Sub penultima însemnare a început, fără ca eu să am nici cel mai mic merit, o discuţie etimologică. Atât de tare m-a entuziasmat, încât m-a făcut să scriu însemnarea asta.
Într-unul dintre comentarii , મોહનદાસ કરમચંદ ગાંધી ne furnizează o etimologie suprinzătoare pentru poiesis. Cică strămoşul aramean ar însemna: “zgomotul pârâului pe pietrele din albie“. Mă derutează un pic doar etimologia semitică. Nu mă derutează prea tare că nu văd legătura dintre poiein (a crea) şi pietrele prundului, mai întâi pentru că rareori văd legătura dintre gândurile mele de dimineaţă şi cele de seară, şi pe ele le desparte doar o zi, nu milenii, iar mai apoi pentru că rădăcina protoindoeuropeană, precum şi similarul sanscrit ar însemna “a aduna”, “a face grămezi”. De ce nu grămezi de pietre? Poiein înseamnă a crea, pornind de la ceva deja existent.
Şi iată cum tocmai cuvântul ăsta extraordinar îşi explică propria etimologie. Pentru că, stau io şi mă gândesc, orice ultimă etimologie trebuie să se ancoreze în natură, în lumea înconjurătoare, înainte de a urca în abstract. Poate că, străduindu-ne să ne găsim drumul înapoi, către natura de la începuturi care de abia fusese botezată, am scăpa de nostalgia după primii oameni.
Şi dacă nu putem să fim într-atât de arheologi, putem fi poieţi, şi putem să încercăm să inventăm noi ultima etimologie, cea concretă. De exemplu, eu acum scriu. Ceea ce, într-o limbă nostratică, însemna la origine, “perele putrede din care se înfruptă un vierme verde”. Iubesc, ceea ce însemna la origini, conform unui străvechi cuvânt eteocretan, “frunzele galbene de tamarind cad pe acoperişul Tico-ului parcat în faţa blocului”. Haaaaa, ce mişto, cred că o să îmi ocup restul zilei făcând chestia asta.
mit stock !
Ja, ich bin ein Schmecker.
Etymojolie n’est pas un gros mot. Dar în fiecare grai exista cuvinte atât de precise (un fel de douleur exquise) ca nu pot fi traduse decât printr-o perifraza. Diane Ackerman (Le livre des sens) a utilizat o astfel de expresie. As fi putut sa folosesc “şipot” dar cu americanii nu stii nici o data cânt iti scot un bunic bulgar din sertar iar Vlad n-ar fi avut ocazia sa pomeneasca de o ipoteza tocmai cazuta în desuetudine. Altfel, încercati http://www.facstaff.bucknell.edu/rbeard/name.html
@गांधी: M-am dat in vint dupa “mit Stock” ca etimologie a lui “mișto” — si am fost taaare dezamagit sa aflu ca seminificatia originala era de falt alta. So what? Tigancile vinzind flori unui domn bine “mit Stock” au ceva din Eliza Doolittle vinzind flori la Coventgarden — si vorbind acel cockney de ti se ofilesc urechile cind il auzi… 🙂
@Pinocchio: Am fost si ramân amator de povesti. Expresia consacrata începe cu conjuratorul “Nu se poate” si înseamna “s-ar putea, ba chiar mi-ar place, dar…” Ma complac pe pozitia de colportor, în nici un caz pe cea de Pygmalion. Cu siguranta ca multe din etimologiile care au curs azi, au fost la origine o gluma, unele impunându-se în pofida oricarei logici. In vrac : tembel, carmangerie, Canada, flamenco, usw. Modestia si satrA.pul virgulelor ma împiedica sa semnez Pearly King 🙂
336 e în formă, profitons-en! 😉
Deci, Zaza, se pare ca suntem de acord (eventual dumneata detii chiar informatii si confirmatii) ca polemistul pacifist cu suflet mare poarta de fapt nume de numar… 🙂
@A: Heh. Greu te prinzi, mămicule, zău aşa.
@Zaza:
Stimata D-ra ministru, esti impertinenta! Domnia mea s-a prins de mult, dar domnia ta nu-mi citeste cu atentie comentariile – eu ma refeream la confirmari. “Heh“!
@Vlad:
Cred ca trebuie corectat link-ul catre comentariul lui 33şandhi, din insemnare – contine un “http” poznas.