Mache are vreo 45 de ani şi e un bărbat destul de solid, dar mintea lui a rămas cam pe la 3. Şi-a găsit un loc pe pământ acolo unde lucrez şi io, unde duce gunoiul şi dă cu mătura, primind în schimb o masă caldă. Îi place să-l saluţi, de fapt, dacă nu-l saluţi, se supără, şi poate chiar să-ţi dea un pumn, mă rog, fără răutate, mai curând în joacă, dar nu-şi dă seama de forţă.
Acum vreo 2 săptămâni l-am văzut cu o barbă albă, şi l-am întrebat dacă s-a hotărât să nu se mai bărbierească. “A murit mama” mi-a zis, cu sinceră obidă. De atunci, de fiecare dată când îl văz şi îl întreb, ca să nu îmi iau un pumn copilăresc, ce mai face, îmi răspunde la fel: “A murit mama.” De abia azi l-am întrebat dacă e supărat. “Daaaa. Sunt singur acasă.” “Aoleu, şi îţi e urât?” “Nu mi-e urât, că mă uit la televizor” “Bravo.” “Da nu-mi face nimenea de mâncare.”
Ar mai fi şi nea Căruntu, el e tare bătrân şi nimeni nu îşi mai aduce aminte de când e aici. Lucrează ca un fel de paznic. Doarme, mănâncă, trăieşte la spital, printr-o încăpere în pod. Pe el nimeni şi nimic nu îl poate doborî. O dată, mai demult, o studentă a vrut să intre în amfiteatru fără aprobare oficială. Nea Căruntu nu s-a mişcat de lângă uşă, atunci studenta s-a enervat, i-a tras o palmă şi a chemat poliţia, iar studenţii s-au revoltat şi au zis o tâmpenie, ceva de genul că de ce nu scriem pe bolnavii mintal că sunt bolnavi mintal. Dar nea Căruntu tot nu s-a mişcat din faţa uşii amfiteatrului, în absenţa aprobării necesare.
Ceva mai târziu a făcut un accident vascular, de toată lumea a crezut că moare, dar s-a întors răsucindu-şi o ţigare de parcă nimic nu s-a întâmplat. Iarna asta a făcut o bronhopneumonie din aia care omoară bătrânii, toată lumea a crezut că moare, dar s-a întors râzând, “veşti proaste, dom’ doctor, mă fac bine”. În sfârşit, deunăzi a mai făcut un accident vascular, de data asta l-a lăsat paralizat, dar să nu credeţi că l-am văzut în pat, să se pună să moară, cum fac toţi bătrânii civilizaţi, ci în picioare. Cu cârje, scrâşnind din dinţi, dar în picioare, afară, dinaintea amfiteatrului. Hăhă, n-aş vrea să fiu studentul care va mai încerca să intre în amfiteatru fără să aibă voie.
.
