Primele noţiuni elementare de conversaţie sunt dobândite târziu în dezvoltare. Uneori după 50 de ani. Există cazuri în care aceasta s-a petrecut după moarte. După cum există şi cazuri de conversanţi precoce.
Mi-aduc aminte de prima mea conversaţie, dintre cele foarte puţine pe care le-am avut. Eram în prezenţa unui prieten, care tocmai trecuse printr-o suferinţă grea, dar obişnuită, ca toate suferinţele. Nu tainele lipsesc, ele sunt la tot pasul, adormindu-ne cu banalul apariţiei lor. El stătea pe scaun şi bea nişte suc sau o cafea, eu la fel, cred. Nu ziceam nici unul absolut nimic. Pe tot parcursul conversaţiei, mi-am dat seama că omul acela chiar exista, de adevărat, puteam să îl pipăi şi să urlu “este”. Şi mai eram convins că şi eu existam. Nu mai ştiu dacă am rămas tăcuţi tot timpul, probabil că om fi zis ceva, despre vreme sau starea drumurilor, dar sufletele noastre vorbeau unul cu altul, dacă îmi permiteţi o platitudine, şi n-aveţi încotro că e blogul meu, na.
La prima vedere, am puţine în comun cu acest prieten. Nu citim aceleaşi lucruri, nu frecventăm aceleaşi cercuri, nu ne bucură aceleaşi lucruri (dintre lucrurile mărunte, zic), suntem foarte diferiţi. Din cauza asta, cuvintele care se schimbă între noi rămân mereu la suprafaţă, la vreme şi la starea drumurilor şi poate la politică şi la fotbal. Dar regretele lui sunt ale mele, şi viaţa noastră e doar una. Nu am nevoie să îl văd des, doar fiindcă ştiu că există viaţa e suportabilă, şi, când unul dintre noi va muri, dacă celălalt va continua să trăiască, aceasta va fi dovada irefutabilă a existenţei vieţii de după moarte.
Mai am conversaţii din când în când, foarte scurte. Au fost descrise conversaţii fulgurante cu oameni străini de pe stradă. Dar nu poţi avea o conversaţie fără să ştii ce e amărăciunea şi moartea, fără să fii în stare să recunoşti imediat acea curbă aparte a zâmbetului celuilalt, fără să poţi să-ţi dai seama că între tine şi mine nu e nici o diferenţă, că, dacă eşti înţepat, sângele meu va curge.
Lumea e plină de necunoscuţi şi inimile noastre sunt prea mici să-i recunoască pe toţi. Necunoscuţilor pe care i-am întâlnit, pe care n-am fost în stare să-i recunosc, sau care nu m-au putut recunoaşte, le trimit, acum şi mereu, toate gândurile mele bune.
finalul e OK
Aici vin eu cu psihologia mea evolutionara. Pentru ca ai uitat sa mentionezi aspectul (sau sa il scoti in evidenta) ca prrietenul e de parte barbateasca. Diferenta de specie. Femeilor nu le place tacerea. Le intimideaza, le enrveaza, le sperie, le irita, dupa caz. Femeile sunt ca Natura care are oroare de vid. Barbatii pot tace impreuna si comunica. Sau comunica prin trei mormaituri si o jumatate de cuvant (spre continuua ironizare din partea femeilor).
Eu cand mergeam cu tata cu masina la Plostina – numai noi doi. SI era o zi tacta, calda, de dupaamiaza lenesa. Si taceam domne impreuna cate o ora.
De ce psihologie evolutionara? Simplu, Men hunt, women nest. Men hunt, trebuie sa hunt in echipa dar fara sa palavrageasca their ears off. E un get together tacut, punctat de gesturi si de phoneme.
Femeile acasa trebuie sa comunice, pentru ca au copii in primul rand. Si vecine. sSi, dupa descoperirea agriculturii, ce poti sa faci sa mai alungi monotonia uneu zile de praşilă? – talk your ears off, cartofii nu o vor lua la fuga anyway.
Din cind in cind vorbesc la telefon cu Prinzessa. Imi povesteste despre seminariile ei de la facultate, despre concertele ei, despre barul gay in care se duce din cind in cind cu amicii (nu mai tin minte daca apare si prietenul ei acolo *g*). Eu ii povestesc despre gradina mea, despre domnu’ Inginer, despre cit am de lucru, despre discutiile cu vecinii, despre zapada de afara, despre cum mergeam cu bicicleta pe intuneric, fara nici un fel de zgomot, peste aleile inghetate ale parcului, simtind cum fulgii de zapada imi ating obrajii si intrebindu-ma ce dracu caut acolo si de ce nu am luat de fapt autobuzul… Arta conversatiei si pluralul englezesc. Cite in luna si in stele.
Colombina, cam posesiva si cam invidioasa, ca orice mama leoaica, considera aceste conversatii derizorii. (Ma intreb daca stie ce vorbim noi de fapt.) Nu despre luna si stele ar trebui sa vorbim noi cu fiica noastra plecata peste mari si tari, ci despre lucrurile esentiale: Ce note are, cum isi plateste facultatea, cind isi ia diploma, ce face dupa aia. Cum traieste adica si cum se realizeaza material si spiritual, conform unui plan care ar trebui sa existe si daca nu exista ar trebui facut degraba si neintirziat in cele mai mici amanunte.
Am incercat sa-i explic, dar recunosc ca nu m-am straduit foarte tare. Daca vorbesc cu Prinzessa despre cite in luna si stele, as putea la fel de bine sa vorbesc cu ea despre nimic, sau sa nu vorbesc de loc. Conteaza usa deschisa. In rest: stie, stiu ca stie, stie ca stiu ca stie, stiu ca stie ca stiu ca stie…
Exista lecturi precum primo-infectiile. Odata ce le ai în tine, esti imunizat, ai fabricat anticorpii. Altele nu provoaca nici-o reactie. Sânt mai putin valoroase ? Nu neaparat. La fel si cu cuvintele, care chiar pot sa inlocuiasca de unul singur un discurs complet. De ce nu si cu tacerile, nu sant si ele o forma de comunicare non verbala ? Evident, cu atat mai eficace cu cât ai deja un fond comun cu intrelocutorul tau – lecturi, cuvinte, sunete. Intr-un singur cuvânt – o educatie. Atunci care este factorul ce declansaza o avalanse de cuvinte în locul unei taceri respectoase de noi însine ? Frica de “qui ne dit mot consent” ? Când gasesc interlocutorului, chiar numai si sub forma fragmentara, elemente din viata mea, recunosc ca-mi face placere fiindca nu cred ca instinctul gregar este cel mai josnic. Cam multe cuvinte, dar cunoasteti – unul aduce un altul…
Despre “Noi muncim, nu gândim” poate alta data :D
Tapire, poţi avea conversaţii adevărate şi cu femeile. Desigur, mai grea chestia cu tăcerea masculină, “mutuală” :) Dar ăsta e un caz particular, ca şi comunicarea non verbală. Oricât ar părea de surprinzător pentru Mircea Cărtărescu, femeile sunt şi ele oameni.
Cum ar fi să fac un blog în care fiecare post să fie fără cuvinte, şi fără poze. Probabil că n-ar fi nimic mai mult decât o glumă a la John Cage.
Tapire, nu stiu ce femei ai cunoscut tu, dar sa stii ca prea generalizezi…Nu inteleg de ce tacerea mutuala trebuie sa fie masculina. Au cumva barbatii patent pentru asa ceva? Impresia mea este ca destui barbati (ca sa nu generalizez) se simt foarte stanjeniti in prezenta unei femei care tace. Cate femei nu vorbesc doar ca sa inlature stanjeneala asta neplacuta? Unde e cauza si unde e efectul? Ai pomenit de Natura, eu as adauga si Cultura. Cred ca ar fi mult mai usor sa tacem frumos daca ne-am privi unii pe altii ca oameni, nu ca barbati/femei in dihotomie. As zice ca suntem diferiti, nu dihotomici.
Daca eu si viitoarea mea nevasta n-am putea comunica tacand, as transforma-o imediat in fosta mea viitoare nevasta…Din punctul meu de vedere cele mai profunde relatii (de care or fi ele) sunt cele in care se poate comunica si tacand. In care tacerile apar firesc si alterneaza firesc cu cuvintele. Indiferent daca persoanele implicate sunt fata in fata sau la distanta de mii de kilometri unele de altele.
Natura o fi avand oroare de vid, dar tacerea nu e vid. Tacerea are mereu o semnificatie, de comunicare sau de lipsa/probleme de comunicare.
cum e vorba aia, the beauty is in the eye of the beholder? io nu am judecat bre femeile si stilul lor conversational (si nu am vrut sa sugerez, vlad, ca conversatiile adevarate le pot avea doar barbatii cu barbatii, nu si barbatii cu femeile, sau ca stilul feminin este un stil superficial). Am spus doar ca stilurile sunt diferite. Fara patent si dihotomii. Sau cu dihotomii, ce e rau in dihotomie, in afara de faptul ca poate fi definita – si actionat pe cale de consecinta – eronat? La fel cum organele interne sunt diferite, fara judecati si ierarhizari. Ce e asa de exagerat sa spui ca femeile si barbatii sunt diferiti si dincolo de aspectele anatomice?
Tu Muumipeikko imi ceri mie sa nu generalizez, dar tu ce faci? Iei cazul tau particular si al viitoarei neveste si construesti o structura de consecinte si teorii.
Si evident sunt situatii si situatii. E situatia proaspat indragostitilor pentru care nu mai e nevoie de cuvinte. E situatia barbatului care curteaza, pentru care tacerile sunt stanjenitoare,. Si multe altele. Eu zic ca in general (da, nu mi-e teama sa generalizez) comunicarea prin tacere (care da, este comunicare) este mai caracteristica barbatiolor, la fel cum comunicarea prin cuvinte multe (in care mesajul nu e purtat in intregime de cuvinte, cum zice si Pinocchio) e mai caracteristica femeilor. Cu rezerva evident ca vorbesc aici de generalitati, nu de cazuri particulare.
*megaLOL* No pai in zece ani de zile am vorbit cu domnu’ Inginer in valuri, cascade, inundatii, romane-fluviu si cite si mai cite. In primii sapte ani, o parte semnificativa din aceste eruptii verbale au fost la telefon. Sigur, Vlad, asta este mai degraba un caz particular. Dar s-a intimplat din cind in cind si sa nu avem ceva anume de spus. In acele zile, domnu’ Inginer se nelinistea la un moment-dat si simtea nevoia sa imi spuna ca nu avem nimic concret de spus si ca, vezi, nici asta nu e rau, nu-i asa? *smile* Ah, psihologia evolutionara… Tapire, poate te vei mira, dar psihologia are si o explicatie (destul de convingatoare, mi se pare mie) a homosexualitatii. Cred ca ar fi distractiv sa o combinam cu teoriile comunicarii verbale vorbite aici.
Si apoi, Vlad, daca dragul de Mircea spune ca “pentru artist femeia nu-i femeie”, tare mi-ar place sa scriu odata un post in care sa-ti arat ca pentru el femeile sunt si ele oameni, chiar si in Poemele de Amor. Dar, tot vorba lui, “loc si timp de-am avea, loc si timp…”
Ups, acuma vad, chestia cu cazul particular venea de la Tapir, nu de la Vlad. Scuze.
Si: Intotdeauna am fost convins ca Muumipeikko e femeie. Sa inteleg ca nu? Hm. Si cind te gindesti ca aveam o vreme cind chatuiam pe IRC si dupa primele 20-30 de caractere ASCII schimbate reuseam sa estimez virsta partenerului de discutie cu precizie de 2-3 ani… se vede treaba ca am cam imbatrinit intre timp :-)
Da, generalitatile sunt utile, ne ajuta pana la un punct sa ne orientam in relatiile cu cei din jur. Numai sa nu le acordam o pondere mai mare decat merita. Bine zis ´cu rezerva evident´. Ar fi si mai bine daca ´cu rezerva´ ar fi evident pentru toata lumea…ca sunt unii care uita sa se rezerve.
Doamnelor si domnilor, va rugam sa va rezervati evident :) :) :)
Io zic ca mi-s femeie :)
Pinocchio, o fi din cauza numelui finlandez :)
Io ce varsta am?
Nu stiu daca NECUNOSCUTUL devine din ce in ce mai expus,dar banui ca necunoscutul ca si turnesolul nu are viata personala..sau are?
@Muumipeikko:
Nu vă supăraţi, dar nu ne prea interesează nici ce vârstă, nici ce sex aveţi dumneavoastră. Soţia dumneavoastră – aia da, aia-i altă treabă! Şi ziceţi că-i suedeză, deci? Mmmm!… :)
@Vlad:
Discuţia de aici e aşa mişto, încât cu greu m-am convins să intervin şi s-o stric. Dar nu mă pot abţine să nu remarc că, uite, Nea Dorel ţi-a dat imprimaturu’. Din însemnarea dumitale cu greu se poate alege ceva ca lumea, zice ‘mnealui, da’ în fine, măcar sfârşitu’ e OK şi ţi-o salvează, ţi-o drege. Acuma, ce zic io: nu te mai tot tândăli atâta şi pune mâna de mai exersează niţel scriitura aia, că uite, începi să te cam faci de râs. Pân-acu’ ţi-a mers, c-ai avut public femenin, nepretenţios, da’ uite că începe să se strângă laţu, încep să te citească oameni avizaţi, pe care nu-i mai duci cu vrăjeli. Şi-i păcat, că prost nu pari! Brânză bună în burduf de câine! Zău aşa! Hai, la treabă, tovarăşe!
@Muumipeikko (din nou):
Acum serios, ar fi extrem de interesant să avem un portret al nordicilor/nordicelor făcut de un psihiatru. Ştiţi, locul comun e că sunt deprimaţi, beau ca să nu se sinucidă şi compensează prin sex. “Omul problemă” (un film de astă-vară, îl recomand dacă-l mai prindeţi pe undeva), “Jurnalul suedez” al Gabrielei Melinescu, filmele lui Lars von Trier sau Bergman şi multe altele conturează tipul acesta de portret. Cum îi vede “latinul” şi “balcanicul”, şi cum îi vede psihiatrul?
@tătă lumia:
Partea proastă e că femeile, din păcate, nu ştiu nici să vorbească profund, nici să tacă profund. În amândouă rămân epidermice.
ti-ai reveni dom’Ahile da’tot la brinza te gindesti
ah, as fi poutut sa ii raspund lui Muumipeikko cand zice “Nu inteleg de ce tacerea mutuala trebuie sa fie masculina” spunand “nici io nu inteleg, da’ asa e..”
:P
daca imi(mai)da voie nenea cerberu’al blogului as vrea si eu sa spun ca atunci cind tocmai el se amagea ca e imposibil ca eu sa fiu vreun Sly,eu ma infigeam in arealul bine conservat al “naturalului personal”-adica un fel de cum ai fi fara sa fii doar un organism viu.Ma gindeam ca exista o amprenta postgenetica care insa nu poate fi identificata prin educatie.Asa ca in pachetul educational pe care il primesti se insinueaza si fisierul “Influenta-Manipulare”care avind o evolutie exponentiala fata de restul pachetului iti determina mai mult sau mai putin eroarea cap-compasului.De subliniat ca in spatele respectivului fisier nu sta un autor ci o intreaga istorie a socialului-eronat.Cu alte cuvinte , nu mai contribuiti si voi,gindind,sau mai bine zis,mai actualizati bre instinctele, caci astea ratacite prin bibliotecile metropolei nu fac decit sa-si asume sensuri.
de fapt,vroiam sa va spun ca nu e nimic mai adevarat decit vreo 5 necunoscuti care joaca seara de seara fotbal in spatele blocului.
@Muumipeikko: Aaaaaa… m-am intimidat. *blush*
@toti si mai ales A.: Evrika! Am descoperit metoda, nu degeaba mi-am facut eu veacul in tineretea mea pe IRC. Bun WordPressu’ asta… Pot sa dau ‘ignore’ la mesajele alea cu miros de usturoi. Gata. Ioi, ce bine-i… nu le mai vad. A., draga, ca sa atingem perfectiunea: Posturile tale le citesc incontinuare, chiar cu un oarecare interes. Dar esti singurul care raspunzi la ragaieli, n-ai putea sa te abtii? Mi-ai face o mare placere. In plus, ar fi un gest barbatesc si in spiritul artei conversatiei enuntate de Vlad.
@Pinocchio:
Chiar aveţi dreptate, să ştiţi. Dar, suflet tulbure dostoievskian, deşi tânjesc după apolinic, nu mă dau îndărăt de la cufundarea regeneratoare în mocirla dionisiacă, din când în când. Hai să zicem că Mahalaua a avut parte de nişte mici Saturnalii. “Sărbătoarea nebunilor” – că tot suntem printre psihiatri.
dreptaci intolerant
sau homo de geniu
a dracu saminta de sarpe l-a muscat pe newton ala de mar de nu poti tu sa mai zbori din drojdia vinului
A., nu-mi vine sa cred cit de bine semeni cu prietenul meu din liceu, Mircea, care statea vizavi de scara fotografiata de Vlad. O asemanare dupa alta… si acum mai vii si cu Dostoiewski! Cind am dat bacul la romana, am avut un subiect absolut incredibil: Definiti universul literar al scriitorului preferat. Si ce a scris Mircea? “Am scris despre Rebreanu. Dar daca era dupa mine, scriam despre Dostoiewski.” Citeva saptamini mai tirziu, avea sa ma ia la bataie pentru ca refuzam cu incapatinare sa citesc clasicii rusi.
Hm. Ma duc la culcare.
extraordinar bre patrocle,aveti acte si pe dostoievski,franconofobi si termitofagi lacomi ce sunteti!
se spune francofonofob geniule dreptaci au ba?
Vlad, tu ai văzut filmul ăla québecois, “Les invasions barbares”?
mey,tu ai fost primul invadator si tu ai rigiit primul.Acu’ supoarta.Oricum esti personaj de film psihologic.N-asa?
trebuie sa te fi zgindarat(ca vad ca te zgindari) amprenta postgenetica neidentificabila educational.Acu’ daca n-as banui ca te apropii ca vitelu’ de ugerul cartii te-as sfatui sa apuci macar senectutea autentica.Nu vezi ca pierdeti din cauza ta?
A.: Ia te uita, da, am vazut filmul :-)
Sa fi fost un film gay? m-am intrebat incercind sa imi aduc aminte detaliile. Domnu’ Inginer scoate prompt DVDul din dulap, il derulez, ah da: Nu in primul rind. Atunci de ce mi-a fost atit de apropiat?
Imi explica odata un coleg: Intrebarea “Cum va intelegeti cu mama dumneavoastra?” este in psihoterapie ca si cind ai trage cu pusca cu alice: o alica nimereste intotdeauna. Si daca nu nimereste, atunci intrebi “Cum va intelegeti cu tatal dumneavoastra?” :-)
Altfel, tare ma tem ca nu am inteles nici acum prea bine cine erau barbarii si de ce se numea asa filmul. Poate ca trebuie totusi sa il revad la viteza normala.
doua recomandari. dex (vezi conversatie) si jung. dilemele pot disparea. bashca, la pachet, vorbele fara acoperire.
sa inteleg ca imi propuneti sa discutati despre visceralitatea barbara versus ipocrizia mascata politic a civilizatiilor care screm canoane?
Fenomenal, dom’le, ce de nechemaţi se tot dau intelectuali!… Fără îndoială, Escuzemoa e din cei care or fi citit “Introducere în psihologia lui C.G. Jung” a Friedei Fordham şi îşi imaginează că asta o fi cam tot. Omule, dacă nu te superi, la care din cele fro douăj dă volume care urmează să apară la Editura Trei faci referire? Şi sper că realizezi că Vlad şi Muumipeikko sunt de meserie psihiatri, deci niţel Jung or fi fumat, chiar dacă n-or fi tras adânc, în piept. Nu în ultimul rând, e de remarcat eficienţa individului: Jung şi dexonline.ro îţi rezolvă toate dilemele. Asta, sigur, dacă eş’ dăştept, ca el – dacă însă eş’ papagal, ca noi, ăştilanţi, chinuieşte-te frate mai departe în bezna ignoranţei. Asta e, Vlad, o meriţi: dacă nu ţi-a plăcut cartea!
@A
Si in scris, si in scris, ati uitat a spune, femeile (chiar si alea super tacute), tot epidermice is. Definiti profunzimea, fara a folosi conotatii.
@ general
Guilty as charged. Caz particular: desi extrem de tacuta sonor (acuzata chiar ca prea), in scris ma apuca un delir conversational de sa sparie cursorul. Prefer sa trimit emailuri decat sa vad vorbesc cu omul fata in fata (chiar daca vietuieste la 1 metru distanta muncitoreasca). Mi-am dat seama ca da, eu femeie, ceream cu insistenta (cerseam?!) cuvinte (chiar si vorbe prin cabluri). Nu puteam suporta sa vad vidul din inbox. Mi-am mai revenit putin, autoimpus. Adica folosind o parghie falsa pentru a ma consola.
PS
Eu le zic empatii la conversatiile acelea mutuale. Le am cu fratele meu (conversatiile noastre par codate pentru restul lumii, ca’s din franturi de cuvinte sau propozitii). Le am cu (recenta) amica a mea: prin magazine am inceput sa-i spun exact ce vrea sa auda despre obiectul ales (ori sa dau din cap). Le am cu cineva aflat la milioane de ani lumina distanta (alta galaxie, biensur). Le aveam si cu viitorul meu sot de la 80 de ani. Le am si cu oameni abia cunoscuti, da. Regardless the gender. De copii nu zic, ca aia-i altceva.
Ce mi-o placut in Lost in Translation, cum stateau ei asa unul langa altul si taceau. Si taceau. Si taceau. La fel in Quand j’etais chanteur.
Stimate A, se pare ca judecata, cel putin in ceea ce ma priveste, va este precum “fara indoiala”. Adica stramba. Retineti doar ca nu faceam referire la niciun volum, nu m-am indoit de faptul ca d. Vlad sau oricine altcineva dintre cei ce au comentat ar cunoaste sau nu Jung, nu am pomenit nimic de vreo bezna si, mai ales, nu am atacat pe nimeni. Incercam doar sa atrag atentia ca exista o rigoare a unui termen. In speta, conversatie. Si sa fac o trimitere scolastica la o dualitate. Dar fiti linistit, datorita compulsiunii dvs. o sa ma limitez la a (va) citi. In speranta ca aici punem punct unui schimb de vorbe penibil, va salut.
P.S. Omule, nu m-am suparat.
in schimb el s-a suparat rau de tot…si nu de alta dar iar se constipa…si iar trebuie sa ma gindesc la vreun tratament.
io bottom line voiam sa spun de fapt ca femeile sunt mai vorbăreşe decât bărbaţii. Fără judecaţi de valoare.
O să va spu n o poveste pe tema asta
decit barbatii nefurnicati pe limba
Maaaaamăăăăă ce de comentariiiii. Am fost plecat în ouiquenede ma iertati.
escuzemoa, pe acest blog, rigoarea termenilor este unul dintre dezideratele cu care ne mândrim, iar DEX-ul este un bun companion de-ai mei. Totuşi, DEX-ul nu este neapărat o normă obligatorie, ci mai curând un raport asupra stării limbii. Orice termen este o aproximare , o încercare de aduce la acelaşi numitor noţiuni care pot uneori diferi fundamental. Nu suntem într-un domeniu al exactitudinii. Pentru mine, o conversaţie înseamnă ce-am scris mai sus Pentru altcineva, o fi altceva. Punctul comun, îl putem găsi în DEX, sau nu.
Pinocchio, să ştii că mereu v-am admirat spiritul de observaţie şi insight-ul. Sunteţi printre cei care prind şi lucrurile pe care le îmbârlig tare înainte să le zic, şi faptul că nu poci să fiu opac faţă de dumneavoastră îmi face mare plăcere. În ceea ce priveşte pe Muumi, m-am amuzat să văz cum v-a păcălit chiar spiritul de observaţie corect :)))))))
A., dumitale nu’ş ce să-ţi zic, da vreau să-ţi zic ceva fiincă îmi plac posturile dumitale. Mă mai gândesc şi îţi zic.
Doru, sincer, io unu nu prea am înţeles ce încercaţi să ne ziceţi. Poate oi fi io obosit.
Pai atunci Vlad,sa-mi imaginez ca nici eu n-am inteles ce au zis “unii pe-aici” si apoi sa convenim ca suntem chit? Sau era doar un mod subtil de a ma invita afara de pe blog?
Vlad, dar de ce-ar trebui să-mi zici ceva? Nu erea vorba că între vărvaţi se poate şi tăcea?
Pe Dorel (după nume cred că-i instalator, nu IMGB-ist – din ăla ca-n reclamele pentru coniacul Unirea) nu-l înţelege probabil nimeni. Îmi pare un om chinuit, suferind, iar vorbele mele l-au atins, din păcate, exact unde-l durea mai tare. Vrea să treacă drept intelectual dar nu reuşeşte să facă diferenţa între o exprimare sofisticată (ceea ce îşi imaginează, naiv dar şi arogant, că practică) şi una doar artificială (ceea ce practică în realitate). Pentru stilul inegalabil de greoi să-mi permită să-i ofer, în dar, o tichie de mărgăritar.
Escuzemoa e de alt calibru, se vede limpede din al doilea comentariu că ai cu cine discuta. Ce m-a deranjat, atunci?
1) Deşi omul, citind tot ce se scrisese până la intervenţia lui, şi-a dat probabil seama că nu are de-a face cu niste ignoranţi, şi-a gasit să sugereze că nu cunoaştem bine semnificaţia cuvântului “conversaţie” şi că emitem “vorbe fara acoperire”. Sigur, vă daţi seama că mi-a sărit inima din loc: cum, atâţia ani să fi folosit greşit cuvântul “conversaţie”? Am dat fuga la DEX online şi m-am liniştit: totul era în regulă, cum ştiam. În continuare nu mi-e clar în cens s-a folosit cuvântul în mod greşit. Partea hilară e că însuşi omul care trimite la DEX foloseşte cuvântul “dilemă” greşit: “dilemă” înseamnă situaţia cuiva care trebuie să aleagă între mai multe căi de a acţiona care duc la acelaşi rezultat. Nici bătut nu văd cine din cei de mai sus ar fi în această situaţie.
2) După cum spuneam, Jung e vast. O intervenţie corectă în dialog ar fi fost cam aşa: “(formulă introductivă) Citeam odată, în cartea (numele cărţii) a lui Jung, că (şi aici ne spune ce anume), chestie pe care eu însumi am avut prilejul s-o văd confirmată într-o zi când (şi aici povesteşte ce i s-a-ntâmplat).” Noi am fi citit cu atenţie, poate n-am fi fost de acord, dar asta e o cu totul altă problemă. Da’ aşa – citiţi Jung! Ete, na! Cu atât mai mult cu cât, ca vag cititor de Jung, nici bătut nu-mi pot imagina la ce se referă omul. Probabil că, văzând că se vorbeşte de bărbaţi şi femei, şi-o fi adus aminte de Anima si Animus. Deşi, dac-am nimerit-o, tot nu văd legătura. Nu reuşesc să-mi aduc aminte de vreun pasaj în care Jung să fi prezentat femeile drept vorbăreţe şi barbaţii drept taciturni.
3) În al treilea rând, e naiv să-ţi imaginezi că o utilizare corectă a vocabularului, dublată de cunoaşterea clasicilor, îţi rezolvă toate problemele existenţiale şi toate dilemele. Dacă, însă, Escuzemoa e mai tinerel (gen 20 de ani), atunci e de înţeles. Şi eu, la vremea aia, credeam că se poate înţelege lumea doar cu câţiva autori bine aleşi.
Tapeeroo (grafia asta, cu “ee”, pare transliterarea vreunui nume indian!), n-ar fi o idee bună să reintroduci căsuţa de “Search” pe undeva? Mie mi-a lipsit zilele astea.
Şi, mamă ce mişto! A zis Vlad că-i plac posturile mele! Mă duc să mă-mbăt!
Nea Peleu,ai inceput sa fii atent la ce spun…semn bun moshule…sa te fi chiar atins unde te durea verbul antispastic? si anume in expremarea vilozitata? Pai normal ca dupa ce te-am salvat imi vezi praxisul stilului inegalabil dar acu’nu te mai infige iar sa ingurgitezi exprimarea mea maallica-artificiala plina de E-uri enciclopedice,ca iar o sa ti se par greoi.Cit despre tichie,numai sortii care trag calitatea miozinei din bratul lu’nea damucles ala din ferentari pot decide daca s-o poarte un muncitor-usturoiat sau un dexman constipat.Si citi ani zici ca aveai cind aveai 20 de ani?..nu,ca nu am inteles…Apoi,ce sa-ti mai spun, ignora laudele,menajeaza-ti sinapsele colonice si da-o dracu de dionisiacie, ca doar n-o fi vlad din walhalla vreun tudor-popescu.
Dorel, stai liniştit, nu cred că Vlad te va invita vreodată afară de aici (sau, ma rog, ar trebui să comiţi nişte atrocităţi, de-a dreptul, ca s-o facă). Nu încerca să interpretezi în nici un fel ce-a zis, semnificaţia e la suprafaţă: ai aşa un stil greoi de a scrie încât şi eu cu greu te pricep – şi ai remarcat că nu sunt chiar începător în mânuirea limbajului… Renunţă la exprimările preţioase (şi adesea găunoase şi ridicole) şi poate atunci te vom înţelege. Pe bune. Convingerea că eşti apreciat într-un cerc de intelectuali numai dacă te scremi să vorbeşti cât mai impenetrabil cu putinţă este, te asigur, falsă. E un lucru bun dacă poţi să te exprimi sofisticat, dar nu-i nici o scădere dacă nu poţi. E suficient (şi necesar!) să te exprimi clar. Atât. Dacă eşti de acord să o faci, presupun că nu o sa obiecteze nimeni în privinţa prezenţei tale în Mahala (nici măcar eu, dacă ai vreun dubiu). Şi nu uita că pe aici suntem mai toţi şcoliţi şi citiţi, deci preţiozităţile de limbaj nu impresionează pe nimeni. Valabil şi pentru Escuzemoa, Iulia şi orice viitor vizitator. Escuzevu, ca să zic aşa, şi să încheiem această dispută care cam contrazice ideea că bărbaţii comunică prin tăcere. ;)
(Vlad, te rog să ma tragi de mânecă dacă am greşit pronunţându-ma în numele dumitale.)
Ahilel stai linistit,semnificatia a trecut deja de derma,si chiar ca nu despre STIL este vorba aici.Ceea ce vreau sa-ti spun(inca o data)si invocind deopotriva simplitatea este ca:tu chiar crezi ca toti oamenii capabili de scremuturi pe hirtie isi fac un ideal din a penetra(asa de chestie) cercurile elitiste in care te afli tu? Chiar nu crezi ca mai pot exista oameni a caror atitudine sa fie in acelasi timp reflexa si sa si concorde cu buna-cuviinta,firescul si normalitatea mai mult decit reformularile savant-jignitoare cu care tratezi lucrurile(si fiintele) simple? Nu esti incepator in minuirea limbajului dar teme-te ca poti deveni profesionistul zelos al persecutarii semanticii.Lumea nu se inchide intelectualiceste-Lumea se deschide intelectualiceste. Dincolo de a fi o norma RIGOAREA mai poate fi pilpiirea candida a unui reper.Dupa tine tinarul talentat nu are voie sa-si exhibe (anticipat) pornirile pentru ca sunt neadecvate…neadecvate fata de ce? fata de un morman de cultura istorica care dupa cum ai spus nu prea a rezolvat mare lucru in ultimul timp.Si deci ce sa faca tinarul nostru cu muntele de informatie culturala care-l sufoca? sa se imbolnaveasca de disciplina academica,sa devina un arhivar cu stil,un documentarist dat naibii sau un automemorator al greselilor pe care sigur le-ar face daca s-ar incumeta sa mai gindeasca si singur decerebrindu-se inevitabil(nu-i asa?). “Renunta la formularile …..si ne vom intelege”…pai tocmai cu grupuri-monolit nu pot sa ma inteleg si mai ales cu sentinte monolitice.
Doru, stai linistit, orice tânăr are dreptul să-şi exhibe pornirile de orice fel aici (mă rog, cu anumite limite :) ). DAR asta înseamnă de asemenea că şi orice reacţie este permisă. Mi unuia mi se pare reconfortant că ceea ce spun are reacţii. Infinit mai tristă (sau o pedeapsă mult mai aspră, dacă vrei) este ignorarea afirmaţiilor. Nu te poţi aştepta să zici ceva şi noi să cădem toţi pe spate şi să zicem OOOOOOOOOO. Comentariile noastre pot fi chiar folositoare, chiar şi atunci când sunt greşite. Şii ale tale aşişderea. E maieutică, nene.
am bagat searfh boxu da, vorba lu petre roman, arata ca dracu, s+a scălâmbăiat blogu de tot.
incerc sa il readuc la viata sus in header unde era initial
asa, l-am pus in capu trebii si inca undeva unde va las pe domniile voastre sa gasiti.
imi face si mie cineva un rezumat la cearta? Sarumana.
@Vlad: Aplauze furtunoase pentru explicatia cu DEXul si rigoarea termenilor! Multumesc, desigur, pentru compliment si, hihi, ma amuza in continuare amalgamul tau de verbe la persoana 2 singular si plural. Eu prefer singularul ;-)
@A.: Eu cred (bila mea vrajita de cristal) ca escuzelui are ceva mai mult de 20 de ani. Apoi, mi-a placut idea cu tichia de margaritar; dupa cum se poate vedea in pozele de pe blogul meu, s-ar putea sa mi se potriveasca — daca noul tau prieten nu o vrea, da-mi-o mie!
@Tapi: Daca tot e vorba sa ne exprimam dorintele in ce priveste dulcele blog al Mahalalei, eu mi-as dori un index care sa duca si la inceputuri. M-am intrebat intotdeauna cum a fost inceputul discutiilor de aici (mai ales cind A. a citat anumite momente istorice), dar pina acum n-am reusit sa aflu pentru ca nu am avut niciodata rabdare sa merg din “articole mai vechi” in “articole mai vechi” pina la izvoare. Poate ne’o duce Moșu’ si asa ceva? :-)
@Tapirul: mulţumiiiiiiiim. Rezumat al cerţii: Eu am zis nu ştiu exact ce, că niciodată nu mai înţeleg prea bine ce am scris. După care a venit doru şi a zis şi el ceva, ceva foarte complicat, cu amprenta post genetică a brânzei lui Ahile, parcă. După care a venit A. şi a zis că femeile e la fel, sugative-n portofel. E, nu chiar aşa, a zis de fapt că e superficiale. Mie îmi place superficialitatea femeilor, că e catifelată şi parfumată ca o insulă de departe, un fel de ţară a minunilor. Apoi Muumi a zis ceva de viitoarea dumneaei nevastă şi Pinocchio n-a mai înţeles care e sexul lui Muumi, poate din cauza numelui finlandez. Apoi doru ne-a mai zis ceva, ceva cu un dreptaci homo care nu e tudor popescu, parcă, oricum la fel de obscur. Escuzemoa mi-făcut o trimitere scolastică la Dicţionarul Explicativ al lui Jung, A l-a întrebat la ce pagină anume, iar doru a zis că oricum ne sufocă informaţia istorică.
Atâta, cred.
H.H. (humorul hazardului), se numea un capitol dintr-o carte de aventuri pe care am citit-o, in copilarie, in “Cutezatorii” si am iubit-o foarte tare, cred ca o mai am si acum pe undeva. Pentru ca, scria Leonida Neamtu acolo, hazardul are uneori foarte, foarte mult umor. Si iata, cum imi vedeam eu acuma de treaba, am trecut printr-un soi de portal care, cind te logoutezi, iti da niste citate la intimplare. Si mi l-a dat pe asta:
“The only fool bigger than the person who knows it all is the person who argues with him.”
Stanislaw Jerzy Lec, Polish writer, poet and satirist, 1906-1966
Asta fara aluzie la nimic si la nimeni, doar in completarea rezulatului lu’ Vlad
O:—-)
[= Pinocchio cu nasul lung si aureola de sfânt]
Daca am fi pe forum as zice ca a inceput nebunia clonelor, dar nu suntem, asa ca…
Vladule, multumesc a nustucata oara, am ras iar cu pohta, singura cu nasu-n desktop (fara realitate generoasa), de a venit Miruna alarmata sa vada daca mai sunt in toate facultatile…
De fapt,lucrurile stau chiar asa cum le-a cronicarizat Vlad,ocazie cu care le-a mai si decronicizat.Totusi pe mine nu bazati,caci un herpes rebel(intodeauna rebel)ma impiedica sa va onorez cu prezenta in piata Dependentei. Ceea ce nu stiam este faptul ca exista posibilitatea unui razboi teribil intre doua tabere umoristice.Sa fie asta una din fatetele temerii de-a avea ceva in comun? nu pot totusi sa nu ma flatez cu descoperirea citorva inadvertente istorice:cind am acuzat dreptaciul n-am acuzat si homo-ul tocmai pentru ca ma gindeam sa-mi iau ca aliat impotriva calului enciclopedic insinuat tocmai un supramacelar francez cu nume de gide…apoi mai spui ca pinochio se gindea la sexul lui muumi cind el s-a resemnat de mult cu faptul ca niciodata aura nu-i va putea cadea in vine…si acel tudor popescu nu e acel tudor popescu si nici macar amprenta postgenetico-popesciana ci doar amprenta dentara a acestuia care decit in finlanda nu poate fi luata din cauza mirosului nestomatologoic al focilor aflate in proces cu firma colgate…si in final uiti sa spui ca ahile cere scuze anticipate urmasilor lui vercingetorix cind constata ca decerebratu’ de jung a scris cam acelasi lucru in 27 de carti diferite…si mai vorbesti de rigoare istorica.
cine?
Stimate a, considerand ca tonul “conversatiei” (?sic!) a intrat pe un fagas convenabil, gasesc de cuviinta sa va raspund aici (ca-n alta parte si sa fi vrut nu stiam unde). Si daca tot mi-ati controlat carotida cu incisivul (care este), imi iau dreptul sa va tutuiesc fie macar pentru acest raspuns.
1) Cred ca fuga este cuvantul care te defineste. Dupa ce intai m-ai executat in fuga calului fara ca macar sa ma/te intrebi “ce-a dorit acel Apus”, a doua data zici ca ai dat fuga la dex(online) de unde te-ai intors, intru linistirea inimii sarite, intr-o oarecare regula (banuiesc ca a venit de la faptul ca dexonline functiona). Ei bine, io zic sa sezi o tzara, sa-ti tragi sufletul (daca exista) si sa ma urmaresti. Daca sunt cel ce a gresit, accept sa mi se dea peste mana (am zis mana, nu ceafa!) mai abitir decat prima data. Conversatie – si conform dex – inseamna schimb de vorbe sau idei pe cale orala. Nu mimico-gesticulara, nu chimie, nu telepatie ci cale orala. Chintesenta celor spuse de Vlad era “Nu ziceam nici unul absolut nimic.”. Vezi flagrantul care m-a facut sa ma dau mare? Evident ca Vlad poate zice ce doreste pe blogul lui. Evident ca poate eu gresesc ca am niste pretentii, pretentii pe care le-am etalat de dragul corectitudinii limbii, asa cum si el a facut-o cu altii in atatea randuri. Dincolo de evidentele astea ramane intrebarea: de ce esti tu atat de inversunat in “apararea” lui Vlad?
Broblem 2 pe ordinea de zi: hilaritatea dilemei. Dilema era femeia si/sau barbatul. Rezultatul era conversatia. Mai razi? Daca da, de cine?:)
2) Ok. Interventia mea in dialog a fost lacunara si, deci, incorecta. Data viitoare (daca va exista vreuna) o sa folosesc sursa completa si fisa adiacenta conform instructiunilor primite. Trebuie sa alatur si un CV?
3) Escuzemoa nu e tinerel, ci probabil e naiva (oops). Daca cumva aceasta se traduce prin credinta ca utilizarea corecta a sensurilor unor cuvinte poate duce la intelegerea a ceea ce vrea celalalt sa comunice. Si de aci la rezolvarea unor probleme existentiale (“nu e vina mea ca eu am spus una si tu ai inteles alta”, “nu, nu.. eu am spus cu totul altceva” etc.). Altfel zis, cred ca intrebarea “ce a vrut sa zica?” e bine sa ramana cu “poetul” in sfarsitul ei.
P.S. Citez: ” Şi eu, la vremea aia, credeam că se poate înţelege lumea doar cu câţiva autori bine aleşi.” E vorba de Creanga, nu-i asa?:)
@Escuzemoa, eu unul nu am dileme de genul femeia sau bărbatul, ţin să subliniez aici for future reference.
În rest, chiar vă deranjează dacă folosesc un cuvânt într-un sens extins? Dacă noi discutăm aici, în scris, înseamnă că nu avem o conversaţie, pentru că nu e orală calea? Părerea mea este că, dacă e absentă conversaţia, nu e din lipsă de vorbe. Dacă veţi mai citi bucăţi din blogul acesta (nu văd de ce aţi face-o neapărat, dar, să presupunem) veţi vedea că, de fapt, detest cuvintele din tot sufletul, dar iubesc conversaţiile. Dumneavoastră credeţi că “utilizarea corecta a sensurilor unor cuvinte poate duce la intelegerea a ceea ce vrea celalalt sa comunice”. Eu cred că utilizarea cuvintelor, în cel mai rău caz, poate duce la cea mai adâncă şi de netrecut neînţelegere, iar în cel mai bun, este inutilă. Însuşi această ultimă frază a mea sună grotesc, numai şi numai pentru că e făcută din cuvinte.
Dar pentru că aţi ridicat totuşi această obiecţie de formă, o să mă apăr cum poci. De unde am luat noi cuvântul “conversaţie”? Nu trebe să mă uit în DEX, l-am luat din franceză. Ei bine, în limba franceză, sensul originar al cuvântului “conversation” nu era neapărat cel de discuţie orală (simplu caz particular), ci acela de relaţie în general, cu un prieten, cu un amant, cu un duşman. Ba chiar cu o carte, conversation însemna în secolul XIX şi să citeşti. Nu neapărat cu glas tare, that is. Dacă mergem şi mai departe, în latina clasică, conversatio înseamnă intimitate, sau comerţ, sau utilizare frecventă a unui lucru, depinde de context. În regula Sfântului Benedict, “conversatio morum” este o sintagmă misterioasă, al cărei sens e dezbătut şi astăzi, unii zicând că termenul “conversatio” ar fi sinonim cu “conversio”, alţii că ar însemna “stil de viaţă” (ascetic, în cazul de faţă). Nimic neapărat verbal în toate astea, ba din contră. Pot continua, dacă doriţi.
Cum spuneam, DEX nu e nici o normă, nici un raport exhaustiv. Ar fi păcat să ne limităm la el, nu credeţi?
Ca să nu existe echivocuri, mă grăbesc să vă asigur de sentimentele mele bune.
@Escuzemoa:
1) Escuzemoa, dar vă-nşelaţi: autorii bine aleşi erau Sven Hassel (pentru a-mi forma caracterul), Pavel Coruţ (pentru a-mi forma inteligenţa) şi Sandra Brown (pentru a-mi forma sensibilitatea). Restu’ e pentru papagali.
2) Chiar vă rugăm să existe o dată viitoare: după cum vedeţi, ducem lipsă acut de prezenţă feminină pe blog, de aia ne şi inflamăm atât de uşor. Pompieriţele naive sunt, deci, binevenite.
3) Sunt atât de înverşunat întru apărarea lui Vlad ca să ma pun bine pe lângă el, pentru ca la rândul lui să-mi facă reclamă pe lângă Mimi care o iubecs Mimi vrei săl părăseşti pe Amolar şi să fi iubita mea?
4) Obiecţia dumneavoastră legată de “conversaţie” e justă, dar nerelevantă. Nu mi se pare greşit să se spună “am dialogat pe tăcute”, în ciuda definiţiei “dialogului” din DEX. Uneori, dacă vrem să folosim cuvintele în sensul lor exact, se duce naibii poezia. Similar s-ar putea spune că o persoană care trebuie să aleagă între trei căi posibile de acţiune se află într-o trilemă, deoarece, conform DEX, “dilemă” e rezervat cazului cu doar doua opţiuni – ceea ce, să fim serioşi, e exagerat.
5) Nu cred că are cineva din cei de mai sus vreo dilemă de tip “femeia sau bărbatul”. Mai precis: femeia sau bărbatul… ce?
6) Credinţa că o corectă utilizare a cuvintelor poate duce la rezolvarea unor probleme existenţiale este stânjenitor de… naivă. :) Tipul de neînţelegeri pe care îl exemplificaţi (”nu e vina mea ca eu am spus una si tu ai inteles alta”, “nu, nu.. eu am spus cu totul altceva” etc.) în cel mai bun caz se poate numi ciondăneală conjugală. Problemă existenţială este: “ce caut eu pe lumea asta?”, “cum să mai trăiesc odată ce am înţeles că n-am niciun talent?”, “oare toată lumea se plictiseşte la fel de intens ca mine?”, “de ce nu ne durează iubirile?”, “de ce evităm suferinţa, dar în absenţa ei începem să ne plictisim?”, “de ce ne e atât de greu sa ne respectăm principiile morale, de vreme ce le consideram corecte?” ş.a. De fapt, o caracteristică a problemelor existenţiale e că transcend limbajul. Până acum, după ştiinţa mea, nici un autor (inteligent şi de bună credinţă) n-a reuşit să le răspundă.
7) Deci, care-i treaba cu Jung?
escuzemoa:
“doua recomandari. dex (vezi conversatie) si jung. dilemele pot disparea. bashca, la pachet, vorbele fara acoperire.”
M-am uitat in dex si, sa fiu albastru, nu reusesc sa gasesc bashca, tzara, broblem, oops, etc.
PS iar asta cu conversatie orala mi-a placut. In “Ender’s game” era o replica, sora lui Ender se plange ca are examen oral, Peter fratele spune ca putea fi si mai rau – Nu vad cum, zice sora. Pai, puteai avea examen anal.
PS Jung e fotbalistu’ ala sudcoreean, nu?
Având în vedere aerul proaspat pe care îl aduce un comentariu recent al Tapirului, cred că a fost o idee buna neincluderea Mahalalei în motoarele de căutare, altfel să vedeţi ce vizitaţi am fi fost acum…
Şi gata, domnilor, că nu-i un cap de ţară ce-a zis Escuzemoa, şi-o să creadă că suntem ca ăia care-şi înjgheabă o comunitate pe vreun blog/forum în care nu mai lasă să intre pe nimeni – ceea ce e complet fals, Mahalaua fiind veselă şi primitoare. Şi, dacă n-a fost o eroare, de vreme ce Escuzemoa se caracterizează drept “naivĂ”, trag concluzia că e fie femeie, fie transexual. Eliminând abuziv, nejustificat, aprioric şi discriminatoriu a doua variantă, să mi se permită să-i ofer o floare @–>– (ciocolată n-am, şi chiar dac-aş avea, e rezervată lui Madelin). iar lui Dorel o cheie de paişpe O==o (adică exact în câte mi se rupe mie de vocabularul lui biologist).
a patit si Vizuina Tapirului acuzatia de “club exclusivist” Este interesant totusi cum o comunitate se creeaza si se autolegitimeaza, indiferent de declaratiile membrilor. Nu zic ca e ceva deliberat dar, vorba bancului, de afara asa se vede.
haaaa, apropo de cine ne viziteaza:
19 November 2007 15:03:22 rezolvarea problemei lui arhimede Google page viewed
19 November 2007 14:14:58 unde este bermude Google page viewed
19 November 2007 13:52:06 fetite vesele Google page viewed
19 November 2007 13:50:00 comunicarea nonverbala intre doi indragostiti Google page viewed
19 November 2007 13:20:28 mahalaua icoanei Google page viewed
19 November 2007 12:51:24 matematica etimologie Google page viewed
19 November 2007 12:26:13 spanz Google page viewed
19 November 2007 12:24:22 formatii de hip hop din bucuresti Google page viewed
19 November 2007 11:49:37 versuri hip hop Google page viewed
19 November 2007 10:46:23 Calea Vacaresti Google page viewed
Asa, si:
Top search terms
Visits
dulce mahala 29 7.5%
muzica de mahala 8 2.1%
fut bine 5 1.3%
dulce 4 1%
pompe funebre 4 1%
bach 3 0.8%
propozitii despre toamna 3 0.8%
ANDROGINUL 3 0.8%
calea vacaresti 3 0.8%
pasarea maiastra pe momentele subiectului 3 0.8%
noi episoade cu garce 3 0.8%
jocuri cu ben 10 e roi noi 3 0.8%
etimologie nume 2 0.5%
fete berceni 2 0.5%
Calea Văcăreşti 2 0.5%
bucurestioara 2 0.5%
exploratoare Polul Nord 2 0.5%
spalatorie auto 2 0.5%
versuri hip-hop 2 0.5%
freud adam eva 2 0.5%
@vlad
daca nu ma deranja sensul extins, nu ma bagam in seama. nu sunt de acord cu tine; pentru mine a conversa implica vorba. dar asta nu inseamna ca nu-ti voi respecta punctul de vedere.
dex nu este o norma. este un normativ. in spetza, al limbii romane. si cand vine vorba de limba nu cred ca poate fi vorba de exhaustivitate.
poti continua cu etimologia. chiar te rog. pana atunci, pentru a te asigura la randu-mi de bunele mele sentimente si intentii, voi conversa cu mine insami:) (grr. ce de mie, imi, -mi!)
@tapirul
ok. sa fiti ceva albastru, daca asta va e dorinta. sh si tz provin din vremile stravechi ale netului cand diacriticele erau un vis (roz). am tendita (cateodata exagerata) sa le folosesc, ceea ce pentru mulTZI poate fi un coSHmar (negru). oops provine din acad. e un fel de “la loc comanda” (oranj va convine?). iar cu broblem e mai grav. exista in dex sub varianta problem. credeti ca am dat de ea? (mov). of. m-am impurpurat toata.
ps. nu-i asa ca si pt. dvs. “conversatie orala” suna pleonastic? restul suna bine. incercati un zindell.
@a
cu o floare nu se face primavara, asa cum nici eu, femeia-pompier naiva, nu voi stinge focul (de aci o fi fuga!) ce va mistuie organul responsabilizat atat de brown (ea, el… cine mai stie cati or fi), cat si de mimi (aici recunosc, eu sunt cea fara de acoperire. nu o cunosc pe mimi si-mi permit sa vb despre dumneaei. noroc ca am cenusha la indemana!).
obiectia dvs. la obiectia mea nerelevanta e irelevanta. trilema exista. si, exact, ati ghicit, se refera la 3 alternative. cine v-a fost formatorul la capitolul ascutimea mintii?
cum ziceati? vi se pare corect sa discutam pe tacute? pe principiul sa mancam pe nepusa masa, banuiesc. ok. va conjur sa-mi dovediti ca puteti discuta cu mine pe tacute!
si, drept dovada ca nu sunt mojica, va aduc prinosul meu. pentru planta.
ps. treaba cu jung_ie clasica. maica. taman ma tine.
escuzemoa, ma scuzati, dar cred ca nu ati inteles intepatura. Nu voiesc explicatii “cine a fost Mihai Viteazul si de ce” (imi insulti inteligenta), voiam doar sa subliniez ca cineva care ne trimite pe toti la DEX ar trebui sa foloseasca limba romana asa cum e ea. Asa cum o foloseste Vlad de exemplu. Se poate si fara tz sh si alte alea.
Prefer Zinfandel si de fapt prefer soiuri mai seci.
cu Zinfandel vreau sa fiu subtil….
Acu vbad:
“pentru mine a conversa implica vorba.”
Hehe. Ce spuneam io mai devreme?
Totul pentru Tapir:
În primul rând, căci așa se cuvine, mulțumiri nenumărate pentru podul casei! Dincolo de funcțiunea în sine, podul casei ca loc al iluminării a exercitat întotdeauna o teribilă fascinație asupra mea.
Esențialul: Comentarul de la ora 10:07 pm (“cine?”) este o operă de geniu, un argument imbatabil și un exemplu de conversațiune, ei nu chiar fara cuvinte, dar cu un minim de cuvinte, ceea ce nu’i de colo.
În rest, împărtășesc preferința pentru chestii seci (inclusive humorul), dar nu, nu-mi dați vinuri americane ca mor!
(Examenul este altă chestie care m-a făcut să roșesc.)
Pardon, era sa uit: Omagiile mele statisticii!
Am googaluit si eu “comunicarea nonverbala intre doi indragostiti” si, in afar’ de mahala, am aflat asa:
- tre’sa cercetam scripturile si articole crestine ca sa aflam ce e cu comunicarea verbala si non verbala (ce zici, Vladule?)
- Exprimarea sentimentelor prin atingere rămîne, din păcate, apanajul îndrăgostiţilor (sa ne atingem virtual, deci, tapirule, ia afla tu un buton sa facem si minunea asta)
- Sa visezi oameni indragostiti semnifica ca altii vor incerca sa te corupa sa faci anumite chestii verbale sau nu
- Preludiul presupune o perioada in care „se pregatesti terenul”, denumita antepreludiu, acte de comunicare non-verbala
- Horoscop: Daca sunteti indragostiti, incercati sa comunicati mai mult nonverbal cu persoana iubita, pana pe data de 16
antepreludiu e misto, keep adding “ante-” and you close the cycle. Postludiul de azi devine ante-ante-ante—preludiul de …de data viitoare.
Vlad spune cam asa:”utilizarea cuvintelor este inutila”…si continua el:”este o afirmatie grotesca pentru ca e facuta din cuvinte”..Vlad cred ca tu ai putea sa traiesti ,ca sa zic asa, pe virful limbii…adica intr-un fel de echilibru instabil pe consacrarea existentiala..tu construiesti aici cercul vicios cu cel mai mare diametru si cea mai mica raza…de fapt,viteza de rulare pe circumferinta e atit de mare incit la un moment dat cercul vicios se resoarbe in insasi autoanularea interrelationarii interioare,adica in centrul cercului cu viteza de injumatatire mai mare decit cea a constientei dar mai mica decit cea a constiintei.Ca sa intelegi ce am vrut sa spun o sa citesti bineinteles de mai multe ori…ceea ce inseamna ca neputinta coversarii prin cuvinte nu e apocalipsa relationarii ci doar repetarea unui exercitiu care ofera deopotriva absurd si continuitate…absurd si continuitate…si pot chiar refuza cuvintele care sa mai repete o data.
eu, ancorat in sinergismul faptelor, cu o perceptie relativ-diluviană a absolutului relaţionistic, propun o poezie (cu copyright):
Astrivă ulicugnă (proză)
Stroboloscam recent prin premoniţii
descuamînd profetic, ideatic,
prodictul maxim-flogopitaceic
ce’aspecanta tardiv minima gnomă
Plivam, fatal, întrerupala axă
ce abhora o clonă bispenală;
iar tarda melopee stinsă
ne abjura prin cercurile centre.
ciudat,dar am inteles ceva mai mult decit intentia autorului de a transmite…sa vorbim asadar despre calitatea sinceritatii si nu despre cantitatea de intentionalitate?
totusi neconcordanta LOGICA dintre maximul flogopitaceic si crepusculul centrifugaR stroboloscant ma face sa cred ca e prea devreme pentru clona bispenala atita timp cit se interneaza oameni pentru inepuizarea filonului seriozitatii…cu alte cuvinte n-am ajuns la grasa care incheie dar nici in brigada caminului cultural n-am ramas…cu toate ca intr-adevar “ne TOT abjura prin cercurile centre”
Dorele, hai că nu nimerişi rău pe blog de psihiatru… Sau, hihi, te pomeneşti c-o fi vreun pacient din ăla periculos de-al lui Vlad, ziua îl vizitează la spital, noaptea îl hărţuieşte pe blog… Vlad, în ultimele zile n-ai primit nişte telefoane mai ciudate, când ridicai receptorul de la capătul celălalt nu se auzea decât o respiraţie sonoră? Şi n-ai găsit excremente şi o pisică moartă la uşă?
pisica??? tu esti nebun!!!
ptr doru: ciudat intr-adevar. Esti cumva aviator?
PS constat ca doru e okay cu excrementele.
dar e o idee…deci,cum ai zis? excremente sonore,pisica moarta a zecea oara la usa spitalului 9,si hartuieli traheale? pai crezi ca o sa pot trece de gorillele intepate ale vladului?
nu stiu. Tu crezi?
vorbeam cu gorila nu cu tapira!
da, si eu
vorbesti in somn?? pai nu te jena si spune-i lui vlad…hai trezeste-te si culca-te ca e tirziu.
you’re wrong again. La mine e doar 4:20 piem. I’m ten hours behind – I live in the past, you live in the future. Good for you.
de unde stii? chiar asa se cheama..Str. viitorului..no ca esti un somnambul clarvazator.
No, ca nu te prinzi nici daca iti desenez.
Intrebare: daca vlad e psihiatru in bucuresti si tapirul e sfant, de ce domeniul blogului astuia se cheama oregonstate?
nu stiu..probabil pentru a putea fi vlad psihiatru.
e ca nici la faza cu aviatorul nu te-ai prins? Doru adica Doru Davidovici, aviator si autor român (welll, evreu) care in romanele sale (scrise la pesoana intai) isi pastra numele de Doru si credea ca e nume de bleg.
exact..si singurul care credea ca pisica e fundamental alta.
ezapt!
(o sa se ia vlad cu mainile de cap cand o sa vada cate comentarii i-am consumat)
inezapt..de fapt i-am pozat pentru “arta conversatiei”
acu’ nu stiu care a fost nudul…care a ramas in fundul gol vreau sa zic.
naked?
ha. gand la gand
ha..adeca gind la gind sa-si scoata…ochii?
Uahaha, băi, mă c*c pe mine!… Scuze de întrerupere… Vă rog, continuaţi, continuaţi… Nu mă băgaţi în seamă. Tapiru, este că Dorel e un băiat de zahăr? Doru Davidovici e ăla cu vrăjeala aia de “Lumi galactice”? Şi chiar că Vlad o să se trezească mâine cu escrementele lu’ Dorel pe blog. Băi, care ai o pisică moarta, ceva, să fie decoru’ complet!
(după câteva minute; gâfâind, trăgându-şi cu greu sufletul) OK… am dat fuga pân’ la popa la poartă şi cred c-am găsit una… Atâta doar, nu-s sigur că-i moartă!…
asa ca cine-o mai vorbi …e clar ca nu poate minca si nici dormi..deci dati-i bataie.
bre ahile dar tu nu glumisi..chiar ai facut-o…hai du-te si schimba-te ca nu plec…ia-ti un spilhozen ca e mai sigur si e nemtesc cum iti place tie.
Tocmai mă întorc din Garsonieră (nu dau numele real, ca să nu dea buzna toată lumea, deci, vă rog, nu insistaţi – în definitiv, e vorba despre o Soţietate Secretă (care nu mai e)) şi m-am gândit că dacă tot am f*t*t bunătate de însemnare, hai măcar s-o facem muci! Deci, fiţi atenţi (prietenii ştiu de ce şi sunt rugaţi să nu dea secretu’ pe goarnă, ceilalţi să nu-ntrebe):
locatie
locaţie
locatzie
lokatzie
l o c a t i e
Iar acum o să dau “Post Comment”, să vedem drăcia… Deci, ţineţi-vă respiraţia… 3… 2… 1… Ignition!
Deci, se poate!… Vezi, Vlad, toate comportamentele compulsive obosesc odată şi-odată… Vorba ceea, mor ele stafiile, damite compulsiile!
dorel e si autist pe deasupra
bre da’ce-ai mincat de pot sa -mi tin atit de mult respiratia?
Doru, înainte de a mă duce la culcare, ţin să-ţi atrag atenţia c-ai vorbit.
da, si vorbeste (tot acolo) despre el insusi la persoana a treia. Ca autistii, d’aia zic.
Tapiru, te rog să observi ce ne-ndeamnă să facem: celui care-o mai vorbi să-i dăm bătaie. Hm! Ne băgăm?
nu poti intii sa te duci la culcare si dupa aia sa-mi atragi atentia?ai fi mai coerent..adica ai avea ocazia sa taci atragindu-mi astfel atentia ca vorbesc…era o sugestie.
ee..uite vezi,asta e defectul tau tapirutule..esti violent.
si tapir… si n-am maniere…
nu-ti fa probleme..se gasesc de-gata sau pe comanda
Deh, nu tre’ să ne mirăm… (aţi văzut şi ieri ce-a trântit-o cu examenele…) Vedeţi, Madelin, dacă n-a avut o soră mai mare care să-l educe? Plus că atunci când îţi petreci toată vieaţa în vizuină, prea multă urbanitate nu poţi spera să manifeşti. Iar dacă vizuina-i şi la mama dracului, în Corvallis, unde-ntoarce vulturu’, la periferia civilizaţiei… Pariu că deja a uitat să mănânce cu cuţit şi furculiţă şi a regresat la beţişoare?
da’pe furnici le-a-ntrebat cineva?
am mai spus ceva?? ca adormisem..
Ohoho! S-a bătut vechiul record, de la cină, de la Luluţa. Bine, în dauna calităţii, din păcate. Acum, când scriu, sunt 110 comentarii. Acesta va fi al 111-lea, dacă nu mi-o iau Doru sau Tapiru înainte, stahanovişti blestemaţi!
eu o sa mai zic ceva dupa ce bati tu recordul..cu alte cuvinte am zis inaintea ta…si oricum ai dreptate cu stahanovismul..de la bumbesti-livezeni pleaca toate drumurile spre roma.
dar hai ca va las fiindca trebuie sa prind un tren..acu’ sa nu credeti ca discutia cu voi a fost secundara intentiei de nu-l pierde.
Hehehe! Şi-acum, c-a plecat, scriu asta doar ca să am eu ultimul cuvânt, na! (Tapiru, te rog să nu-mi faci cumva figura şi să te bagi tu, ce să zic, eşti tu şmecher, hai, na, scrie dacă vrei, parcă-mi pasă!)
pai vreau. Si, A.-ule, Madelin este sora mea mai mare.. fara sa vrei ai jicnit-o pe ea…. asa ca iar zic, Geta’ sor’mea, bai, nu o jicneste orice litera de alfabet….Pazea.
Si deh, nu toti poporenii se educa la marsei, unii mai nimereste si la vulturi.
A…atunci cand spui “…“dilemă” înseamnă situaţia cuiva care trebuie să aleagă între mai multe căi de a acţiona care duc la acelaşi rezultat.” te referi strict la ce zice DEX, ori asta e si parerea ta?
Nu sunt sigur daca tu consideri DEX ca litera de evanghelie…
tapirul: cred ca trebuie sa inveti nitel fotosop, alea; n-o sa ai incotro, trebuie sa desenezi…
Eternului Tapir:
” ‘t was brillig and the slighty toves
Did gyre and gymble in the wabe
All mimsy were the borogoves
And the mome raths outgrabe.”
Interesant este ca un anumit personaj (nu spun cine, persoana importanta, deh) da o interpretare laborioasa si cu o anume coerenta a acestei strofe. (Nu incerci si tu cu poemul citat de tine?) Apoi, ceea ce m-a dat gata inca si mai si, argumentind nu mai tin minte despre ce, pronunta supremul argument “impenetrability”, explicind apoi ca este cuvintul lui, drept care face ce vrea cu el, iar el, cuvintul, va exprima exact ceea ce, hm, trebuie in contextul respectiv. (Himmelherrgott.)
Lui madelin, surorii mai mari a eternului Tapir: Iata, deci, o abordare interdisciplinara a subiectului. Cum Paul Watzlawick pare sa fi iesit la pensie, propun un tom in colaborare.
Era sa zic, mai sus, “unii mai nimereste si Mări sub Pustiuri. Sau Neamul Soimarestilor.”
Poezia citata de mine chiar imi apartine, scrisa intr-un foc (dar in alta varianta…) in timpul unui curs de biochimie… O sa caut poemul originar (il mai am inca pe o foita ingalbenita de hartie) si o sa il prezint dorului spre analiza.
Tapire, n-are a face, si poezia citata de mine apartine aceluiasi autor ca si personajul care interpreteaza si interpretarea insasi. Ca sa fiu mai clar, este o chestiune de metaniveluri: Poemul “Jabberwocky” era scris deandoaselea intr-o carte pe care o gaseste Alice si o citeste in oglinda, apoi i-o recita lui Humpty-Dumpty, care o intrepreteaza. Si deci toate astea, poemul adica si interpretarea lui in egala masura, au fost scrise de acelasi autor. Deci nu te jena nici tu sa iti interpretezi propriul poem. Ascultam cu interes.
In alta ordine de idei, Vlad & everybody, in spiritul artei conversatiei, am facut odata un experiment despre care am scris aici.
A., sincer, încă n-am descoperit cum să cenzurez automat cuvintele în Mahala. Dar în ultima vreme atmosfera de aici e mai călduroasă decât era în Garsonieră. Şi de fapt, AMPLASAREA nu contează. Vă provoc să-mi spuneţi că vizuina sau mansarda nu mai sunt. Compulsiile mor, dar noi nu. Mi-ar fi plăcut să fac războiul cu domniile voastre (de aceeaşi parte), şi după aia să ne transformăm în nişte moşi cârcotaşi. Dar poate nu e totul pierdut.
Vlad, nu stiu in ce masura se poate numi “razboi” obiectul de fata, dar daca este asa, atunci esti cu siguranta de aceeasi parte a frontului cu domniile noastre. Apoi, transformarea in mosi circotasi — asta e partea cea mai simpla, nu-ti fa probleme ca vine de la sine ;-)
Vlad, ai dreptate cu atmosfera, dar se pare că încălzirea Mahalalei duce la topirea calităţii comentariilor. Parcă era mai plăcută atmosfera din perioada Ablog. În fine, o fi preţul ce trebuie plătit celebrităţii… Oricum, eu am luat Garsoniera la citit mărunt şi metodic şi pot să-ţi zic că mă desfăt. E o atmosferă mai “soft”, mai feminină, mai catifelată. Aici ori se dă la gioale ori, după meteahna bărbătească, ne rupem toţi în figuri încercând să demonstrăm cât de deştepţi suntem. Avea dreptate Noica atunci când îi răspundea lui Zamfirescu că rolul spiritual al femeilor e de a nu lăsa bărbaţii să se înalţe, ca Icar, în zonele prea rarefiate unde Spiritul pierde legătura cu viaţa, devenind astfel steril. Uite, Marlene, Lulu, Danya echilibrau foarte bine în Garsonieră pornirile belicoase masculine. Ia să te uiţi cu atenţie, o să observi că din toate discuţiile contradictorii (de exemplu cea despre zodii, cu Tapirul) cuconiţele se retrăgeau cu înţelepciune pentru că, nu-i aşa?, între arme tac muzele. Deşi nu am participat la discuţiile din ea, găsesc trist că Garsoniera “se meurt” – fie fiindcă obişnuiţii ei nu-şi mai aparţin, ci aparţin instituţiei unde muncesc, fie fiindcă li se pare, tineri fiind, că au descoperit alte priorităţi, “mai adevărate”, alte “provocări”. Mie mi se pare că singura prioritate pentru noi, oamenii obişnuiţi, fără talente remarcabile, e să strângem rândurile şi să păstrăm contactul, viaţa fiind cumplit de goală altminteri. Te rog, deci, să nu încui Garsoniera, cel puţin până nu termin de citit! (Obositoare verişoară ai!…)
Pinocchio, eu cred că Vlad vroia să spună că i-ar fi plăcut să fim camarazi într-un război adevărat. Înţeleg. Trebuie să căutăm, însă, o modalitate de a trăi la aceeaşi intensitate în vreme de pace şi bunăstare – ceea ce, se vede, nu e chiar uşor.
Vlad, scrii: “Compulsiile mor, dar noi nu.” Ciudat, ma obişnuisem cu stilul dumitale voit paradoxal, căutat, uşor cabotin chiar. M-aş fi aşteptat să zici că “noi murim, compulsiile noastre niciodată”. Se pare că fie am asistat la un moment de sinceritate (băuseşi ceva?), fie asistăm la transformări spectaculoase şi de profunzime ale personalităţii dumitale!
A., ai dreptate, exact asta am vrut să spun, mi-ar fi plăcut să fim camarazi ântr-un război adevărat.
Despre personalitatea mea, nu ştiu, la vârsta mea, cam greu. Poate personalitatea lui Vlad Stroescu. Dar aceasta din urmă e permanent infleunţată de domniile voastre.
Io nu am nimica împotrivă să mai tragem o pipă în Mansardă (pentru că la asta se referea A. când zicea de garsonieră). Oricum nu am de gând să o închiz, atâta timp cât Tapirul e bun cu mine şi mă găzduieşte.
Eu intenţionat nu-i dădusem adresa aici. Să speram că, acum, hoardele de barbari nu vor da năvală şi ne vor lăsa un locşor unde să ne tragem sufletul în linişte.
ei na si tu acum
@Pinocchio: Eu, sora aeterna a marelui Tapir va intreb spasit: un tom despre ce? ma chinui si la serviciu sa scriu ceva de doamneajuta despre, si anume, comunicare, da’… Daca le-o spun p’aia cu nonverbala cred ca incremenesc toti de tot, ca si-asa…
@Tapir: Dl.A stia preabine ca sunt ‘mai mare’, nu am vazut intentia jignitoare. Dar tot e bine cand te apara cineva. By default.
@A. Compulsia nu a murit atat ca trebuia sa folositi ‘inchirierea” in context. In propozitii. Intr-un comment. Chiar ca uitasem sa-i spun lui Vlad cum am scris intr-un chestionar de colectare feed-back de la o conferinta despre ce parere am de “locatia Mamaia”, ca Mamaia a fost OK , chiar daca a plouat, insa locatia trebuie cautata in dex (no offence!). S-au suparatara pe mine…
@A si Vlad – nici ciocolata, nici floare, nici complimenturi…
pi atunci nu mai inteleg referirea lui ca daca aveam o sora mai mare eram mai civilizat. Nu am zis ca a intentionat jicnirea, ci ca a iesit nevoit (ca o gafa), pe teoria o sora mai mare il facea pe tapir mai civilizat, tapirul ARE o sora mai mare, tapirul nu e civilizat, recte sora mai mare (care conform teoriei…) nu e buna civilizatoare.
Bateam si io apa in piua, desi atitudinea marseieza a lu’ A (cu betisoarele “la care regresezi” si atitudinea asta ca el si Vlad sunt singurii intelectuali, restu e ghiolbani, sa nu cumva sa invadeze garsoniera, horibile dictu) ma cam irita. Chiar si ca banc. Asa’s io sensibilos (iar A. nu o spune chiar ca banc)
Eu NU sunt intelectual. Iar dacă e să mă compar cu Tapirul, dacă mă gândesc la realizările lui de până acum, păi nu mă ridic nici la glezna lui intelectuală. Pe lângă aceasta, Tapirul a avut curajul să se ridice în picioare şi să facă ceva cu potenţialul lui, în timp ce eu n-am făcut până acum nimica cu viaţa mea, în afară de nişte premii câştigate la ping-pong amatori, cum bine zicea cineva, şi nici nu se profilează că voi face ceva spectaculos sau măcar modest folositor în viitorul apropiat.
Dar nu ştiu unde a zis A. că noi doi am fi intelectuali şi restul ghiolbani, pesemne am ratat. E adevărat că A. este mai furtunos, îmi aduce aminte de mine când eram tânăr. (Mai tii minte când ne înjuram pe ungureşte pe imed, tapire, acum un milion de ani? :D ) Poate că afirmaţiile lui nu sunt banc 100%, dar eu cred ca partea non-banc e doar o provocare, sau poate un fel al dumnealui de a comunica, si nu vreo intentie jignitoare, sau, mai rau, o intima convingere a dumnealui. De altfel, nici nu poate avea asemenea convingeri, din moment ce nu te cunoaste. Eu unul, chiar daca nu te-as fi cunoscut, n-as fi facut poante cu betisoare, din varii motive. Mi-as fi imaginat ca poate ai auzit glume din astea de mult prea multe ori, si unele chiar dincolo de limita. M-as fi gândit la mine însumi, care nu scriu nimic personal aici.
vezi vlad, asta te face pe tine un intelectual. De fapt poate cuvantul e gresit ales, stricto-sensu toti care scriem aici suntem intelectuali (cititi, educati, etc). Nu ma referam deci la realizarile personale (profesionale au ba), ci la o forma de rafinament si eleganta care vine din sange. Nu zic din gene, nu am veleitati eugenice; este cumva ca in The Forsyte Saga, diferenta dintre cei care aveau sange nobil de multe generatii si noii burghezi care, la a doua-treia generatie deja sunt, in aparenta, indistinguishable from the real nobility. Dar numai in aparenta. In teoria mea, everything else equal (inteligenta, cultura acumulata, etc), A. face parte din a doua categorie, pe cand tu faci parte din prima. Un semn (printre altele) este genul de ironie aleasa. Tu nu ai face niciodata glume pe seama betisoarelor (din varii motive, unul fiind ca esti rafinat si elegant fara ca rafinamentul si eleganta sa le fi invatat in mod voit, ele au venit natural si le ai in oase), pe cand A. se crede foarte witty si rafinat daca face astfel de ironii. Fara sa aiba intentii jignitoare neaparat (desi cu doru le are)
Evident ca folosesc artificii de limbaj sa sa incerc sa comunic un mesaj. A. nu a declarat (direct sau indirect) ca el si cu tine sunt singurii intelectuali, dar atitudinea lui cam asta arata. Comentariile sunt “poluate” (se autoadjudeca judecator al calitatii), “sper sa nu vina hoardele peste noi” (ca sa dau doar exemple recente). Pana si discutia lui cu doru in care incearca atat de amarnic sa demonstreze ce ghiolban e ăla si ce rafinat e el…. Discutia lui cu doru poate parea, la prima vedere, similara cu discutia mea cu doru, dar in esenta e diferita. Mie imi plac jocurile de cuvinte si jocurile de fraze, si uneori I let myself carried away.
@Tapiru:
De fapt, chiar ca banc am spus-o. Vlad şi eu nu suntem singurii intelectuali de pe-aici – nici pe departe! Ironia cu sora mai mare era îndreptată (blajin şi făcând cu ochiu’) nu spre tine, ci spre Madelin (care, iată, a fost mai ageră şi a prins poanta). “Beţişoarele” era o aluzie la Toshiko. Lipsa de civilitate era o continuare a ideii pe care a lansat-o Doru şi ai continuat-o tu imediat, parodiindu-l pe Caragiale. La care m-am gândit să adaug pseudonimul pe care l-ai adoptat şi numele pe care l-ai dat forumului tău, precum şi sălbăticia aia de Oregon. Sper că acum s-a clarificat povestea, îmi displace profund să aduc explicaţii şi să-mi detaliez glumele. De asemenea, pornirile frăţeşti protectoare sunt admirabile, dar dacă ambele părţi (şi Madelin şi eu) îţi spun că se-nţeleg foarte bine, poate că e bine să nu te mai repezi ca Superman. Judecând după intervenţiile tale şi din Mansardă, şi din Viziună şi de aici, îmi pari tipul de bărbat “tip”: cum îl scoţi din domeniul limbajului logic (pe care-l stăpâneşte foarte bine) şi-l introduci în comunicarea vagă, aluzivă, meta-verbală, cum se pierde. De exemplu, de data asta ţi-au scăpat nuanţe pe care Madelin le-a prins imediat (povestea cu intuiţia feminină s-ar putea să nu fie chiar poveste), şi ai interpretat complet greşit întreaga poveste.
În altă ordine de idei, o să te rog să nu mai faci publice informaţii despre mine (cine sunt, unde sunt, ce fac). Nu este întâmplător că nu am blog, poze, clipuri video sau că nu-mi declin identitatea. Găsesc că internetul este plin deja de mediocritate umană, nu e cazul s-o sporesc cu a mea, aşa că prefer să trec incognito. Pentru cei interesaţi să ştie cu cine vorbesc – am lăsat, calculat, în urma mea, suficiente indicii. Într-o lume în care cu Google şi http://www.archive.org laşi urme peste tot şi în care mediocritatea devine tot mai vocală, prefer să trec ca o fantomă. Găsesc regretabil că oamenii au uitat discreţia şi-şi exhibă toate intimităţile. Nu am nimic împotriva celor ce se expun “frontal”, ca tine sau Vlad, atâta doar să nu crezi că toţi privim lucrul ăsta la fel. Te rog foarte mult să nu uiţi lucrul ăsta pe viitor.
În final, da, cred că există o umanitate “de sus”, şi una “de jos”. Corectitudinea politică, amabilitatea indiferentă, automată şi plictisită, nu mă caracterizează – ci doar dispreţul. Şi mai cred că există locuri privilegiate, oaze, în care oamenii inteligenţi, minoritari, se pot opri să se odihnească în linişte şi să-şi tragă un pic sufletul, să se înţeleagă mai degrabă decât să se certe. Mansarda era un asemenea loc (în opoziţie cu belicoasa şi agitata, conflictuala Vizuină). Sper cu sinceritate să nu se dea buzna acolo cu bocancii plini de noroi în picioare. Şi da, ai înţeles corect, sunt întrucâtva elitist. Ai greşit însă când ai tras repede că te-am aruncat în umanitatea “de jos”. Este evident că n-aş putea face-o, de vreme ce nu te cunosc. Oricum, văzându-te în poze, aş zice că unui om de statura ta nu-i şade bine să se alinte ca e “sensibilos”, hai să fim serioşi…
Mi-ar plăcea să fie nu doar prima, dar şi ultima dată când avem acest gen atât de dezagreabil de explicaţie.
si chiar si asa, reusesti in continuare sa ma insulti, pe mine sau inteligenta mea. Imi dai explicatii “clare” ca pentru proşti (era aluzie la Toshiko, duh..apropo, nu trebuie sa explici gluma, am priceput-o asa cum era, aici tu nu intelegi “nuantele” mele, ca sa te citez…Am inteles prea bine de ce folosesti “lipsa de civilitate”, am comentat doar ca nu ai gasit cea mai rafinata metoda de a folosi aceasta… “arta a conversatiei”…chiar daca tu crezi otherwise), imi spui clar-făţiş ca subtilitatea aluziva metaverbala vaga nu ma caracterizeaza si ma scoate din circuit (ha, mai incolo spui “nu as face-o ca nu te cunosc” – se pare ca totusi consideri ca ma cunosti destul de bine)…ca imi scapă nuanţele (ceea ce pe tine te aranjeaza de fapt, nu? abia iese mai bine in evidenta faptul ca tie nu iti scapa nuantele) si, indirect, imi sugerezi (din nou) ca tu si cu mine nu prea facem parte din aceeasi tagma de oameni inteligenti minoritari care agreeaza linistea si oazele (oricât ai declara tu ca “nu te-am aruncat in umanitatea de jos”, te contrazici singur prin afirmaţiile tale – este evident ca ai facut-o pentru ca ai facut-o).
Si eu sper sa fie ultima oara “cand avem acest gen atat de dezagreabil de explicatie.” Cum ziceam, imi insulti inteligenta facand-o. Si, ca un pact, o sa fac acelasi lucru si eu, de exemplu nu o sa iti explic de ce esti atat de cu nuca in perete la faza cu “sensibilos” sau atitudinea mea de Superman.
ps: faptul ca te declari elitist si (vai mie) minoritar cam demonstreaza ce spuneam eu doua posturi mai sus. Ai avea multe de invatat de la vlad, unul fiind faptul ca statutul de elita si elitist nu capata realitate doar pentru faptul ca e declarat si doi, opusul corectidudinii politice, amabilitatii automate, plictisite si indiferente nu e (neaparat si numai) dispretul. Astea doua se anuleaza reciproc, de fapt. Elitele cu adevarat elite nu dispretuiesc. Ceea ce spune, de fapt, ca elita si elitist nu e tot aia.
so anyay, inapoi la logica.
Explicatia ta iritata, pe langa ca este insulting cum ziceam mai sus, este si bandajata cam pe fuga, post-hoc. Ironia din postul tau era indreptata nu blajin spre Madelin ci direct (si nu prea subtil, aluziv, metaverbal cum iti place tie sa te vezi in oglinda) impotriva mea. Introducerea lui Madelin ca interlocutor indeplineste o functie well-established (sa nu crezi cumva ca ai descoperit america) si anume aceea ca o ironie este mai ironica daca NU este comentata direct celui ironizat (care este ignorat, pe moment, in mod deliberat), ci unei terte persoane. Madelin era persoana cea mai potrivita in discutia de fata prin relatia pe care o are cu mine, si nu prin prezenta ei ca interlocutor, ca aici este incongruenta, intentia ta de a continua “lipsa de civilitate” in discutia ce evoluase caragialesc nu poate avea o legatura logica sau subtila cu Madelin care nu participase la discutie. De ce ai indreptat ironia blajina spre Madelin si nu spre Doru Octavian Dumitru (pun semi-intended)? Sau spre Dalai Lama, for that matter? De aia, pentru ca voiai sa ma ironizezi pe mine, si voiai sa o faci fara sa mi te adresezi direct, iar Madelin era cea mai potrivita terţă persoana la indemana.
Din replica lui Madelin nu reiese ca ar fi inteles, complice, nuantele tale, ci ca nu a inteles ce am spus eu – eu nu spusesem ca tu ai intentionat sa o jignesti pe Madelin, ci ca, pe cale de consecinta logica, ironia ta indreptata in mod voit spre mine poate avea ca side effect jignirea lui Madelin (uite de data asta nu mai scriu cu c…. Oare de ce?)
intrebare scurta… cu mediocritatea tot mai vocala de pe net…. si faptul ca regretabil io si vlad ne exhibam intimitatile… a fost jignire intentionata (la adresa lui vlad, ca la adresa mea e default), sau ti-a scapat…subtil..?
(aia cu “nu o mai sporesc cu a mea” imi place cum feciorelnic-modest incerci sa ne faci sa credem ca tu chiar te crezi mediocru…)
@Madelin: Sa scriem un tom despre comunicare. Si nu despre comunicare in general, vremurile alea au trecut, hélas, ci hai sa zicem despre comunicarea conversationala, non- si paraverbala pe internet. Mmmmmmm?
@Tapir: Eu il iubesc pe A. Si motivul pentru care poti iubi un personaj pe care nu il cunosti de fapt, ci doar scrierile lui pe’un colt de internet, este ca el seamana cu un alt personaj, cunoscut si iubit. Aici e vorba de Mircea, bunul meu prieten din liceu, care locuia vizavi de scara fotografiata de Vlad (pentru ca totul se leaga). Parerile despre viata ale lui A. seamana intr-atita, incit ma intreb daca A. nu este de fapt litera finala, MirceA., si pina la urma unul si acelasi personaj.
Adevarul e ca Mircea era un personaj absolut imposibil. Si asta nu numai pentru ca mi-a tras pina la urma o mama de bataie pe strandul Tei din cauza clasicilor rusi. Dar eu l-am iubit asa cum era.
@Tapir
eu cred ca, in ciuda divergetelor, convergentelor si iar divergentelor de orice fel,tu si A. va completati de minune; la fel cum se completeaza de minune A. cu Doru, Doru cu tine si tu cu Vlad, care, in afabilitatea-i debordanta,se completeaza cu toata lumea. Ma bucura titlul postului de fata pentru ca tine, intr-adevar, de firescul artei cum atatia oameni diferiti si asemanatori se conformeaza dialogului, conversatiei, schimbului. Voi toti impartasiti ceva, puneti la comun ceva intim, apasator dar va e frica totodata sa-l acceptati pe celalalt ca loc al defularii voastre… Nu poti sa “conversezi” cu unul daca nu-l iubesti sau macar accepti. A.l-a “acreditat” pe Doru din primul moment, altfel nu s-ar fi pretat la balciul si atitudinea incisiva de mai sus.
Ce vreau sa spun este ca intr-adevar conversatia este o arta pentru faptul ca aici nu trece nimeni de la o paradigma la alta prin incurajari de orice fel, persuasiuni sau false promisiuni, ci prin convertire (ca la Kuhn); vreau sa scot in evidenta conversia ca proces intentional; ceva se schimba, nu compulsiile ci oamenii.
Pai si eu? Eu cu cine ma completez? *privireplinadereprosspreiulia*
Altceva: Despre ‘Arta conversatiei’ a Ilenei Vulpescu nu a spus nimeni nimic, cel putin nu explicit, desi ma tot gindesc eu ca (si) la asta a facut aluzie Vlad. Era o carte de succes la vremea ei, dar vai, nu am citit-o. (Si spre norocul meu nu s-a gasit nimeni care sa ma cotonogeasca pentru asta.) Despre ce era vorba acolo?
Ah da, tot pentru Iulia, vechea tema: Facindu-mi de lucru la München, la Bucuresti si la Cluj, constat o diferenta semnificativa, de origine clar (inter)culturala. Anume ca nemtii converseaza profesional cu folosind un vocabular pe care, cel putin potential, l-ar intelege mai toata lumea. Romanii, in schimb, indiferent ca e vorba de Bucuresti sau Cluj, prefera un vocabular extrem de complicat, cu un jargon aproape ermetic. Imi aduc aminte de o scena de pe vremea cind nu vorbeam prea bine germana, dar o colega si-a dat seama ca eu inteleg, firesc si natural, cuvintul ‘Oesofagus’. Aproape ca m-a luat de guler si m-a intrebat ca la interogatoriu: De unde stii tu ce-i aia? Pai de unde sa stiu, am raspuns, asa-i zice, nu?
Ce vroiam sa spun, Iulia: Ma repet, folosesti un vocabular complicat. Cuvinte complicate. Riscul este, asa cum ai vazut, ca lumea te banuieste ca ai ceva de ascuns in spatele acestor exprimari, lumea te suspecteaza de nestiinta, de neclaritate a intentiilor, a demersului… si nu ma gindesc aici neaparat la tine si A. (acest “te” a fost mai degraba impersonal), ci in primul rind la experientele cu colegii mei romani. Care se impart in doua categorii: unii care prefera jargonul ermetic (nu, nu hermetic, desi cine stie), altii care prefera vocabularul quasicotidian. Iar cei din urma ii acuza pe cei dintii de… vezi mai sus.
Ah da, medicinistii sunt cu totul si cu totul altceva, ei au voie ;-)
PS Iulia, cred ca ai dreptate, daca stau bine si cujet. Numa’ ultima fraza a ta nu am inteles-o, de la “Ce vreau sa spun…” incolo.
@Pinocchio: de acord cu tomul. Il scriem numai cu smiley si muzici, cum a facut baiatul ala pe mess de a ajuns celebru. Si cu minuscule/majuscule, cu surprize dupe colt, ca sa facem si paraverbala. Cu eseuri compuse din titluri de melodii vechi. Cu taceri in inbox. Folosim si fontul wingdings pe alocuri. Hmmm… Comunicare nonverbala vs vid din inbox… Retin ideea ca parghie.
Arta conversatiei a Ilenei Vulpescu e asa: Ei toti sunt doctori. Unii ia spaga, altii nu. Ea este minunata, frumoasa, fertila, desteapta, modesta si devreme acasa. O iubeste toti, de la portarul spitalului la fostul sot. Ea iubeste trei. Nu in acelasi timp. Si ei o iubesc dar nu-i marturisesc cu cuvinte (na! numa’nonverbal!): unul ii e unchi, unul e insurat si altul se sinucide ca nu suporta nailonul si zgomotul frigiderului. Mai simpatizeaza vreo trei (lust). Fata ei ii reproseaza ca viseaza prea mult si se culca prea putin. Evrei personaje-interesante. Mama, idealizata. Marilena e super.
Cred ca am citit cartea asta de o suta de ori. “Paduri ce-ar fi putut sa fie si niciodata nu vor fi” – replica asta abia acum a devenit dureros de congruenta cu mine. Si replica cu pufuletii tot de la ea e. Si replica cu “m-am indragostit de omul acesta pe 1 septembrie 1970″.
Eu am fost oarecum indragostita de personajul avocatului evreu care o iubeste pe Smaranda. Atat ca el emigreaza si ea nu vrea.
cred ca Madelin poate se spuna mai frumos despre ce Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu. Am citit-o amandoi pe vremuri (si as vrea sa o recitesc, iata, tema de vacanta cand vin in tara).
Mie A. imi aduce aminte de StefanTalpalaru, la stil si la incisivitate (el nu mi-ar explica glumele, totusi, asta m-a dezamagit la A.). Din discutiile cu Stefan (care degenerasera la un moment dat.. sau la mai multe momente date) am (re)invatat (credeam ca stiu deja) ca discutiile polemice trebuie tinute in sfera discutiilor polemice. Mie, ce sa-i fac, imi plac discutiile de genul asta, gen lupta (de idei, de cuvinte, sau de jocuri de cuvinte), discutiile in acord global ma fac sa ma simt nelalocul meu. Sunt berbec apropo de zodiile de le mentiona A. ;-) Asta si despre conversatia non- si paraverbala pe internet, m-as baga si eu la tom.
heheeee, ce va spunea madelin? vezi cum io si soramaimare suntem gand la gand? Am postat in acelasi timp.
“discutiile in acord global ma fac sa ma simt nelalocul meu”..spune Tapirul…desi as fi vrut sa spun eu asta. Cine poate sa-mi spuna daca prin aceasta afirmatie sunt sau nu in acord global cu Tapirul? as dori daca se poate raspuns nepsihologizat.
aici ai primi replica (destul de tip) “we agree that we don’t agree” Sau, in alte cuvinte, suntem in acord global ca nu suntem in acord global.
nu’s daca raspunde intrebarii tale
chiar daca ar raspunde intrebarii mele,cum crezi ca ar trebui sa recunosc asta fara a inaugura o unanimitate stinjenitoare?
auzi Madelin, mai ţii minte cum povestea Ionel Teodoreanu despre Conu Mihai?
“..grozav ştiu tace turcii aiştia!’……..
“şi turcii, Coane Mihai, şi turcii”
Bine învatat de catre predecesori am fost curios si m-am uitat în depozit. Tacere. Tacere asurzitoare. Silence assourdissant. Nostim. Ia auziti si voi, boieri mari – http://presse-papiers.blog.20minutes.fr/archive/2006/02/19/le-silence-assourdissant-me-casse-les-oreilles.html
vedeti voi ce ati facut, l-ati necajit pe A., si uite cum a fugit…
in numele artei conversatiei, ars concordiae inter homines, sa-l aduceti inapoi, da?
dA. saracul.
PetitiA. ? Daca este anonima, semnez si eu.
Si cum cineva a pomenit de Watzlawick, adaug si eu “Le language silencieux” de Edward T. Hall. Pare cazut în desuetudine, dar nu si pentru mine.
[...] mai demult despre cum pot să stau lângă de un om şi să nu zic nimica şi asta să însemne mult mai mult [...]