
Eu provin din partea mamei, Stanciu ii cheama…e plin cimitiru’ de ei, neam mare ca numar. Biserica din centru -de peste drum de scoala sau cimitirul de langa benzinarie, de la iesire din oras (langa baraj)? Probabil ca pe undeva pe-acolo o sa ajung si eu la un moment dat… sau ma rog, suportul meu “hard”. Eu am copilarit la bunici in Pucioasa sat (prin padurile de acolo ma jucam si deci a fost cam idilic). scoala m-a stricat. era placut sa fiu pierde-vara. acu fug /sunt strain de natura ca dracu de tamaie.
Against Sainte-Beuve – Poate ca vorbim de fapt de 2 Vlad Stroescu… ???
http://kaleidoscope.caribseek.com/VS_Naipaul/Two_Worlds/
Eheeei, Adrian, ce bine ar fi fost. Dar din păcate vorbim despre o infinitate de Vlad Stroescu, toate fiind simulacre.
vlad,
ai avut vreodata o experienta transpersonala care sa dea simulacrele la o parte si sa-ti arate ce se afla in spate? macar o uitatura fugitiva pe care mult timp dupa aceea sa te intrebi daca nu a fost doar o inchipuire…
PS sa sti ca mi-a placut poezia ta – “egoistilor”…ai dreptate acolo. ma gandesc sa o facem imnul clasei politice. ce zici? pe imaginile din clipul “alegeti-va cu grija stapanii” poate…
Adrian, aoleu, ai dezgropat chestiile de pe agonia? 🙂 Poezia aia era mai curând adresată poeţilor, că de aia am şi pus-o şi acolo.
Dacă voi avea vreodată vreo experienţă din aia cum îi zici dumneata, ar trebui să fiu extraordinar de atent înainte să o spun. Că atunci când o spun, îi creez un simulacru.