Arta conversaţiei

  Primele noţiuni elementare de conversaţie sunt dobândite târziu în dezvoltare. Uneori după 50 de ani. Există cazuri în care aceasta s-a petrecut după moarte. După cum există şi cazuri de conversanţi precoce.

Mi-aduc aminte de prima mea conversaţie, dintre cele foarte puţine pe care le-am avut. Eram în prezenţa unui prieten, care tocmai trecuse printr-o suferinţă grea, dar obişnuită, ca toate suferinţele. Nu tainele lipsesc, ele sunt la tot pasul, adormindu-ne cu banalul apariţiei lor. El stătea pe scaun şi bea nişte suc sau o cafea, eu la fel, cred. Nu ziceam nici unul absolut nimic. Pe tot parcursul conversaţiei, mi-am dat seama că omul acela chiar exista, de adevărat, puteam să îl pipăi şi să urlu “este”. Şi mai eram convins că şi eu existam. Nu mai ştiu dacă am rămas tăcuţi tot timpul, probabil că om fi zis ceva, despre vreme sau starea drumurilor, dar sufletele noastre vorbeau unul cu altul, dacă îmi permiteţi o platitudine, şi n-aveţi încotro că e blogul meu, na.

La prima vedere, am puţine în comun cu acest prieten. Nu citim aceleaşi lucruri, nu frecventăm aceleaşi cercuri, nu ne bucură aceleaşi lucruri (dintre lucrurile mărunte, zic), suntem foarte diferiţi. Din cauza asta, cuvintele care se schimbă între noi rămân mereu la suprafaţă, la vreme şi la starea drumurilor şi poate la politică şi la fotbal. Dar regretele lui sunt ale mele, şi viaţa noastră e doar una. Nu am nevoie să îl văd des, doar fiindcă ştiu că există viaţa e suportabilă, şi, când unul dintre noi va muri, dacă celălalt va continua să trăiască, aceasta va fi dovada irefutabilă a existenţei vieţii de după moarte.

Mai am conversaţii din când în când, foarte scurte. Au fost descrise conversaţii fulgurante cu oameni străini de pe stradă. Dar nu poţi avea o conversaţie fără să ştii ce e amărăciunea şi moartea, fără să fii în stare să recunoşti imediat acea curbă aparte a zâmbetului celuilalt, fără să poţi să-ţi dai seama că între tine şi mine nu e nici o diferenţă, că,  dacă eşti înţepat, sângele meu va curge.

Lumea e plină de necunoscuţi şi inimile noastre sunt prea mici să-i recunoască pe toţi. Necunoscuţilor pe care i-am întâlnit, pe care n-am fost în stare să-i recunosc, sau care nu m-au putut recunoaşte, le trimit, acum şi mereu, toate gândurile mele bune.

About The Author

152 thoughts on “Arta conversaţiei

  1. De fapt,lucrurile stau chiar asa cum le-a cronicarizat Vlad,ocazie cu care le-a mai si decronicizat.Totusi pe mine nu bazati,caci un herpes rebel(intodeauna rebel)ma impiedica sa va onorez cu prezenta in piata Dependentei. Ceea ce nu stiam este faptul ca exista posibilitatea unui razboi teribil intre doua tabere umoristice.Sa fie asta una din fatetele temerii de-a avea ceva in comun? nu pot totusi sa nu ma flatez cu descoperirea citorva inadvertente istorice:cind am acuzat dreptaciul n-am acuzat si homo-ul tocmai pentru ca ma gindeam sa-mi iau ca aliat impotriva calului enciclopedic insinuat tocmai un supramacelar francez cu nume de gide…apoi mai spui ca pinochio se gindea la sexul lui muumi cind el s-a resemnat de mult cu faptul ca niciodata aura nu-i va putea cadea in vine…si acel tudor popescu nu e acel tudor popescu si nici macar amprenta postgenetico-popesciana ci doar amprenta dentara a acestuia care decit in finlanda nu poate fi luata din cauza mirosului nestomatologoic al focilor aflate in proces cu firma colgate…si in final uiti sa spui ca ahile cere scuze anticipate urmasilor lui vercingetorix cind constata ca decerebratu’ de jung a scris cam acelasi lucru in 27 de carti diferite…si mai vorbesti de rigoare istorica.

  2. Stimate a, considerand ca tonul “conversatiei” (?sic!) a intrat pe un fagas convenabil, gasesc de cuviinta sa va raspund aici (ca-n alta parte si sa fi vrut nu stiam unde). Si daca tot mi-ati controlat carotida cu incisivul (care este), imi iau dreptul sa va tutuiesc fie macar pentru acest raspuns.

    1) Cred ca fuga este cuvantul care te defineste. Dupa ce intai m-ai executat in fuga calului fara ca macar sa ma/te intrebi “ce-a dorit acel Apus”, a doua data zici ca ai dat fuga la dex(online) de unde te-ai intors, intru linistirea inimii sarite, intr-o oarecare regula (banuiesc ca a venit de la faptul ca dexonline functiona). Ei bine, io zic sa sezi o tzara, sa-ti tragi sufletul (daca exista) si sa ma urmaresti. Daca sunt cel ce a gresit, accept sa mi se dea peste mana (am zis mana, nu ceafa!) mai abitir decat prima data. Conversatie – si conform dex – inseamna schimb de vorbe sau idei pe cale orala. Nu mimico-gesticulara, nu chimie, nu telepatie ci cale orala. Chintesenta celor spuse de Vlad era “Nu ziceam nici unul absolut nimic.”. Vezi flagrantul care m-a facut sa ma dau mare? Evident ca Vlad poate zice ce doreste pe blogul lui. Evident ca poate eu gresesc ca am niste pretentii, pretentii pe care le-am etalat de dragul corectitudinii limbii, asa cum si el a facut-o cu altii in atatea randuri. Dincolo de evidentele astea ramane intrebarea: de ce esti tu atat de inversunat in “apararea” lui Vlad?
    Broblem 2 pe ordinea de zi: hilaritatea dilemei. Dilema era femeia si/sau barbatul. Rezultatul era conversatia. Mai razi? Daca da, de cine?:)
    2) Ok. Interventia mea in dialog a fost lacunara si, deci, incorecta. Data viitoare (daca va exista vreuna) o sa folosesc sursa completa si fisa adiacenta conform instructiunilor primite. Trebuie sa alatur si un CV?
    3) Escuzemoa nu e tinerel, ci probabil e naiva (oops). Daca cumva aceasta se traduce prin credinta ca utilizarea corecta a sensurilor unor cuvinte poate duce la intelegerea a ceea ce vrea celalalt sa comunice. Si de aci la rezolvarea unor probleme existentiale (“nu e vina mea ca eu am spus una si tu ai inteles alta”, “nu, nu.. eu am spus cu totul altceva” etc.). Altfel zis, cred ca intrebarea “ce a vrut sa zica?” e bine sa ramana cu “poetul” in sfarsitul ei.
    P.S. Citez: ” Şi eu, la vremea aia, credeam că se poate înţelege lumea doar cu câţiva autori bine aleşi.” E vorba de Creanga, nu-i asa?:)

  3. @Escuzemoa, eu unul nu am dileme de genul femeia sau bărbatul, ţin să subliniez aici for future reference.

    În rest, chiar vă deranjează dacă folosesc un cuvânt într-un sens extins? Dacă noi discutăm aici, în scris, înseamnă că nu avem o conversaţie, pentru că nu e orală calea? Părerea mea este că, dacă e absentă conversaţia, nu e din lipsă de vorbe. Dacă veţi mai citi bucăţi din blogul acesta (nu văd de ce aţi face-o neapărat, dar, să presupunem) veţi vedea că, de fapt, detest cuvintele din tot sufletul, dar iubesc conversaţiile. Dumneavoastră credeţi că “utilizarea corecta a sensurilor unor cuvinte poate duce la intelegerea a ceea ce vrea celalalt sa comunice”. Eu cred că utilizarea cuvintelor, în cel mai rău caz, poate duce la cea mai adâncă şi de netrecut neînţelegere, iar în cel mai bun, este inutilă. Însuşi această ultimă frază a mea sună grotesc, numai şi numai pentru că e făcută din cuvinte.

    Dar pentru că aţi ridicat totuşi această obiecţie de formă, o să mă apăr cum poci. De unde am luat noi cuvântul “conversaţie”? Nu trebe să mă uit în DEX, l-am luat din franceză. Ei bine, în limba franceză, sensul originar al cuvântului “conversation” nu era neapărat cel de discuţie orală (simplu caz particular), ci acela de relaţie în general, cu un prieten, cu un amant, cu un duşman. Ba chiar cu o carte, conversation însemna în secolul XIX şi să citeşti. Nu neapărat cu glas tare, that is. Dacă mergem şi mai departe, în latina clasică, conversatio înseamnă intimitate, sau comerţ, sau utilizare frecventă a unui lucru, depinde de context. În regula Sfântului Benedict, “conversatio morum” este o sintagmă misterioasă, al cărei sens e dezbătut şi astăzi, unii zicând că termenul “conversatio” ar fi sinonim cu “conversio”, alţii că ar însemna “stil de viaţă” (ascetic, în cazul de faţă). Nimic neapărat verbal în toate astea, ba din contră. Pot continua, dacă doriţi.

    Cum spuneam, DEX nu e nici o normă, nici un raport exhaustiv. Ar fi păcat să ne limităm la el, nu credeţi?

    Ca să nu existe echivocuri, mă grăbesc să vă asigur de sentimentele mele bune.

  4. a patit si Vizuina Tapirului acuzatia de “club exclusivist” Este interesant totusi cum o comunitate se creeaza si se autolegitimeaza, indiferent de declaratiile membrilor. Nu zic ca e ceva deliberat dar, vorba bancului, de afara asa se vede.

  5. @Escuzemoa:

    1) Escuzemoa, dar vă-nşelaţi: autorii bine aleşi erau Sven Hassel (pentru a-mi forma caracterul), Pavel Coruţ (pentru a-mi forma inteligenţa) şi Sandra Brown (pentru a-mi forma sensibilitatea). Restu’ e pentru papagali.

    2) Chiar vă rugăm să existe o dată viitoare: după cum vedeţi, ducem lipsă acut de prezenţă feminină pe blog, de aia ne şi inflamăm atât de uşor. Pompieriţele naive sunt, deci, binevenite.

    3) Sunt atât de înverşunat întru apărarea lui Vlad ca să ma pun bine pe lângă el, pentru ca la rândul lui să-mi facă reclamă pe lângă Mimi care o iubecs Mimi vrei săl părăseşti pe Amolar şi să fi iubita mea?

    4) Obiecţia dumneavoastră legată de “conversaţie” e justă, dar nerelevantă. Nu mi se pare greşit să se spună “am dialogat pe tăcute”, în ciuda definiţiei “dialogului” din DEX. Uneori, dacă vrem să folosim cuvintele în sensul lor exact, se duce naibii poezia. Similar s-ar putea spune că o persoană care trebuie să aleagă între trei căi posibile de acţiune se află într-o trilemă, deoarece, conform DEX, “dilemă” e rezervat cazului cu doar doua opţiuni – ceea ce, să fim serioşi, e exagerat.

    5) Nu cred că are cineva din cei de mai sus vreo dilemă de tip “femeia sau bărbatul”. Mai precis: femeia sau bărbatul… ce?

    6) Credinţa că o corectă utilizare a cuvintelor poate duce la rezolvarea unor probleme existenţiale este stânjenitor de… naivă. 🙂 Tipul de neînţelegeri pe care îl exemplificaţi (”nu e vina mea ca eu am spus una si tu ai inteles alta”, “nu, nu.. eu am spus cu totul altceva” etc.) în cel mai bun caz se poate numi ciondăneală conjugală. Problemă existenţială este: “ce caut eu pe lumea asta?”, “cum să mai trăiesc odată ce am înţeles că n-am niciun talent?”, “oare toată lumea se plictiseşte la fel de intens ca mine?”, “de ce nu ne durează iubirile?”, “de ce evităm suferinţa, dar în absenţa ei începem să ne plictisim?”, “de ce ne e atât de greu sa ne respectăm principiile morale, de vreme ce le consideram corecte?” ş.a. De fapt, o caracteristică a problemelor existenţiale e că transcend limbajul. Până acum, după ştiinţa mea, nici un autor (inteligent şi de bună credinţă) n-a reuşit să le răspundă.

    7) Deci, care-i treaba cu Jung?

  6. escuzemoa:
    “doua recomandari. dex (vezi conversatie) si jung. dilemele pot disparea. bashca, la pachet, vorbele fara acoperire.”
    M-am uitat in dex si, sa fiu albastru, nu reusesc sa gasesc bashca, tzara, broblem, oops, etc.

    PS iar asta cu conversatie orala mi-a placut. In “Ender’s game” era o replica, sora lui Ender se plange ca are examen oral, Peter fratele spune ca putea fi si mai rau – Nu vad cum, zice sora. Pai, puteai avea examen anal.

  7. Având în vedere aerul proaspat pe care îl aduce un comentariu recent al Tapirului, cred că a fost o idee buna neincluderea Mahalalei în motoarele de căutare, altfel să vedeţi ce vizitaţi am fi fost acum…

    Şi gata, domnilor, că nu-i un cap de ţară ce-a zis Escuzemoa, şi-o să creadă că suntem ca ăia care-şi înjgheabă o comunitate pe vreun blog/forum în care nu mai lasă să intre pe nimeni – ceea ce e complet fals, Mahalaua fiind veselă şi primitoare. Şi, dacă n-a fost o eroare, de vreme ce Escuzemoa se caracterizează drept “naivĂ”, trag concluzia că e fie femeie, fie transexual. Eliminând abuziv, nejustificat, aprioric şi discriminatoriu a doua variantă, să mi se permită să-i ofer o floare @–>– (ciocolată n-am, şi chiar dac-aş avea, e rezervată lui Madelin). iar lui Dorel o cheie de paişpe O==o (adică exact în câte mi se rupe mie de vocabularul lui biologist).

  8. haaaa, apropo de cine ne viziteaza:

    19 November 2007 15:03:22 rezolvarea problemei lui arhimede Google page viewed
    19 November 2007 14:14:58 unde este bermude Google page viewed
    19 November 2007 13:52:06 fetite vesele Google page viewed
    19 November 2007 13:50:00 comunicarea nonverbala intre doi indragostiti Google page viewed
    19 November 2007 13:20:28 mahalaua icoanei Google page viewed
    19 November 2007 12:51:24 matematica etimologie Google page viewed
    19 November 2007 12:26:13 spanz Google page viewed
    19 November 2007 12:24:22 formatii de hip hop din bucuresti Google page viewed
    19 November 2007 11:49:37 versuri hip hop Google page viewed
    19 November 2007 10:46:23 Calea Vacaresti Google page viewed

    Asa, si:

    Top search terms
    Visits
    dulce mahala 29 7.5%
    muzica de mahala 8 2.1%
    fut bine 5 1.3%
    dulce 4 1%
    pompe funebre 4 1%
    bach 3 0.8%
    propozitii despre toamna 3 0.8%
    ANDROGINUL 3 0.8%
    calea vacaresti 3 0.8%
    pasarea maiastra pe momentele subiectului 3 0.8%
    noi episoade cu garce 3 0.8%
    jocuri cu ben 10 e roi noi 3 0.8%
    etimologie nume 2 0.5%
    fete berceni 2 0.5%
    Calea Văcăreşti 2 0.5%
    bucurestioara 2 0.5%
    exploratoare Polul Nord 2 0.5%
    spalatorie auto 2 0.5%
    versuri hip-hop 2 0.5%
    freud adam eva 2 0.5%

  9. @vlad
    daca nu ma deranja sensul extins, nu ma bagam in seama. nu sunt de acord cu tine; pentru mine a conversa implica vorba. dar asta nu inseamna ca nu-ti voi respecta punctul de vedere.
    dex nu este o norma. este un normativ. in spetza, al limbii romane. si cand vine vorba de limba nu cred ca poate fi vorba de exhaustivitate.
    poti continua cu etimologia. chiar te rog. pana atunci, pentru a te asigura la randu-mi de bunele mele sentimente si intentii, voi conversa cu mine insami:) (grr. ce de mie, imi, -mi!)

    @tapirul
    ok. sa fiti ceva albastru, daca asta va e dorinta. sh si tz provin din vremile stravechi ale netului cand diacriticele erau un vis (roz). am tendita (cateodata exagerata) sa le folosesc, ceea ce pentru mulTZI poate fi un coSHmar (negru). oops provine din acad. e un fel de “la loc comanda” (oranj va convine?). iar cu broblem e mai grav. exista in dex sub varianta problem. credeti ca am dat de ea? (mov). of. m-am impurpurat toata.
    ps. nu-i asa ca si pt. dvs. “conversatie orala” suna pleonastic? restul suna bine. incercati un zindell.

    @a
    cu o floare nu se face primavara, asa cum nici eu, femeia-pompier naiva, nu voi stinge focul (de aci o fi fuga!) ce va mistuie organul responsabilizat atat de brown (ea, el… cine mai stie cati or fi), cat si de mimi (aici recunosc, eu sunt cea fara de acoperire. nu o cunosc pe mimi si-mi permit sa vb despre dumneaei. noroc ca am cenusha la indemana!).
    obiectia dvs. la obiectia mea nerelevanta e irelevanta. trilema exista. si, exact, ati ghicit, se refera la 3 alternative. cine v-a fost formatorul la capitolul ascutimea mintii?
    cum ziceati? vi se pare corect sa discutam pe tacute? pe principiul sa mancam pe nepusa masa, banuiesc. ok. va conjur sa-mi dovediti ca puteti discuta cu mine pe tacute!
    si, drept dovada ca nu sunt mojica, va aduc prinosul meu. pentru planta.
    ps. treaba cu jung_ie clasica. maica. taman ma tine.

  10. escuzemoa, ma scuzati, dar cred ca nu ati inteles intepatura. Nu voiesc explicatii “cine a fost Mihai Viteazul si de ce” (imi insulti inteligenta), voiam doar sa subliniez ca cineva care ne trimite pe toti la DEX ar trebui sa foloseasca limba romana asa cum e ea. Asa cum o foloseste Vlad de exemplu. Se poate si fara tz sh si alte alea.

    Prefer Zinfandel si de fapt prefer soiuri mai seci.

  11. Acu vbad:
    “pentru mine a conversa implica vorba.”

    Hehe. Ce spuneam io mai devreme?

  12. Totul pentru Tapir:

    În primul rând, căci așa se cuvine, mulțumiri nenumărate pentru podul casei! Dincolo de funcțiunea în sine, podul casei ca loc al iluminării a exercitat întotdeauna o teribilă fascinație asupra mea.

    Esențialul: Comentarul de la ora 10:07 pm (“cine?”) este o operă de geniu, un argument imbatabil și un exemplu de conversațiune, ei nu chiar fara cuvinte, dar cu un minim de cuvinte, ceea ce nu’i de colo.

    În rest, împărtășesc preferința pentru chestii seci (inclusive humorul), dar nu, nu-mi dați vinuri americane ca mor!

    (Examenul este altă chestie care m-a făcut să roșesc.)

  13. Am googaluit si eu “comunicarea nonverbala intre doi indragostiti” si, in afar’ de mahala, am aflat asa:
    – tre’sa cercetam scripturile si articole crestine ca sa aflam ce e cu comunicarea verbala si non verbala (ce zici, Vladule?)
    – Exprimarea sentimentelor prin atingere rămîne, din păcate, apanajul îndrăgostiţilor (sa ne atingem virtual, deci, tapirule, ia afla tu un buton sa facem si minunea asta)
    – Sa visezi oameni indragostiti semnifica ca altii vor incerca sa te corupa sa faci anumite chestii verbale sau nu
    – Preludiul presupune o perioada in care „se pregatesti terenul”, denumita antepreludiu, acte de comunicare non-verbala
    – Horoscop: Daca sunteti indragostiti, incercati sa comunicati mai mult nonverbal cu persoana iubita, pana pe data de 16

  14. antepreludiu e misto, keep adding “ante-” and you close the cycle. Postludiul de azi devine ante-ante-ante—preludiul de …de data viitoare.

  15. Vlad spune cam asa:”utilizarea cuvintelor este inutila”…si continua el:”este o afirmatie grotesca pentru ca e facuta din cuvinte”..Vlad cred ca tu ai putea sa traiesti ,ca sa zic asa, pe virful limbii…adica intr-un fel de echilibru instabil pe consacrarea existentiala..tu construiesti aici cercul vicios cu cel mai mare diametru si cea mai mica raza…de fapt,viteza de rulare pe circumferinta e atit de mare incit la un moment dat cercul vicios se resoarbe in insasi autoanularea interrelationarii interioare,adica in centrul cercului cu viteza de injumatatire mai mare decit cea a constientei dar mai mica decit cea a constiintei.Ca sa intelegi ce am vrut sa spun o sa citesti bineinteles de mai multe ori…ceea ce inseamna ca neputinta coversarii prin cuvinte nu e apocalipsa relationarii ci doar repetarea unui exercitiu care ofera deopotriva absurd si continuitate…absurd si continuitate…si pot chiar refuza cuvintele care sa mai repete o data.

  16. eu, ancorat in sinergismul faptelor, cu o perceptie relativ-diluviană a absolutului relaţionistic, propun o poezie (cu copyright):

    Astrivă ulicugnă (proză)

    Stroboloscam recent prin premoniţii
    descuamînd profetic, ideatic,
    prodictul maxim-flogopitaceic
    ce’aspecanta tardiv minima gnomă

    Plivam, fatal, întrerupala axă
    ce abhora o clonă bispenală;
    iar tarda melopee stinsă
    ne abjura prin cercurile centre.

  17. ciudat,dar am inteles ceva mai mult decit intentia autorului de a transmite…sa vorbim asadar despre calitatea sinceritatii si nu despre cantitatea de intentionalitate?

  18. totusi neconcordanta LOGICA dintre maximul flogopitaceic si crepusculul centrifugaR stroboloscant ma face sa cred ca e prea devreme pentru clona bispenala atita timp cit se interneaza oameni pentru inepuizarea filonului seriozitatii…cu alte cuvinte n-am ajuns la grasa care incheie dar nici in brigada caminului cultural n-am ramas…cu toate ca intr-adevar “ne TOT abjura prin cercurile centre”

  19. Dorele, hai că nu nimerişi rău pe blog de psihiatru… Sau, hihi, te pomeneşti c-o fi vreun pacient din ăla periculos de-al lui Vlad, ziua îl vizitează la spital, noaptea îl hărţuieşte pe blog… Vlad, în ultimele zile n-ai primit nişte telefoane mai ciudate, când ridicai receptorul de la capătul celălalt nu se auzea decât o respiraţie sonoră? Şi n-ai găsit excremente şi o pisică moartă la uşă?

  20. ptr doru: ciudat intr-adevar. Esti cumva aviator?

    PS constat ca doru e okay cu excrementele.

  21. dar e o idee…deci,cum ai zis? excremente sonore,pisica moarta a zecea oara la usa spitalului 9,si hartuieli traheale? pai crezi ca o sa pot trece de gorillele intepate ale vladului?

  22. vorbesti in somn?? pai nu te jena si spune-i lui vlad…hai trezeste-te si culca-te ca e tirziu.

  23. you’re wrong again. La mine e doar 4:20 piem. I’m ten hours behind – I live in the past, you live in the future. Good for you.

  24. Intrebare: daca vlad e psihiatru in bucuresti si tapirul e sfant, de ce domeniul blogului astuia se cheama oregonstate?

  25. e ca nici la faza cu aviatorul nu te-ai prins? Doru adica Doru Davidovici, aviator si autor român (welll, evreu) care in romanele sale (scrise la pesoana intai) isi pastra numele de Doru si credea ca e nume de bleg.

  26. ezapt!
    (o sa se ia vlad cu mainile de cap cand o sa vada cate comentarii i-am consumat)

  27. Uahaha, băi, mă c*c pe mine!… Scuze de întrerupere… Vă rog, continuaţi, continuaţi… Nu mă băgaţi în seamă. Tapiru, este că Dorel e un băiat de zahăr? Doru Davidovici e ăla cu vrăjeala aia de “Lumi galactice”? Şi chiar că Vlad o să se trezească mâine cu escrementele lu’ Dorel pe blog. Băi, care ai o pisică moarta, ceva, să fie decoru’ complet!
    (după câteva minute; gâfâind, trăgându-şi cu greu sufletul) OK… am dat fuga pân’ la popa la poartă şi cred c-am găsit una… Atâta doar, nu-s sigur că-i moartă!…

  28. bre ahile dar tu nu glumisi..chiar ai facut-o…hai du-te si schimba-te ca nu plec…ia-ti un spilhozen ca e mai sigur si e nemtesc cum iti place tie.

  29. Tocmai mă întorc din Garsonieră (nu dau numele real, ca să nu dea buzna toată lumea, deci, vă rog, nu insistaţi – în definitiv, e vorba despre o Soţietate Secretă (care nu mai e)) şi m-am gândit că dacă tot am f*t*t bunătate de însemnare, hai măcar s-o facem muci! Deci, fiţi atenţi (prietenii ştiu de ce şi sunt rugaţi să nu dea secretu’ pe goarnă, ceilalţi să nu-ntrebe):
    locatie
    locaţie
    locatzie
    lokatzie
    l o c a t i e
    Iar acum o să dau “Post Comment”, să vedem drăcia… Deci, ţineţi-vă respiraţia… 3… 2… 1… Ignition!

  30. Deci, se poate!… Vezi, Vlad, toate comportamentele compulsive obosesc odată şi-odată… Vorba ceea, mor ele stafiile, damite compulsiile!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *