Aparenta pauză în activitatea mea de cercetare a amorului nu a fost pură lene, cum mulţi dintre cei ce mă cunosc mai bine tranşează cu lama lui Ockham. Mai curând m-am împiedicat de o dificultate de ordin ştiinţific, pe care am să v-o prezint în cele ce urmează, laolaltă cu o posibilă soluţie.
De multă vreme, autorii amorologi şi nu numai clamează universalitatea dragostei. Este o evidenţă, dragostea este o forţă primordială şi universală, probabil manifestă de mai înainte de început, e liantul cărămizilor lumii, etc. Dar de ce tot clamează aceşti oameni aşa ceva? Desigur, sunt de acord cu ei, dar mă întreb de unde nevoia să o reafirmăm fără odihnă, pentru că nevoie e, intuiţia ne-o spune. Probabil pentru că tot intuiţia, pe unde undeva, ne contrazice, sau ne arată că, e lângă iubire, mai e ceva.
Pe măsură ce matematica amorului a făcut progrese, ecuaţiile au început să o ia razna. Mai mulţi ani m-am străduit să le adun în sisteme coerente, şi mereu obţineam aceeaşi eroare. Dacă dragostea e o forţă primordială şi universală, de ce nu se prăbuşeşte Universul în el însuşi, într-o atotcuprinzătoare îmbrăţişare? Pentru ca ecuaţiile să fie corecte, e clar că trebuie să introducem un factor, o constantă, la fel universală ca iubirea, dar opusă. Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de opoziţia faţă de iubire, nu este vorba de ură, nici de indiferenţă, astea sunt mizilicuri şi numai nişte creiere pline de angoase au putut concepe un univers indiferent. Nici de altceva care poate fi perceput de simţurile noastre. Ci de ceva mai adânc, mai subtil şi inebranlabil (uau ce cuvânt). Să-i zicem mai bine constanta cosmologică. În vasta literatură, ea e pomenită de nenumărate ori, deşi niciodată nu i se dă un nume, poate din oroare, poate de teamă că, dacă o vom numi, va trebui să o acceptăm. Între iubiţi, ea îi împiedică să fie una, îi ţine separaţi, indiferent cât de mare ar fi iubirea lor şi cu câtă pasiune s-ar avea. Între prieteni, e acea distanţă pe care o simţi în tine chiar în mijlocul banchetului, când ar trebui să uiţi cu totul că exişti şi să te dizolvi în cei din jur. Este eterna singurătate a iubitorului de viaţă. Este ruperea din fiecare lucru, cea care ne împiedică să ne controlăm gândurile şi din pricina căreia ne pulverizăm. Numai quarcii ar putea fi imuni la ea, în măsura în care e posibil să fie imuni şi la amor.
Am mai atins subiectul constantei cosmologice în altă parte; acolo ziceam că ar fi o chestie bună. Nu ştiu dacă este o chestie bună, dar cu siguranţă este limita noastră şi originea ultimă a oricărei disperări.
Toate indiciile par să arate că nu este vorba de reacţiune la dragoste, ci de o forţă autonomă.
Observaţiile din 1998 asupra supernovelor de tip Ia demonstrează expansiunea accelerată a universului, şi deci accelerarea creşterii distanţei dintre noi. Dar toate astea sunt doar prostii, iar dragostea este o forţă primordială şi universală, manifestă de mai înainte de început, liantul cărămizilor lumii.
S-ar putea ca “deintelesul” si “cel care intelege” sa ajunga fata in fata dupa ce parcurg istorii total diferite.Si-atunci “intelegerea” este fenomenul care ignora totul.Numai asa poti sa intelegi o sticla de plastic fara sa se intimple nimic.Ce-ar putea sa se intimple altfel,putem spune ca deja se intimpla?Nu stiu daca vreau sa cred ca ceea ce vei raspunde conteaza mai mult decit ceea ce nu vei raspunde.
Constanta cosmologică raportată la dragoste îmi pare o forţă similară cu acea “materie întunecată” care, nefiind opusul materiei, face ca aceasta din urmă să nu se disperseze pur şi simplu în spaţiu datorită faptului că propria ei masă nu e suficientă pentru a ţine la un loc o galaxie. Materia întunecată, invizibilă şi nedetectabilă prin instrumentele noastre, o fantomă gravitaţională, face posibilă un întreg univers viu complet ignorant faţă de ea. Opoziţia faţă de materia obişnuită din care suntem făcuţi, de exemplu, noi, ţiganii, e doar la nivelul capacităţii de percepţie…
Însă, dacă mă gândesc mai bine, constanta cosmologică a lui Vlad (asta nouă şi rea)nu prea seamănă cu materia mea întunecată, ci cu o altă entitate postulată şi nedemonstrabilă nemijlocit, “energia întunecată”, promotor al entropiei în Univers.
Acum, oare când vorbesc despre materii şi energii întunecate, oare nu e vreuna dintre ele chiar dragostea ? Cum ar fi să deschizi o revistă respectabilă de astronomie şi să scrie acolo cu litere, cum se zice, de-o şchioapă : “Om de ştiinţe ţigan descoperă că din cauza dragostei există viaţă în univers”…
P.S. poate cineva să îmi spună cum se traduce o şchioapă în sistemul metric?
Prima oara cand am citit titlul am crezut ca ai scris despre orasul de la malul marii Negre, ma bantuia Ovidiu, de aceea. Si gaurile negre ce-s?
Nusitatu, zeul acela inselator al inceputurilor si al sfarsiturilor spune ca intre degetul mare si degetul aratator e loc si pentru intrebari fara raspuns. Din cauza neiubirii exista Moarte in Univers?
Poate ca ora este inca prea matinala si ca ratiunea mea este inca in pat, dormind inocenta in bataia soarelui de iarna pe fereastra de la rasarit, in timp ce intuitia mea sta in sufragerie cu calculatorul in brate printre instrumentele si materialele micului dejun… Iata ceea ce se cheama un picnic. Peste vreo doua luni il vom putea organiza, ca in tabloul lui Manet, pe iarba.
Am sa va dau en bloc o replica deja consacrata in Mahala: Dragii mei, e foarte interesant ce spuneti, dar eu nu inteleg nimic. Pina si Madelin cea lucida, Madelin-Clarificatoarea-de-Enigme, Madelin-Luminatoarea-de-Gauri-Negre-in-Univers, pina si Madelin filosofeaza postmodern: “…zeul acela inselator al inceputurilor si al sfarsiturilor spune ca intre degetul mare si degetul aratator e loc si pentru intrebari fara raspuns”. Wow. Cit despre Nusitatu, zeul acela inselator (nu contenesc sa admir fraza citata mai sus) imi aduce aminte de un vechi si foarte intelectual partener de chat de’al meu (nu l-am cunoscut niciodata cu adevarat) cu care am convenit la tema “…si tu cam cu ce te ocupi?” ca eu sunt maturator de strada si el gunoier, virtualitatea acestui destin reunindu-ne astfel intr-o ontologie functionala comuna.
Doru are inca o data dreptate.
Ceea ce nu vom raspunde conteaza incomparabil mai mult decit ceea ce vom raspunde. Fapt pentru care rindurile de mai jos sunt scrise numai si numai prin intermediul avocatului meu:
Expansiunea universului, ca si prabusirea lui intr-o gaura neagra, presupun o miscare centrica si comuna. Cum ar fi daca cele doua sau mai multe traiectorii ar avea, initial, centre si directii diferite, dragostea fiind apoi cea care sa puna traiectoriilor o asimptota comuna? Exemplu concret, domnu’ Inginer era in drum, undeva in Hessen, spre petrecerea lui Christoph si René, iar eu venisem la sfirsit de saptamina la birou, la München, sa-mi fac lectiile. Si amindoi am intrat “numa putin” in Internet, care este si el un univers in plina expansiune. Continuarea este istorie: Am aterizat impreuna la Baneasa cu Dac Air si am luat drumul 2 Maiului. (Cifra 2 fiind, inutil sa mai spun, fatidica.) Iar astazi luam micul dejun sub forma de picnic pe podeaua din sufragerie, covorul persan al domnului Inginer tinind loc de iarba.
HA! O fi vorba despre acea energie neagra si misterioasa care face ca Universul sa se expansioneze din ce in ce mai repede, cu o viteza de nustiucate 7000 de galaxii?
Nu stiu cum o fi la Madelin in timpul micului dejun dar la mine e soare si frumos si paserile ciripiesc si iarba creste si copacii incep sa inmugureasca si am asa o nostalgie care n-are nicio legatura cu Universul tau ci cu un coltisor de gradina de vara pe undeva pe la Icoanei. Unde, cand e soare si dimineata si miroase a iarba am impresia ca Universul nu se va expansiona niciodata si probleme asa de serioase si de grave si de dificil de rezolvat si pe care abia daca le pricep in sensul ca nu prea nu isi au locul. Ba, ca sa fiu totusi cat de cat pragmatica, parca vaz si pisica neagra, aceeasi de acum o mie de ani, urmarind avid un pui de porumbel. Si ce dovada mai buna vrei ? Suntem nemuritori si nu ne extindem. Restul e teorie complicata si savuroasa ca doar dar de aia il citim pe Vlad.
Lulu, te invit la mine in gradina, ca e mai aproape decit a Icoanei!
;-)
Uuuffff, iaca enigma luminata si clarificata (ca untul): zeul inselator (nu e Nusitatu, voiam doar sa ma adresez lui si am uitat-o pe aia cu @) e asa pen’ ca are doua fete, Ianus adica, aluzie la faptul ca “schioapa” este un cuvant de-al lui (self-antonim or whatever). Aia cu “mic de-o schioapa” versus “litere mari de-o schioapa”. Iar o schioapa e distanta dintre varful degetului mare si varful degetului aratator, cu mana in expansiune (na!). Asa caci metrica e diferita.
Lulu, la mine micul dejun este pe o musama bej cu scoici desenate, doua felii de paine graham prajite, cu feta si cu miere. Ceai bineinteles. Ciripelele nu ciripesc inca, doar gugustiuci. Nu iarba. Nu muguri. Pe afara soarele inca nu se piteste din prima pe dupa zidurile gri ale vilei construite la doi metri sub ferestrele mele. Dar nepitirea asta il tine atat de prea putin.
Pinocchio, si eu cred cu toata taria in asimptote (speranta moare ultima). Si in gradini. In reingradinarire, that is. Sa ma duc sa mananc micul dejun in parc, e o idee…
Ontopic: Vlad, ai o dreptate … savuroasa!
[...] Slova 5, sambata, inca februarie Filed under: Scrisori imaginare pentru Stefan — madelin @ 8:59 pm Povestea a treia s-a sfarsit. Foor good, intoria . Cel ce nu avea nici o vina avea alte chestii. Prea multe sa le mai suporti. Sau incvres, de fapt, da, invers, cineva trebuie sa fie intotdeauna de vina. Eu. Sunt libera? De azi incolo, viata mea se va modela doar in asteptarea cuiva. Cu sau fara cal. Cu sau fara sitar. Cu sau fara melodia neinlantuita. Cu sau fara liliac. Cu sau fara biciclete. Cu sau fara tango cu pantofi rosii. Run your fingers throuh my hair. Quand on est ensemble. Intrebarea nu trebuie sa mai fie quand. Da, in seara asta plansul a fost in hohote, intr-un colt, iar Gerard nu era prin preajma. Raspunsul: da, sunt un inger. Cazut. Cand troleul face curba la liceul Cuza, ceva sfasietor pe alocuri ma aminteste. Ma traieste. You talk, I talk. Why? Got to get to you. Thoughts. Stelele care cad, la mere. pe muzica de Era. Am visat dinti care se sfaramau, asa ca Moartea s-ar putea sa-mi fie pe aproape. Si atunci ar fi atat de inutil. Ce facem noi aici. Ajutor? Eu, da. Pe vremuri, padurile si toate celelalte. Cascadele din insulele cu comori. Daca nu se poate si nu se poate, atunci ma voi transforma intr-un delfin, sa traversez meridianele si sa cant. Sa zburd, mai degraba, ca tot cica vine primavara. Sau in praf de quarci? [...]
adica, fara constanta asta care separa unirea, n-ar fi nici1 conflict. or, avem nevoie de conflict. asta zici, Vlad?
da, de-aici te poate cuprinde disperarea aia adanca, dorul ala pt paradisu’ pierdut sau burta mamei -versiunea psihologilor.
mda… nu pot decat sa tac.
Just. Iaca aici ce o sa pateasca Andromeda si Calea Lactee din prea multa dragoste intergalactica:
http://www.haydenplanetarium.org/resources/ava/page/index.php?file=G0601andmilwy
Ce coliziune frumoasa!
Da, cam la asa ceva ma refeream si eu azi de dimineaza la micul dejun.
(PS Asta a fost al 100lea mesaj al meu de anul asta in Mahala. Hai noroc si la mai mare! ;-) )
Ha ha, Pinocchio sa stii ca si eu am lucrat cu un prieten in Vermont in vara lui 2004 si ne numeam reciproc maestru matureur si maestru grebleor (nu mai stiu care era care), diferenta fiind ca noi chiar foloseam maturi si greble pentru ca lucram pentru un hotel si ne ingrijeam de parcul, tufisurile, iarba, copacii etc din jurul lui. Noi ziceam ca facem landscaping…
Imi place ideea cu asimptota. Trecem probabil pe langa milioane de necunoscuti pana la sfarsit. Ce scoate din multimea asta de traiectorii diferite una singura si ne-o alatura? Mai mult, ce ne desparte de ea? Poate ca forta autonoma a lui Vlad e definita de o lege de genul “Un suflet scufundat intr-un amor este impins de jos in sus sau in lateral sau in orice alta directie cu o forta egala cu greutatea sentimentului sau”.Sa nu uitam ca forta asta e rea. Sau e partea intunecata a unei forte universale bivalente…Uf, m-am ametit singur. Sa ma iertati, e duminica noaptea…
Madelin, sarumana pentru definitia schioapei. Am inceput sa imi masor si timpul in schioape pentru ca numai distanta dintre degetele mele ii poate da dimensiunea adevarata. Probabil ca mai multe sunt cauze de moarte in univers dar nu e nici o moarte mai frumoasa decat moartea din dragoste (parafraza la Marquez…), desi nu imi prea pot inchipui cum se moare din dragoste. Cu asta am raspuns intr-un fel pe dos, pentru ca am facut din dragoste cauza de moarte, chiar daca una frumoasa.Alt titlu de ziar : “Tigan gasit mort pe strada Sebastian. Pe tot trupul avea rani adanci. Politia crede ca arma crimei este dragostea.” Apoi, la proces, procurorul : “Madam X, l-ati iubit pe…pe victim?” Madam X : “Biansiur” Procurorul : “Dragi jurati, acuzata si-a marturisit crima”…
Cred ca discutia asta o sa devina mai lunga decat cea despre manele.
Haaaaaaa, ce de comentarii cât io am fost de gardă!
Livia, constanta cosmologică nu are legătură cu conflictele, nici cu vreun alt fel de tensiune dintre noi. Ci cu un fel de imposibilitate de a duce orice dragoste până la capătul ei. Desigur că ne fixăm capete mai apropiate (măritiş, îmbătrânit împreună, chiar eternitatea împreună, etc.) dar putem prevedea ceva dincolo de împreună, însă acolo nu putem ajunge.
Dustweaver, haaaaaaaaaaaaaa, de când nu mai aude omu de dumneata.
Nusitatu, Pinocchio, Lulu, Madelin, în ce ordine doriţi, io vă iubex pe toţi.
m… unii ajung. da’ rari.
pai eu cred ca acea constanta despre care vorbesti este ego-ul, eul. nu stiu daca e atat de subtil, pe cat crezi tu a fi. toti il avem, la toti se manifesta, e cel mai vizibil de fapt.
unii vorbesc despre o triada: I, me, mine, care face ca invartim roata karmica pana ne ies ochii din cap.
ce inseamna inebranlabil?
Livia, unde nene? Io nu cunosc pe nimeni.
WE: nuş ce înseamnă inebranlabil, dar e un cuvânt drăguţ.
Despre ebranlare: http://french.about.com/od/vocabulary/g/ebranler.htm
Altfel, eu cred ca Nusitatu e Arhimede. Si nu, oricit de optimist as fi de fel, ma tem ca discutia despre dragoste nu va fi nici pe departe atit de lunga ca discutia despre manele. Explicatia (optimista): Dragostea, spre deosebire de manele, indeamna mai mult spre actiune decit spre contemplare.
;-)
io mi-am promis sa nu-l mai citesc pe Vlad ca ma ia pofta de scris in blogul meu inchis sper forever. dar nu pot sa nu dau si eu o impresie; una,desi am uneori atat de multe incat traiesc zile intregi in contradictie cu filozofiile mele. (asta nu inseamna ca scartai la mansarda, bine? :D )
iubirea e o constanta a vietii, cel putin a mea. dupa evenimente adolescentine, am realizat ca nu pot trai fara pereche. nu in sensul disperat al singuratatii, al neimplinirilor anterioare sau ca sa nu simt ameteala aceea neplacuta cand merg pe strada si vad doi tinandu-se de mana. nu asa, ci din nevoia plamadita in interiorul nostru inca de la geneza. pentru cei care refuza dragostea categoric, aceasta ar putea fi tratata ca pacatul original. :)
e bine sa mai faci si pauze carora sa nu le dai explicatii cu trimitere la cuvantul “androgin” in dictionar. unele justificari ar putea tulbura pe cei care doar traiesc, nu gandesc subiectul asa cum eu ar trebui sa nu tulbur si sa tac pentru ca am mai
spus mai demult unui om foarte citit ca o sa vina vremea cand o sa doreasca sa-si dea toata cunoasterea fantasmo-cosmo-stiintifica pentru dragostea unei femei potrivite. am regretat apoi ca in cuvintele mele si-a gasito durere mai veche.
mi-am amintit ce zicea un prieten: timpul trece… acum te vezi trecut de 40 de ani si nu simti implinirea, o chestiune care trimite la fericire, aceasta fiind un scop primordial al omului sau e doar o filozofie a mea, ma rog.
si uite ca nu am adus argumente conturate suficient ca sa nu-l jicnesc pe Vlad cand ii spun fara sa-l cunosc suficient ca eu mi-l imaginez ca pe un ursulet molcom ( nu ma refer la aspect) care parca ar intinde o ghiara dupa miere, parca nu s-ar misca din vizuina lui calda. si numai ce apare o ursoaica de-l carabaneste degraba afara, la soare printre puicute-ursulite :D
ce vulpe sunt!
Sunt mai degrabă ca un fel de javrete bătrân şi jmeker, dar mersi.
daca n-am intrat de vreo 2 ore pe blog sa iti citesc reactia!! ma asteptam sa-mi arzi vreo doua, dar vezi- nu esti genul ala de javrete ;)
cu placere.
:)) ce javrete, mai, tu nici sa flirtezi nu stii! :P :))
Pi n-am nevoie. Sunt ca Chateaubriand, nu tre sa fac nimica.
Livia, un adevarat gentleman nu flirteaza, asta e.
;-)
Ce sa faca o Lady cu un gentleman care nu filtreaza? Il ia la palme.. orale, poate-poate s-o prinde si el… :))
Sau atat de putini gentlemani sunt pe lume incat cand descoperi unul, nu stii cum sa te porti cu el.
Cred ca te apropii de adevar.
*smile*
Pe de alta parte, o adevarata Lady stie cum sa se poarte in orice situatie.
Aferim!
CELE MAI TARI GAGICI E PE BLOGU MEU.
Eh, asta da compliment pe ziua de azi! Multumim, Vlad!!
Pinocchio, io daca dau de un gentleman adevarat intru in panica si dau search google sa vad care e treaba. :P
:))
Vlad, daca imi poti raspunde la intrebarea asta, ti-as fi foarte recunoscatoare, rogu-te. exista vreo medicatie pshiatrica care da ca efecte (adverse sau controlate?) dilatarea pupilelor? daca da, in ce cazuri de boli? si iarasi daca da, acest efect dispare numai daca dispare si administrarea medicatiei psihiatrice? multumesc mult.
AFERIM! sau I wish you joy of it! – whatever that means, asa a tradus, asa zic si io.
Pinocchio, ca sa citez din Dan Ciresarii “Ah! Si o replica perfecta…”, am ratat sa te intreb imediat : Da’ gentlemanii ce face, nene? inafara de nufacnimiccashatobrioala
Buey, ce invazie de gagici la un minute distantza :-)))))) ca sa vedeti ce sensibile e gagicile la complimenturi, io v-am zis!
Livia, de ce strici tu corola de minuni a lumii….
Livia incearca pe ocolite, poate-poate… :))
Livia, in fata cladirii in care lucrez se facea pe vremuri comert cu droguri. Intr-o buna zi (e mult de-atunci) m-a vizitat Colombina la servici si, cum tocmai venea de la oftalmolog, avea pupilele dilatate. Obisnuitii strazii au privit-o cu mult interes, ca pe o potentiala clienta. Ah, si daca vrei sa stii cu ce se drogau dumnealor: ei bine, cu sirop de tuse cu codeina. Nu ride, codeina relaxeaza (uneori si parti ale corpului care ar fi de preferat sa nu se relaxeze oricind si oriunde). Nu stiu daca se foloseste si in psihiatrie :-)
Madelin: Ai dreptate, prea tirziu ;-)
iertati-ma da’ chiar vreau sa stiu treaba aia… da’ voi puteti sa continuati :) .
Pinocchio, bine ca mi-ai zis. e ca la mate, am uitat sa pun restrictiile… ma intereseaza medicatia psihiatrica care poate da efectu’ asta; nu ma intereseaza neurologic, oftalmologic (tot felu’ de sindromuri sau picaturile alea de-ti dilata pupila pt consult oftalmologic), droguri. deci minus treburile astea. multimea sferei psihiatrice, atat.
am uitat minus endocrinologic.
Madelin, intre timp am dormit si mi-am venit in fire. Aseara era sa adorm pe bicicleta in drum spre casa, ma intreb cum ar fi fost…
Ce face un gentleman? Pai citeste si tu “Ocolul Pamintului in 80 de zile” sau “Mindrie si prejudecata” si vezi ce fac Phileas Fogg sau Mr Darcy. E clar ca nici unul nu “filtreaza”. Dar toti fac pasiuni.
Dar cred ca eu stiu mai bine ce face o lady. Totally off topic: Am un amic gay catalon, care da din cind in cind petreceri de mare rasunet. (Atit de mare, ca de regula vine politia pe la 3-4 dimineata.) Una din ele a avut drept motto “Anii 80″. Cind am ajuns, am sunat si mi-a deschis usa un soi de gagica plina de ifose, imbracata ca in anii 80, de un prost gust incredibil. Am fost convins ca am gresit usa, m-am bilbiit, am spus pe cine cautam de fapt si am dat sa plec, cind am vazut ca in spatele gagicii stateau doua tipe normale care mureau de ris si faceau semne. Gagica era amicul meu. Cind a sunat urmatorul, m-am dus si eu la usa sa vad cum reactioneaza. A reactionat *exact* ca mine.
Ce vroiam sa spun de fapt: Acolo erau mai multi tipi iberici, amici de-ai amicului meu, unul mai macho ca altul, si de fapt tot gay. Cel mai grozav a fost cind au cintat surorile Baccara “Sorry, I’m a lady”, sa-i fi vazut pe toti cum dansau…
@Pinocchio
Tocmai cand ma ofticam ca am pierdut momentul, ai revenit si mi-ai omorat fluturii de tot. Culmea ca am citit cele doua carti mentionate si intr-adevar, nus cum se face, da’cei doi gentlemani sunt intre preferatii doamnelor si domnisoarelor de pretutindeni. Pentru pasiune, probabil, raspunsul asta e castigator oricand. Da’ si joculetze, periutze si gugulutze, asta e. Bineinteles ca depinde si de varsta, vine o vreme in viata fiecarei lady cand conteaza mai mult actiunea ;-) decat vrajeala. Niciodata hotarate ce vor, femeile astea… Da’ si flirtul are farmecul lui, bine statornicit, io asa crez.
De acord cu Madlen. Vine o varsta…
Personal, nu am apreciat niciodata domnii care te lasa cu gura cascata o vreme, apoi iar te gadila la inimioara. Apoi, iar se fac ca ploua, iar te ademenesc. Nu i-am apreciat si numai din categoria asta am intalnit. :)) Sau ” de ce nu-ti place, de aia nu scapi”.
Pe mine nu ma incanta sa fac asta nici celor care se joaca cu mine. E un sentiment atat de neplacut sa nu stii clar ce vrea cu tine. Atunci te decizi tu singura sa te dai o data, de 2 ori, de 3 ori cu capu de pareti, sa te pansezi si sa-ti faci bagajul.
Jocul de-a pasiunea e atunci cand stii ca omul ala e numai al tau; mai porti si numele lui in buletin. Atunci da cusutul si descusutul.
Sau mai sunt categoriile acelea pe care iar nu le suport :evil: care fac o lista si apoi bifeaza calitatile care nu le au ei. grrrr
hihih, domnilor! Femeia invata foarte repede de la voi. Aveti grija! :D
ps. Pinocchio, tu iubesti femeile, asda per ansamblu, asa-i? ghici cum mi-am dat seama! :)
Romancuta: In ansamblu si cu amanuntul, in orice caz platonic. Nu ghicesc, spune-mi, cum ti-ai dat seama?
Madelin: E foarte interesant ce spui. Mi se pare ca de la tine as avea multe de invatat despre femei. Nu puteai sa imi explici chestiile astea mai demult?
Livia, ti-am trimis email.
simplu, Pinocchio. am ochiul format. ;)
Pinocchio, gresit. Eu nu crez ca sunt un etalon, ba chiar dimpotriva. Iar cu explicatiile mai demult, pai de abia acu’ am aflat si eu unele si altele, si inca mai am de aflat, eheeeiiii…
Madelin, la chestia cu explicatiile ai inca o data dreptate. Si eu tot asa. Eheeeiiiii…. Alelei, dragii mei, daca am fi aflat toate chestiile astea acum 20 de ani, ce farmec ar mai fi avut?
Deschizand eu ochii disdedimineata dintr-un vis rebel am avut urmatoarea revelatie: nici regele Arthur nu flirta…
Sigur ca nu. Abia de la Louis Quatorze inquolo. (Si stim unde s-a ajuns dupa citeva generatii din cauza asta.)
HAHA, mi-am adus aminte de o scena delicioasa:
Am avut de curind oarece treaba la fabrica de camioane locala. Am avut o intilnire cu o doamna fermecatoare de cel mult 30 de ani, de formatie mai degraba humanista si ocupata doar sporadic cu constructia camioanelor, si cu un domn bine, la vreo 35 de ani, inginer constructor de masini si, evident, camioane. Aici trebuie sa recunosc ca domnul respectiv, fara a fi o frumusete sau un exemplu de eleganta si rafinament (constructor de camioane, deh), imi trezeste anumite interese si ma abtin cu greu de la anumite priviri pe care sper ca nu le-a observat inca.
Am sosit, deci, si am fost intimpinat de cei doi. Am strins mina doamnei si i-am spus: Stimata doamna, ma bucur sa va revad, ce mai faceti? Ea mi-a raspuns ciripitor pe aceeasi lungime de unda. Apoi am trecut la domnul inginer, i-am strins mina si i-am spus la fel: Stimate domn, ma bucur sa va revad, ce mai faceti? El mi-a strins mina scurt dar energic, timp de o fractiune de secunda m-a privit cu o anume intelegere vag compatimitoare si a ignorat total intrebarea mea. Iar eu m-am simtit ca in sceneta pe care, Madelin, cred ca ti-am mai aratat-o o data…
Doamna aceea fermecatoare, numai ca peste 30 de ani, as putea sa fiu eu. Ma intreb deseori ce caut eu intre camioane. Iar domnii ingineri asa sunt, concisi.
Eu, nefiind vorbareata nici sociabila in mod deosebit, nu prea fac gafe. O am in schimb pe amica Myreya, e plina de gafe ca alunul de vrabii. Tot ii promit mereu sa-i dedic o categorie pe blogul meu, ca merita. Ea este orala prin definitie, uraste sa scrie.
De doamna Tate m-am indragostit iremediabil inca de cand mi-ai aratat-o prima oara, nu am apucat sa-ti multumesc. O fac acum.
Madelin, ceea ce imi spui ma umple de bucurii. La plural, pentru ca sunt mai multe. Pentru ca m-as bucura sa te intilnesc in cine stie ce imprejurimi ciudate, chiar si fara sa stiu ca tu esti tu, pentru ca tu vei ramine tu independent de cognitiile mele. Apoi pentru expresia cu alunul si vrabiile, stiu bine cu arata asa ceva. Nu neaparat un alun, in cazul meu cred ca era un tufis de macese linga Sala Palatului pe vremea cind invatam la scoala ecologie si tineam Calendarul Naturii, tin minte ca am scris despre asta. Pentru ca “a fi orala” suna a Lauren la examenul de franceza (una dintre multele porcosenii din acel show). Pentru ca te-am facut sa te indragostesti de cineva, fie si de Catherine Tate, principalul e sa fie iremediabil. Pentru ca esti o draguta si o fermecatoare si cred ca am sa tind asimptotic spre tine.
On-topic: Deunazi imi bîzîia prin cap un alt citat din Poemele de Amor:
“femeie muiere printre sine ferate, mai sunteti posibila?
ah, nikakda, grai pasaruica pe roate
cu tabla burdusita de senzatii dintate,
ah, nikakda, nikakda, nikakda, nikakda…”
Si ma gindeam: Intrebarea daca femeia muierea mai este posibila nu se refera neaparat la fiinta si persoana, ci poate la cuvintele in sine, amindoua fiind de origine latina si regasindu-se in limbi prin excelenta vestice, cum sunt franceza si spaniola. Si apoi acel nikakda rusesc, scris in anul de gratie 1980, ce contrast! Mai caustic si mai macabru decit nevermore-ul lui Poe…
Aproape de blocul meu este o casa veche, cu o tuia uriasa la poarta. Intr-o anume perioada a anului pomul se umple de vrabii. Nu se vad, ca-s pitite in desisul frunzelor, doar se aud, si fac o larma teribila si incredibil de reconfortanta. Calendarul Naturii, cum se tine? Iar despre orala, sa nu ma spui Myreyei :-).
Altfel, ne-om intalni candva… desi de aproape sunt cam banala. Io v-am declarat mai demult amor vesnic.
On-topic: citind eu zilele astea Busola de aur, am ajuns la secventa in care daimonul Lyrei o duce cu fortza pe aceasta undeva, marind centimetric distanta dintre ei, ori nici un om nu putea fi despartit de daimonul propriu mai mult de un anume timp si un anume spatiu. Aceasta o fi contra-constanta cosmologica?
Hai ca mai avem putin si depasim recordul postului cu manele…
Ha!! Eu tin degetele incrucisate pentru recordul de participare. Sper sa fie cum zici tu Madelin, sa depasim manelele.
Madelin, sa stii ca si eu sunt banal de aproape si abia abia leg doua fraze. Ca sa nu mai vorbesc de ce trac fantastic mi-ar provoca in real life o intalnire cu oamenii de aici. Of…As prefera si eu o intalnire neasteptata cu necunoscuti, sa pot fi banal si vulgar fara consecinte.
Tuia aveam si eu cand eram mic, aveam de fapt vreo patru, inclusiv vrabiile aferente, si cand ai mei s-au saturat de umbra lor si le-au taiat am gasit in frunzisul uneia un cuib rotund pe care l-am pastrat multi ani dupa aceea convins ca e fabrica de vrabii.
Daimonul, da, poate.Sau, oare Daimonul ala rau ne separa de dragostea noastra, nu propriile neputinte ? Cred ca e mai degraba in tesatura propriilor constiente samburele disolutiei…Poate daca am fi complet irationali si pur sentimentali n-ar fi nimic interpus intre noi si dragoste.
Moamă ce colecţie de comentatori am adunat aicea de-a lungul anilor!
Madelin: aia cu busola de aur şi daimonii e aproape un joc de cuvinte la animus şi anima ai lu Jung. Totuşi, crez că pot să-ţi zâc fără să-ţi stric lectura că, până la sfârşit, personagiile vor căpăta puterea de a se separa de daimoni pe distanţe orişicât de mari. Şi, dacă avem un daimon, crez că şi noi putem. Din păcate, omul e o creatură care tinde adesea să se împrăştie total, mare minune e dacă reuşeşti să rămâi la un loc până la capăt. Şi de abia după aia, nu să te împrăştii, ci să te lăţeşti cât e lumea de mare.
Despre forţele care ne ţine la un loc sau ne împrăştie, foarte puţină lume ştie, da poate vorbim altă dată.
Vlad, expune si tu colectia ta de comentatori langa colectia mea de flori!
Tu spui, ca, de fapt, bariera este iubirea fata de noi insine? Egoul de care zicea si Elf? Eu incerc sa cred ca legatura (care este!) e ca gumilasticul, oricat de tare s-ar lati Universul. Dar e numai o speranta. Ca si neimprastierea.
Nu, n-am zis aşa ceva. Constanta cosmologică e constanta cosmologică, e un mister impenetrabil care nu ţine de noi, ca şi iubirea. Nu iubirea de sine te împiedică să nu mai fi tu însăţi, să te goleşti de orice conţinut şi să devii celălalt. Unii mistici zic că ar fi posibil, dar doar în iubirea faţă de Dumnezeu, Unul dintre ei, Meister Eckhart, a murit înainte să i se pronunţe condamnarea de eretic, acum 700 de ani. Nici azi nu a fost reabilitat.
@Vlad
Daca daimonul este anima, iar omul si daimonul se iubesc dincolo de distante si spatii, rezulta ca omul se iubeste pe sine, doar anima e parte din el, nu? De aia am crezut ca ai zis ce n-ai zis.
Altfel, cred ca ar fi cam naspa sa te golesti de tine sau sa devii altceva. Mai bine asa, separati si totusi atat de impreuna, chiar daca doar pana intr-un punct, dincolo de care da, doar misticii pot patrunde, si chiar daca doar pentru acele cateva momente magice.
@Nusitatu
O sa inaugurez o noua categorie la mine acasa “de la altii”, cum fac unii cu posturi care le-au placut lor pe alte bloguri. Eu o sa colectionez expresiile altora care mi-au mers mie la inima. “Fabrica de vrabii” va fi, indubitabil, printre ele, daca nu chiar inauguratoarea.
Dragii mei, in mod special Madalin si Nusitatu, pentru ca tot am revazut American Beauty si pentru ca nu rezist sa nu vorbesc in citate (nici macar la sedinta interminabila de azi, toata ziua, n-am rezistat sa nu-i spun unui irlandez aratind cu degetul inspre fata mea ca I’m not bovvered) trebuie sa va contrazic si sa va spun: Nu ati putea sa fiti banali nici daca ati vrea, asta e.
Altceva nu cred ca mai sunt in stare sa va spun asta seara, sunt prea obosit.
Doar o mica scena din 8 1/2, care m-a umplut intotdeauna de caldura interioara, Vlad mi-a adus aminte de ea. Seara de vara pe o terasa intr-un local dintr-o statiune balneara italiana, 1962. Lumea danseaza relaxat. Dintr-o data isi face intrarea dramatica un magician cu asistenta lui, Maia, care incepe sa citeasca gindurile tuturor. Regizorul celebru, Guido Anselmi (Mastroiani) il recunoaste pe magician, fusesera vechi prieteni in copilarie. Ei, si crezi ca poate sa imi citeasca si mie gindurile? intreaba Anselmi. Nu stie sa citeasca decit ce poate ea sa inteleaga, la tine probabil ca o sa-i fie greu, dar putem incerca, raspunde magicianul. Maia incearca, si raspunde: Nu inteleg! Apoi se duce la un perete care arata ca o tabla dintr-o clasa de scoala, si scrie pe ea cu creta: ASA NISI MASA. Dar ce inseamna, ce inseamna? Guido isi aminteste.
Guido isi aminteste, era copil. Era tot asa, seara, intr-o casa mare si cu multi copii, cu o bunica autoritara dar foarte iubitoare. Copiii trebuiau sa mearga la culcare, erau toti intr-un pat imens si se inghionteau sub plapuma. Bunica venea, isi facea inspectia, stingea lumina, liniste. Intuneric. Liniste. Una din surori se ridica in pat. Guido, spune ea, sa nu dormi. In noaptea asta tablourile prind viata, si ala de acolo, si incotro se uita, acolo e ascunsa o comoara. Guido, o sa fim bogati! Dar nu trebuie sa uitam formula magica: asa nisi masa, asa nisi masa, asa nisi masa, repeta ea facind gesturi misterioase. Asa nisi masa…
Si asta nu era altceva decit, intr-un fel de pasareasca italiana, anima…
Am gasit exact scena, e superba!
http://youtube.com/watch?v=YozQlhdu4QU&feature=related
@Madelin (strangand din pumnii mei mici de tigan si topaind de pe un picior pe altul) : Asta e o onoare mai mare decat coroana regala sau imperiala sau cealalta coroana regala a tiganilor de pretutindeni sau doar din Romania. Singurul regret e ca nu mai posed fabrica sus-numita sa v-o dau in dar.
@Pinocchio : Nu banal cu totul, doar in limbajul vorbit. Mi se intampla des. Mi-e mai usor sa scriu decat sa vorbesc uneori. Obiceiuri vechi, pierdute in timpuri mitice, ca noptile Cabiriei. ;-) Eu ma gandesc uneori cum ar fi sa parcurg intr-o noapte calda de vara intregul Fellini, ruland toate filmele simultan pe role vechi, zgomotoase, cu vocile amestecate, si sa ma scufund asa in dorul altor vieti.
@Nusitatu
Ce cadou frumos! Multumesc.
@Pinocchio
Savuros! Mi-am amintit de etapa obligatorie din copilarie, cu gashca, de vorbit in pasareasca, ca nu se mai intelegea om cu persoana :-)
@Vlad
Acuma am mai citit ca, despartiti fiind mult timp, omul de daimonul lui, nu vor mai putea fi una niciodata…
Azi am citit la Maestrul Eckhart ca sa fugi de tine e o solutie. As opposed to disolutie…
Pinocchio, cred ca te iubex.
Si, ca sa nu pic in patetism, recunosc (si) ca vreau sa sparg recordul aici. Mai am opt ;-)
Si eu te iubex, Madelin. Si Vlad ne iubeste pe amindoi si pe noi toti.
Daaaa, si noi pe Vlad!
Madelin, vezi ca discutia despre manele incepe sa prinda viteza ;-)
Tradare :-(((
Ce puii mei! Ce pana mea! (ca sa folosesc expresiile favorite si foarte des folosite ale colegilor mei de birou)
Pisici baltzate si cocotzate si carliontzate! (asta-i a mea proprie si personala)
Da’ si manelele e tot despre amor, na!
Mmm, tradare, dar principalul e ca o stim si noi, heh.
Daca ai inceput cu mmm si ai terminat cu heh, ceva nu e de bine…
Nu, nu iubesc tradarea, ce, ma pun eu cu Vlad Tepes, Mihai Bravul si Stefan cel Sfant? insa va iubex in continuare (si) pentru Shakespeare prin tufisuri.
Vorba unui primar: o sa pierd recordul, dar macar sa-l pierd bine!!!
Pai daca zici ca e tradare, atunci nu e de bine, nu? :-)
Aseara, cautand eu turmentata nustiuce, am dat de acest sit califragilisticos:
Magiclove
Este involuntar savuros pe alocuri, cu memorabile (ex: “sanii sunt importanti in viata sentimentala a unei femei”).
Madelin, articolele alea ori au fost scrise de femei, ori sunt comerciale pana la ultimu’ graunte si nimic altceva. daca au fost scrise de femei, pai sunt adresate doar femeilor si doar lor. adica doar noi vedem asa. barbatii cre’ ca-s mult mai realisti ca noi, iar noi avem mintea plina de d-astea :) .
Livia, situl ala e kitchos si pretzios de-a dreptul. Si asa, nu stiu, savuros pe alocuri. Funny rau. Nu stiu cine scrie articolele, in sectiunea Forum sunt intr-adevar mai mult nick-uri feminine. Nu ca asta ar insemna ceva, am vazut ieri un documentar despre Second Life si am aflat ca 80% din personajele feminine de acolo sunt create de barbati :-)
asta e ca chestia aia: cele mai sensibile poeme au fost create de barbati :) . eu vroiam sa spun ca barbatii vin de pe marte, iar femeile de pe venus. parca asa era cartea aia pe care n-am citit-o, da’ care vrea sa arate ca functionam diferit. deci sensibilitatea noastra nu ar avea ecou intr-un barbat ca e prea realist. de-asta am zis ca site-u’ ala e adresat femeilor, ca noi avem mintea plina de sentimentalism si dulceata (de visine, ca asa-mi place mie :) ) .
Imi aduc aminte de o intamplare recenta. Am gasit eu, stand la usa la dentist, intr-o revista Elle mai veche, un articol de-al Mihaelei Radulescu despre cum credea ea ca si-ar dori barbatii sa fim noi, femeile, in relatia cu ei. L-am adus la birou pentru dezbateri, fetele au fost de acord cu cele scrise, baietii si-au dat toti coate, cu atat mai multe coate cu cat erau mai tineri respondentii.
Inclin sa cred, totusi, ca sensibilitatea noastra are ceva ecouri prin suflete de barbati nu insa si dulceata excesiva, dreptu-i! Ma intreb numai de ce fetele tip mimoza au asa succes…
Ce e o tipa mimoza ca am mai auzit asta si mi-a luat cateva zile sa inteleg. O fata sensibila sau o “hard to kill”?
Am vrut si eu sa citesc cartea cu venus si marte, dar dupa titlu ce mai puteam citi? El, un marte zeu al razboiului hormonal, ea o venus zeita umanitatii, sensibila si cu oglinda-oglinjoara la buzunarul togai imaculate.. Nu sunt de acord cu diferentierea dintre sexe. Cum poate fi el poate si ea si invers, influentati de conjuncturi, educatie, vointa. Tot asa nu sunt de acord cu bucataria e locul femeii si dusul gunoiului a barbatului. Egalitate, frate ca traim timpuri cand si eu si tu muncim pentru o paine.. chiar daca in unele treburi eu ma stiu mai bine. Asta pe de-o parte.
Pe de alta, eu ma simt depasita in multe chestii in fata lui marte… Iar el nu poate decat sa taca in fata mea, fermecatoare zeita :P
Am vizitat si eu link-ul Madlenei. Mai conteaza cine l-a facut daca e dragoste si placere, asta ca sa ma mentin in tema link-ului? Barbatii sunt mai realisti of course, dar cand vine vorba de pat vai si amar de realismul lor! :))
Foarte tare:
“Pentru a atinge starea de implinire pefecta in iubire, barbatul trebuie sa invete s-o adore pe iubita lui si s-o transfigureze intr-un ideal feminin universal. La modul esential fiecare femeie chiar este una cu acest arhetip universal, aceasta transfigurare ar trebui sa fie ceva logic si de bun simt.”
Cu alte cuvinte, nu conteaza cine e femeia de fapt, ea nu are personalitatea ei, ci e doar un arhetip universal. Toate-s la fel (sugative-n portofel). Orice barbat logic si de bun simt stie asta.
:lol:
deci foarte bine ca sunteti realisti, ca ne vedeti cum suntem noi, de fapt, nu arhetipuri bla bla. adica imi dai peste nas cu propriile arme. misto :) ca io nu ma supar.
Romancuto, ma bucur sa aud ca nici tu nu esti de acord cu diferentierea dintre sexe — ma rog, stim noi ca unele diferente exista (“la difference entre”), dar nu alea cu cratitza si copchiii — noi intelegem ce vrem sa spunem. Vorba lui Vlad, orice barbat logic si de bun simt stie asta. Si n-ai idee, n-aveti idee cit imi doresc sa aud chestia asta mai des in Germania. Aici se pun in loc lozinci feministe. 50 de ani de vint aspru de la rasarit trebuie sa aiba si ei un folos pe undeva.
Cit despre chestia cu realismul barbatilor, sper ca nu la *toti* barbatii te referi… (hihihi)
Madelin, in aceeasi ordine de idei, dulceata excesiva a unor femei mi-a adus de obicei numai probleme. Mi-a stimulat intotdeauna prompt sarcasmul, ceea ce le-a facut sa cada brusc in extrema cealalta. N-am stiut niciodata sa ma port cu personalitatile histrionice, iar cind am invatat teoretic, asta nu m-a ajutat prea tare la pus in practica.
Dar ma tem ca incep sa dau in filosofia lui Alfred P. Doolittle ;-)
Am sa încep cu un hm prelung (de fapt am început acum ceva vreme şi sunt pe final de hm aşa că pot să mă concentrez cât de cât pe ce am să scriu). Mie mi-a plăcut situl, kitchos cum e,măcar ca idee, chiar dacă pare într-adevăr scris de femei din cultura occidentală pentru femei din cultura occidentală. Dragostea, deşi fundamental întreţesută în chiar stofa fiinţării, e şi ea o experienţă culturală. Am citit şi cartea aia cu planetele, eu credeam că e ceva cu horoscoape etc da nu era. Întâi m-am gândit ce trist e că ne concentrăm atât de mult pe diferenţele dintre noi, probabil ca să ne putem justifica astfel răutăţile reciproce. Mai târziu am citit că pe Venus nu există praf, aşa cum e în Bucureşti peste tot şi mi-am zis HA, vezi, e clar ca e planeta femeilor, a gospodinelor de fapt. După ce am întors cartea pe toate părţile am căzut de acord cu mine însumi că nu sunt de acord cu toate lucrurile alea de acolo (apropos, când eu şi Penelopa ne rătăcim eu sunt primul care vrea să întrebe pe cineva unde suntem, în ce direcţie să o luăm etc, în timp ce ea mă trage de mustăţi şi insistă să ne găsim singuri drumul cu speranţa secretă că ne vom rătăci mai rău). Dar cred că suntem diferiţi şi minunaţi şi că dacă strivim diferenţele minunate dintre noi rămânem fără corole de minunăţii.
Sigur că e o discuţie interminabilă cea despre rolurile noastre ca şi membri ai grupului social-amoros. Apropos de fetele de tip mimoză, adică bucle aranjate zilnic la coafor, ruj roz, telefon roz, sclipici pe obăjori, iubi hai să luăm taxiul că îmi stric tocul de la pantofiori, ce adorabil arată costumaşul ăsta roz pe căţelul meu de 0,5 kg, fată ne vedem la Plaza să îţi zic ce mi-am luat ieri de la Plaza etc – şi de succesul lor, cred că aceste fete dau un sentiment de siguranţă şi predictibilitate bărbaţilor care îşi văd ameninţată identitatea de provideri, duse fiind zilele bune când o raţă ucisă cu brutalitate şi atârnată de un băţ ne dădea măsura propriului rol în familie. Oricum, e o cale facilă de scăpa de investiţii adevărate într-o relaţie, fiind binecunoscută stângăcia bărbaţilor în dragoste. Unii, adică unul, Gasset, zice că e din cauza sufletului lor unicameral.
Realismul bărbaţilor(?) cred că e mai mult de circumstanţă, ori o consecinţă a condiţionării sociale (iar). Acu o să săriţi pe mine cu tastaturile da eu tot am să zic că e greu să fii bărbat azi din cauză că trebuie să împaci o mulţime de tendinţe contradictorii. Să fii puternic dar grijuliu şi în contact cu emoţiile tale, dar să nu plângi că bărbaţii nu plânge da nici insensibil la suferinţele altora da să nu cumva să câştigi mai puţin decât zeiţa de carieră de lângă tine pentru că statisticile zice că o să îşi piardă respectul pentru tine da să nu cumva să nu o susţii în cariera ei da să duci plasele de la piaţă da nu pe toate ce adică eu nu pot să duc iubi asta înseamnă că nu mă respecţi dacă îţi închipui că sunt prea grele pentru mine da de ce ai intrat înaintea mea în bloc etc etc etc.
Aici am să mă opresc până nu transform postul în forumul cool girl. Cred că am ieşit binişor din topic, am trecut de la dragoste şi demonii ei la războiul sexelor. Foarte occidental de altfel…
Hmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm.
Foarte adevărat. Greu mai ieşi din hmul ăla.Să fii bărbat e practic imposibil. De fapt, să trăieşti e practic imposibil odată ce ai început să gândeşti.
Sugative-n portofel SI epidermice, ca sa continui citatul. Personalitatea anuleaza arhetipul? Asta ne mai ramasese si noua si ni-l confiscasi repede, Vladule…
Romancutza, mimozele sunt acele gratii frumoase, destul de dulci, inteligente numai atat cat trebuie si care dau inefabila senzatie ca trebuie sa fie ocrotite de furtunile aspre ale vietii.
Pinocchio, mi-ai adus aminte ce vreau sa ma fac cand ma fac mare. Pe langa *fericita*, datatoare de nume de autostrazi si pietre si degustatoare de carti si reviste. Vanzatoare de flori, nene. Desi cica e greu. Eu oricum as interzice ciolofanul si funditele colorate in floraria mea. Cred ca si asparagusul in exces.
Azi am avut inca o data revelatia simplitatii (in logica) gandirii barbatului (nu stiu daca *toti* hihi) in comparatie cu volutele periculoase din mintea de femeie. Tema: de ce ar avea un barbat (indiferent daca e single sau couple) retineri in incepe o aventura cu o femeie maritata? (excludem morala, fidelitatea si alte asemenea, ma intereseaza dpdv practic). Ei? Pareri? Sunt curioasa daca imi da tot cu plus, ca la birou…
Haaaa, stai aşa, că personalitatea nu anulează arhetipul. Arhetipul e başca, şi doar femeile beneficiază de el fiindcă nu ştiu de ce. Dar în acest blog e demonstrat undeva că toate femeile sunt bărbaţi.
Dacă femeia respectivă e măritată chiar cu bărbatul respectiv, acesta ar putea ezita să înceapă o aventură cu ea, din foarte multe motive. În rest, depinde de permisul port armă al soţului.
Aaaaaaaaaaaaaaaaaahhhhhhhhhhhh… Eu imi amintesc (pentru ca lui Vlad ii place sa imi amintesc) de o vacanta la Costinesti pe blat. De fapt, fusese sugestia Luizei. Si vreau sa spun ca mi-am dat toata silinta, si atunci si mai tirziu, sau mai devreme, nu mai stiu, si Luiza era o fata tare draguta si inteligenta, si eu am iubit-o foarte tare, dar.
Era, deci, la Costinesti. Si nu mai tin minte cum s-a facut, ca am descoperit plaja aia dinspre epava, si am stat toata ziua acolo, in loc sa stau cu Luiza la plaja. (Ce chestie din partea mea. Nu ca la epava s-ar fi intimplat ceva special, nu, ce sa se intimple, dar cred ca s-ar fi putut intimpla, nu stiu ce, dar eram curios.) Si pe urma a dat peste mine Daniela. Daniela fusese odata la mine cind am dat o petrecere de Craciun, si venise cu un prieten al unui prieten, cu care de fapt ea nu avea nimic. Si se pare ca pina la urma m-a preferat pe mine. Si a dat peste mine, fatalitate, si juma’ de an mai tirziu, la Costinesti. Si-mi aduc aminte cum stateam asa in camera la Bogdan, Bogdan si cu Dana se pregateau sa se duca la discoteca, Daniela vroia si ea la discoteca, dar nu oricum si cu oricine, ci cu mine. Iar eu eram taare obosit si aveam de gind sa ma culc. Si sa dorm.
Acuma trebuie s-o spun, Daniela aia mirosea teribil a igrasie si mucegai. (Precis ca nu venea de pe Venus.) Si era foarte inteligenta, dar mie mi-era… brrrrrrrr… cum sa pun eu mina pe asa ceva? Si m-am cuibarit in patul lui Bogdan si ma faceam ca ma lua somnul, si Daniela nu se mai simtea odata sa plece, iar Bogdan si cu Dana nu mai plecau atunci nici ei (slava Domnului, cum sa ramin eu singur cu fiinta aia), si lalaiala asta a durat, nu mai stiu cit, mult prea mult in orice caz. Pentru ca era totusi o fata inteligenta, Daniela a plecat intr-un tirziu. Iar mie mi-a trecut somnul si m-am dus si eu cu Bogdan si cu Dana la discoteca. Pe drum, Dana a intrebat: Si care era diferenta intre Daniela si Muma Padurii? Si tot ea a raspuns: Muma Padurii era rea, da’ era buuuuuna…
Si aaaaaaaah, Madelin, mai intrebi de ce ar avea un barbat retineri? Daca ma intrebi pe mine, atunci mai bine intreaba-ma de *nu* ar avea, probabil ca e mai putin de speculat. Si orele sunt inaintate, Madelin. Si dupa aia…
Ei bine, dupa aia, pentru ca lumea e atit de mica, vreo doi ani mai tirziu am cunoscut-o pe Colombina, care avea o matusa, care era maritata cu un tip (unichiul Colombinei, cine altcineva) care avea o sora care avea un fiu care era ingrozitor de gras si cam nespalat si care era coleg de facultate cu mine. (Ce oroare.) Si care isi incercase si el norocul si cu Colombina, si cu Daniela. Si nu-i mersese cu nici una. Iar cind s-a dus vestea ca eu sunt pe picior de insuratoare cu Colombina, s-a apucat sa trimbitzeze in familie (spunindu-i maica-sii, care i-a spus lu’ frate-sau, care i-a spus nevesti-sii, care i-a spus sora-sii, care s-a ingrozit si i-a spus fiica-sii, Colombinei adica, care mi-a spus mie si eu am murit de ris) cum ca eu sunt un donjuan si ca o sedusesem pe biata Daniela si ii rapisem bunului mei coleg de facultate, ce nedreptate, pina si ultima sansa…
De-asta prefer eu arhetipurile, e mai simplu, mai logic si mai de bun-simt.
First: :)))))) Acum ca am aflat ce e o mimoza- chiar va multumesc- pot sa rasuflu usurata. Eu am primit epitetul asta, virtual. In realitate nu sunt o “blonda la drept”, ci mai degraba genul spartan de coechipier cu preferinta pentru rozul rozelor si al prosoapelor de baie (o sa-mi fac o colectie odata). Dar daca ar fi sa extind idea blondei la drept, nu e foarte rau sa ai grija de aspectul tau, fara sa-i scoti peri albi partenerului. Ca sa ajung la dezamagirea lui nusitatu… Nu am venit aici in blog sa ma dau in stamba sau mai stiu eu ce. Dar vreau sa va spun parerea unei femei. Poate ca datorez asta mediului in care am crescut sau orasului mai putin pretentios, dar personal chiar va inteleg pe voi barbatii cand spuneti ca e foarte greu sa va impartiti dupa moda Ei si moda lumii. Genetic cred, v-a ramas intiparita in creieri acea responsabilitate de a fi seful casei si a aduce banul gros. Daca din n motive conditionate nu reusiti, clacati nervos, o luati pe bauta sau mai stiu eu ce. Dar una e sa stai langa femeie ca un puturos ca-ti da mamica si taticu bani sau mergi la smangneala (ca doftor spaga macar e pe fata) si una e sa iti vezi de o slujba pentru care ai muncit pe branci, dar nu esti platit cinstit, ca deh Romania. Aici rolul femeii recunoasteti-l ca important. Daca vine si va spune ” hai ca facem noi ce facem si o sa fie bine ” luati ca atare, nu va inferiorizati ca are si ea o pornire. Mie una mereu mi-a fost greu sa-mi spun punctul de vedere la treaba asta, dar daca e sa incepi o familie cu cineva trebuie sa ai macar un drumulet spre acoperisul casei. Apoi, Dumnezeu are grija de fiecare cand ii stie scopul, nu? :)
Pe de alta parte, cand lucram receptionera la un complex medical si de infrumusetare, tin minte cand un domn m-a intrebat cat sa achite spoielile si dezlipirile de tegumente alte sotiei. Dupa ce a auzit suma colosala de vreo cateva milioane, foarte calm i s-a adreseaza ei:” Atatia bani dintr-un foc!”, dar fara sa para deranjat. Chiar parea undeva multumit ca si-a mai subtiat portmoneul. Si nu era genul plin de fite, la culmea adolescentismului primelor salarii consistente.
Sentimente… Cand sunt singura pe drum, stiu cam pe unde sa o iau ca sa ajung la destinatie. Dar cand sunt la bratul lui, chiar nu ma mai intereseaza drumul; uneori nici destinatia :D la cat de ametita ma tine marte. Glumesc, dar asa e. Ori oi fi eu prea zurli mimosis, ori prea ma las atrasa de magnetisme mai puternice decat mine.. Cand nu e magnetul cu mine, merg batzoasa pe drum cu porniri testosteronice in mine, in aburii feminismului, Pinocchio. Nu scap. Adica ce ii era lui asa greu sa fie grijului ca e ziua mea si sa-mi spuna un lamultiani in loc sa ma bascaleasca ca l-au deranjat unii si e frustrat sau ca vrea sa planga si se ascunde in cuvinte meschine?! Cine a zis ca n-are voie sa se manifeste, sa urle PROBLEMA si sa-mi ude tricoul (hai ca va sparg in realismul fanteziilor cu asta) pe umeri, dar atata timp cat are un minim de bun simt si nu ma confunda cu cei care l-au deranjat. Daca mai sunt si eu intr-o faza a lunii, claaaaar ca se pune de un scandal dupa care eu ies ciufulita pe strada si-mi vad de viata fara marte, dar cu resentimente si regrete ca nu sunt mai barbat si mai putin statornica in mimosenia mea genetica cu inclinatii materne. Si daca plang o fac pentru ca oi fi histrionica, nu pentru ca in seara aia ii pregatisem ceva special la bucatarie si ma cultivasem pe internet despre ce banui ca i-ar fi o surpriza placuta in limitele bunului simt.
Deci lasa-neeee ca nu e greu sa fii barbat! E totul in capul vostru!
Mai Pinocchio, si eu care spuneam ca tu iubesti femeile.. Am citit postul dupa ce l-am compus o ora pe al meu. Parca ma dezamagesti! “igrasie si mucegai”? Poate fata n-avea bani si o intrat in second-hand si tu in loc sa o transformi in mimoza ai facut pasi. :))
Mai, sincer si eu simteam tot felul de mirosuri de la sala de fitness de unde ieseau baietii sa-mi ceara sucuri racoritoare, dar asta nu inseamna ca trebuie sa va spui voua cat de transpirati erau. Sau lor sa le fi recomandat o sedinta de apa si sapun dupa fiecare haltera :))
Romancuto draga, sigur ca iubesc femeile (ca arhetip), dar vezi bine ca am fost politically correct si am impartit mirosurile in mod egal pe sexe. Vezi, asta e dezavantajul realismului: socheaza. Pentru refacere, tratament si reconsiderare sinestetica iti recomand o cura de Arghezi, apoi gindeste-te ca traim epoca multimediei, si daca Arghezi ar fi apucat-o si el, alelei, feciorii mei, ce-ar mai fi creat el atunci! ;-)
M-am dat eu rotunda ce m-am dat ca stiu despre ce e vorba in propozitie insa, gata, nu mai suport presiunea interioara: ce e, nene, arhetipurile astea? Ca vreau si io sa stiu, ca poate pot sa seman cu vreuna, sa ma iubeasca si pe mine…
Vladule si Pinocchioo, mersi de raspunsurile cu femeia maritata, vad ca nu se mai incumeta nimeni. Oricum rezultatul este exact acelasi ca dupa experimentul social de la mine de la birou, plusul aici fiind o revelatie personala ;-)
Madelin, despre arhetipuri tanti Wiki zice, si zice bine, vezi mai ales exemplul cu Shakespeare, dar sigur, mai intii definitia:
http://en.wikipedia.org/wiki/Archetype
Raspunsul meu la chestiunea cu femeia maritata era o simpla asociatie de idei freudiana, nothing more, nothing less, pe care interpretati-o cum poftiti. Tin sa mentionez si rog sa fie consemnat in protocol ca Daniela nu era maritata.
No, si-acuma plec sa inot.
Madelin, please don’t go on this path!:)
Arhetipurile sunt niste chestii de dansii (psihologi, psihiatri) inventate, prin care sa ii lase pe pacienti cu gura cascata in mod admirativ si sa se simta fericiti cand platesc sume astronomice per sedinta.
:))
Pi tocmai faptul ca ai facut o asociatie de idei era revelatia, continutul nu a avut absolut nici o relevanta in cadrul interpretarii mele :-)
Si deci, da, deci, fazele astea cu inotul vostru pe mine ma bulverseaza pozitiv, ca sa zic asa. Unde inoti la aceasta ora? daca nu sunt indiscreta, bineinteles. Mi-aduc aminte, bineinteles, ca doar de aia va iubex eu, pentru coincidentele astea, de o alta faza cu inotul, care se intampla de regula in ailalta galaxie, si mai mult sambata si duminica, cuvantul cheie era “piscina” si io m-am mirat intai ca fraiera in targ: moaaama, ce s-a ajuns, daca are piscina!!! Pe urma am zis din context ca o fi piscina campusului universitar. Pe urma am aflat simplu, intreband :) ca, de fapt, era vorba de un bazin acoperit in oras.
Iar cu arhetipurile m-ai incuiat. Fazan!
Io vreau sa o descrieti pe arhetipa aia de o iubiti voi, na! nu Shakespeare sau tante Wiki…
Madelin, vorbesti de “anima”? Pai fiind inconstienta, nu poate fi descrisa.
Psihologia jungiana a dat chix in termeni de explicare a psihicului uman. A ramas ca un fel de teorie culturala si subiect de discutii inteligente intre new-ageisti.
Elf, am postat cam in acelasi timp cu tine mai sus, de aceea raspunsurile mele doua sunt directionate spre Pinocchio, chiar daca n-am mentionat. Acum posturile noastre s-au incrucisat cumva.
Nu, io una nu vorbesc nici de arhetip nici de anima, baietii sunt de vina, ei au deschis discutia asta, eu ajunsesem pe undeva pe la iubire, fantezii erotice si rafinament nustudecare, din cate tiu minte. Io acum intreb numai cum arata idealul ala feminin, na!, pe care il iubiti si apreciati voi, domnii de aici, ca doar dumneavoastra ma interesati. Ca daca ar fi varam si arhetipurile de gen masculin in discutie nu ne-ar ajunge timpul si locul, vorba cuiva indragit de Pinocchio.
În loc de arhetipuri, eu cred că ar fi corect să vorbim despre arhetipe.
Mda, scuze ca m-am bagat unde nu imi fierbe oala.
Vezi ca e un articol in EVZ despre un asemenea “ideal”.
daaa psihologia opereaza cu teorii. pai ce, asta-i stiinta? e un fel de filosofie. bine, cam reductionist spus, ca, totusi, unele chestii p-acolo is reale, da’ daca te bagi prea mult prin psiho’, incepi sa-ncurci si-ti faci scenarii cu tot felu’ de balarii.
elfule io tot astept sa te uiti la link-u’ ala dat de mine sa-mi explici si mie, daca nu ti-e cu bănat.
Ce blonda ma simt dupa ce postez aici o treaba si vad ca sunt offtopic si offdiscutie. :))
Madelin, Arhetipa mea e cum zice Elf, nu poate fi descrisă. Decât dacă aş descrie-o secundă cu secundă, acţiune cu acţiune, cuvânt cu cuvânt şi chiar şi aşa ar fi incompletă pentru că s-ar pierde enorm prin spaţiile dintre cuvintele scrise, toate mişcările imperceptibile ale spiritului, toate balurile mascate ale neuromodulatorilor, toate intenţiile nemărturisite dar copleşitoare ca importanţă în economia observaţiilor ulterioare. Pur şi simplu e imposibil.
Şi uitai să felicit călduros echipa pentru victoria asupra manelelor. Viv lamur mâncavaş.
vai de capul meu non-filosofic! rusine mie…aici se dezbateau problemele adevarului, iar eu o ard aiurea prin sat…rusine sa-mi fie! :)
Elf, nu am vrut deloc sa sune asa. Nici vorba de oale care fierb :-)
Doar voiam sa-ti cer scuze ca am postat raspunsurile mele direct catre Pinocchio nestiind ca intre timp mai postase cineva.
Nusitatu, mie imi plac manelele (lui Vlad si ale tale).
Da’ mai mult imi place dragostea, of, of, mai, mai.
Vladule, iezact de arhetipe ceam si io. Te bagi?
Romancutza si alti membri ai echipei. Acu-ca tot am batut manelurile, daca doriti sa continuam discutia despre razbelul (fals) dintre sexe o putem face aici:
http://madelin.wordpress.com/2008/01/26/i-intend-to-be-independently-blue/
Off-topic
V, tocmai mi-ai dat o idee minunata. Cand ma vor intreba sefii (ca am mai multi vai de pielea si urechile mele) de ce sunt asa de intarziata cu proiectul, da-mi voie sa te citez, ca minunat e “eiii, am ars-o si io asa aiurea, prin sat, my bad”
Sau o fi chiar ontopic, ca dragoste nu prea e cu sefii astia…
si “v” vine de la “vai-de-capul-tau”, nu? :)
Madelin, discretia in persoana, chiar la un bazin acoperit din oras inot, care e deschis pina la ora 23, si bineinteles ca nu imi apartine mie. Acolo s-a tinut Olimpiada in 1972. (In acelasi timp, domnu’ Inginer era cocotat in turn, la resturant cu colegii.) Uite aici:
http://de.wikipedia.org/wiki/Bild:Olympiahalle.jpg
sau aici:
http://de.wikipedia.org/wiki/Bild:München_-_Olympiapark_(Luftbild).jpg (Tot de la tanti Wiki.)
Nu ca m-as fi dat vreodata in vint dupa inot, dar mi s-a explicat ca daca ma duc de doua ori pe saptamina, s-ar putea sa impusc doi iepuri dintr-un foc, sa imi scada colesterolul si sa nu ma mai doara spatele. Si, mai nou, ma gindesc si la un al treilea iepure, in legatura cu artroza de la umar. (Si lui Vlad ii arde sa scrie posturi despre moarte, heh. Curat indiscretie.)
Despre arhetipe nu prea stiu ce sa spun, poate despre arhetipi, loc si timp de-am avea. Ma tem ca sunt usor depasit de evenimente.
Your comment is awaiting moderation. Tulai, Doamne.
copii, incetisor. Wordpress-ul are default o setare care opreste spre moderare posturile cu 2 sau mai multe linkuri. Setarea poate fi schimbata la mai multe linkuri admise, dar asta e la latitudinea lui Vlad. De obicei adminii primesc un email cand un post e oprit spre moderare asa ca, vorba lui Trahanache, aveti putintica rabdare. Daca dupa juma’ de zi postul nu apare, email-uiti pe vlad sau pe mine (la tapirul@gmail.com)
Sorry for the interruption. Carry on.
De curiozitate, filtrul asta de spam si moderarea automata chiar folosesc la ceva? Vreau sa spun, chiar vin spamuri pe blog si mesaje nedorite? Pe blogul meu nu s-a intimplat asta niciodata pina acum.
ce fericita as fi daca moderatorul mi-ar sterge ultimele 4 posturi..
i-as si multumi… :(
Romancuta, mie mi-a placut mult de tot comentariul tau cel lung, de ce vrei sa-l stergi? Si unde mai pui ca sunt si de acord cu ce zici tu acolo. Dar baietii stii cum fac cand nu vor sa faca ceva? Se fac ca n-aud! Macar de le-ar intra pe o ureche…
cred ca a raspuns Vlad in alta parte, da, spam filterul este extrem de util, Askimet-ul a oprit pana acum cateva MII de comentarii spam (mai precis 5100 de cand a fost reinstalat). Pinocchio, fii sigur ca s-a intamplat si pe blogul tau, numai ca pe blogspot sunt oprite mii de comentarii fara sa le mai vezi; blogul asta e hostat pe un spatiu privat (well, al universitatii), si trebuie sa am grija singur de el. Setarea cu doua linkuri era default pentru ca spam-urile contin, in mod tipic, numeroase linkuri. A schimbat-o vlad.
Uite de mostra cum arata pagina adminului la moderarea de comentarii.
Quote de la Elf:
Thanks, am cetit. Iata, doamnelor si domnisoarelor, daca sunteti curioase, cum arata femeia perfecta in ochii, deh, ai dumnealor, ma-ntelegi:
“Blondă cu ochi albaştri, soră medicală sau specialist PR, independentă, dar cu un salariu considerabil mai mic decât cel al partenerului său. Aceasta este femeia perfectă, potrivit unui studiu realizat în Marea Britanie, citat de TheTelegraph.
În plus, partenera perfectă ar trebui să cântărească 60 de kilograme şi să poarte ochelari ocazionali,”sa aibă o personalitate excentrică” şi “să fie optimistă”.
Astfel, doar 15 procente dintre bărbaţi s-ar întâlni cu o femeie pesimistă sau cinică. În topul celor mai importante atribute ale femeii, “performanţele sexuale” s-au clasat pe locul al şaptelea. Femeia-model ar trebui să aibă un automobil Ford Ka sau Mazda MX5 şi să îi placă ieşirile în cluburi, baruri şi restaurante.
Participanţii la sondajul realizat pe site-ul ukdating.com au mai apreciat că femeia ar trebui să iubească animalele, să nu fumeze şi să consume alcool ocazional”
Gata, m-am lamurit, io ma incadrez la “poarta ochelari ocazional”, ca-i uit mai mereu in sertar sau in geanta desi ar trebui sa-i port permanent. Nu banuiam motivul subconstient pentru chestie. Si la aia cu salariul mai mic :-))). Si la aia cu fumat si alcool ocazional, desi la Plostina ies, nene, din perfect, di tat.
Zappad printre alte multe articole, ca asa fac eu, pierd vremea si o sa-mi prind urechile la sedinta marti, am mai aflat cum se ingrijesc cameliile si azaleele si ca se insoara Albert de Monaco, super naspa de veste (daca si el, bastionul, …).
Quote de la Elf era “Vezi ca e un articol in EVZ despre un asemenea “ideal”>
Romancuto, nu stiu de ce, dar imi aduci aminte de Groucho Marx: “Nu mi-ar place sa fiu intr-un club care m-ar primi ca membru.” ;-) Si pentru ca discutia asta oricum e in balarii (*dar* a batut recordul celei despre manele, asa ca orscit), alt citat din acelasi autor:
“Outside of a dog, a book i the man’s best friend. Indide of a dog is too dark to read.”
(Noapte buna.)
Noapte buna, Pinocchio. LU
I`m a member of this club! ;)
Have a great evening!
Madelin wrote: “Aseara, cautand eu turmentata nustiuce, am dat de acest sit califragilisticos:
magiclove
Este involuntar savuros pe alocuri, cu memorabile (ex: “sanii sunt importanti in viata sentimentala a unei femei”).”
Madelin, cand te trezesti din betie poate reusesti sa intelegi profunzimea si inspiratia articolului magiclove. Decat o varza de cuvinte care nu reusesc sa spuna nimic precum “Constanta cosmologică” prefer cateva cuvinte inspirate de iubire care sa ma trezeasca. Daca, in continuare, vezi dublu inchide un ochi .)
magiclove este un site super, multe persoane o spun…
“Aparenta pauză în activitatea mea de cercetare a amorului nu a fost pură lene”. Amorul se intelege traindu-l nu cercetandu-l, “inima are intelepciunea ei pe care mintea nu o intelege”. Cand o sa iesi din pauza o sa reusesti sa scri ceva interesant pe bloguri cu “tampenii”, pana atunci ia o pauza… de scris.
Daca nici la betie nu am aprofundat profunzirea, la trezie nici atata. De inspiratie ce sa ma zik… Karma, neh?
Marturisesk spasit ca io vrau sa dorm, nene… si iete cum am inchis amantrei ochii. Si viseaza ca pantofii lui danseaza…
Parca tampenii se scrie cu un i, isn’t it?
Mai bine iau o pauza… de amor magic, zic si eu, nu dau cu parul.
Tapirou, o chestie. Ca sa nu il invadeze magia de tot pe Blad (stiu ca a cosit fara mila cautarile whatever spre mahala si uite asa am ramas trei cetitori care doi sunt eu), creca ar fi o idee sa inlocuiesti tu lincii cu sublimul lor nume si atat.
Cititorii sunt avertizati sa il adauge (eventually), pe linc zic, in reseseul propriu.
Hihihi, si batem manelele la greu!!!!!
ha?
Azi IQ-ul meu a in coborare (precum cotele apelor Dunarii), tre’ sa fii ami explicita.
Postul meu de mai sus (de pe 8 martie) are un link la magiclove.
Postul Tinei de mai sus cu 3 comenturi are trei linci la magiclove.
Cred ca am gresit postand linkul. Zic ca sa le stergi pe toate ca lincuri, eventual sa lasi doar un nume (poate cineva doreste sa-i acceseze).
No, c-am facut-o si p’asta, am citit la magiclove… Mai mult decit importanta saniilor in viata sentimentala a unei femei, mi-a placut aia cu “traind intr-o perioada in care masculinitatea este in declin”. Mammma mia… Incep sa pretuiesc din ce in ce mai mult moda feminina arabeasca.
Raminind in cadrul aceluiasi genre: Ma intreb daca nu cumva am facut vreo gafa cu les fleurs de l’internet pe care tocmai le-am pus pe blogul meu. Chestia asta e vreun cintec cunoscut de care eu nu am aflat inca? Vreo manea, ceva? Aveti indurare si luminati-ma si pe mine! (Si greselile de ortografie sunt cumva numai in imaginatia mea?)
Si tot de curiozitate: Tina e aici cumva printre prietenii casei? Si eu n-o cunosc inca?
Madelin wrote,
“si-ar dori barbatii sa fim noi, femeile”
“Marturisesk spasit ca io vrau sa dorm”
Madelin inainte sa creezi un nick hotaraste-te ce sex ii pui…
Madelin wrote,
“Parca tampenii se scrie cu un i, isn’t it?”
O regula elementara de gramatica: ghilimele===citat daca nici macar asta nu sti, nu mai chinui limba romana.
Pinocchio wrote,
“Tina e aici cumva printre prietenii casei?”
Care “casa” eu vad ca-i “mahala”! Eu nu pot sa citesc ce scrieti voi pe aici, nu este de fapt nici un mesaj… Chiar n-am ce cauta printre blogarii esuati, pa!
See what I meant…
@ Tina
Stimata domnisoara [desi, daca as urma sfaturile dlui Dragos Manac ("Cum sa scrii citibil"), nu m-as mai osteni, ca plange proiectul]. O fac pentru ca vrau sa bat (feminin? masculin? mister total!)categoric, la puncte, manelurile.
- nunteleg pe cine am citat de-mi lipsesc ghilimele (pe principiul: “asa tanara si fara ghilimele…”)
- nunteleg ce are genul cu marturisitul
- nunteleg de ce, daca tot mancati “i-uri” (na! ca am pus si ghilimele), nu-i mancati din toate cuvanturile, ca sa fie fancy (sau magic) intr-un mod unitar
- Pa!Pa!fata!
@Pinocchio
Vlad a scris pe undeva ca a bifat ca blogul lui sa nu mai poata fi “gasit” prin cautari-gugl, glumind el ca uite asa a ramas cu trei cetitori. Cand am pus un link intr-un comentariu, am dat prilejul sa aterizeze pe aici si oameni care, de fapt, cauta numai “amorul ghebos si magic” (la ei ma gandesc, saracii, de ce sa-i stresam noi cu pe aici cu mahalagismele, zic). Sa fie sanatosi si voiosi. Am impresia ca eu am facilitat ceva ce Vlad dorea sa evite. Si zic ca o sa fiu mai atenta de aici incolo cu linkurile in comentariile altor bloguri. In al meu, sa fiu sanatoasa, vorba mea, treaba mea ce pun.
@Tapiru
Sterge linkurile alea din toate comentariile, please…
Madelin, nu-ti fa complexe si procese de constiinta din cauza linkurilor. Pe ansamblu se aplica alte legi decit pe individ, si astea sunt de cele mai multe ori legile haosului. Vreau sa spun ca tu iti imaginezi probabil ca fiecare Tina aterizata in Mahala functioneaza intr-un mod rational (sau ma rog, intuitiv), pe cind ele sunt de fapt guvernate de legi stochastice si haotice, ca motorul cu improbabilitate din Hitchhikers Guide. Si mai vreau sa spun ca daca Tapirul va elimina acele linkuri, starea de lucruri nu se va schimba esential (asta si pentru ca Vlad si Tapirul au interzis cindva lui nea Google sa idexeze Mahalaua, daca imi aduc eu bine aminte), sau, daca nu, in virtutea celor haotice, se va inrautati eventual.
Eu unul nu am intreprins nimic in aceasta cauza. Doar monsoux, care este un fel de Tapir al meu personal (si ma iubeste sincer) a instalat un counter care face in mod curent analiza cuvintelor cheie cu care se ajunge pe blogul meu. Always entertaining; astazi:
monsoux (pe primul loc, ca deh)
trecutul nu ramine in trecut
trecutul ramine in trecut (ori una ori alta, heh!)
leana si pomul de craciun
ziua ungariei (asta chiar ca a fost memorabila!)
filme porno cu mosi (ma tem ca sunt prea tinar inca)
ceea ce ma difera de ceilalti (totul, ah totul!!)
barbie te invata sa fci prajituri (wrong, pe mine ma invata domnu’ Inginer)
interior domnului din koln (cunosc chiar mai multi domni din Köln, ma intreb de interiorul caruia din ei o fi fost vorba)
originea numelui nela (ce o fi asa de greu in asta?)
gay (mult prea rar)
pina tirziu astept o fata comentariu (vezi mai sus)
descriere viori stainer (chiar am una, din intimplare — faked — dar nu-mi aduc aminte sa fi scris vreodata despre ea)
cum este mai bine casa cu parter sau cu mansarda (eu vreau o casa fara parter, na)
fintini cintatoare barcelona (ce frumos!)
pod crangasi derapaj (ce draame nestiute!)
gata bre
Pinocchio, imi aduc aminte totusi ca vlad a zis la un moment dat ca a (re)dat voie lu gugl.
Da, am redat voie lui gulg, mai demult, scrie la actualităţi.
Care a şters comentariile domnisuarei suparate? :D Mie mi-au plăcut. Deşi, care se mai ia de Madelin, are de-a face CU MINE. GRRRRRRRRRRRRRRRRR
Chiar ma enervez daca imi schimbati posturile, pastrati originalul:
Madelin wrote: “Aseara, cautand eu turmentata nustiuce, am dat de acest sit califragilisticos:
magiclovedotro
Este involuntar savuros pe alocuri, cu memorabile (ex: “sanii sunt importanti in viata sentimentala a unei femei”).”
Madelin, cand te trezesti din betie poate reusesti sa intelegi profunzimea si inspiratia articolului http://www.magiclovedotro/sensul_evolutiei_5_a. Decat o varza de cuvinte care nu reusesc sa spuna nimic precum “Constanta cosmologica” prefer cateva cuvinte inspirate de iubire care sa ma trezeasca. Daca, in continuare, vezi dublu inchide un ochi .)
http://www.magiclovedotro este un site super, multe persoane o spun…
Ia te uita ca n-a plecat… hihihi…
Domle, ca sa fie egalitate, puneti si un link la magic love pentru barbati nene, ca tot isi pierd ei masculinitatea, heh.
Păi, Tina, vii aici cu o falcă-n cer şi una în pământ, ne faci de 3 parale, dar ai vrea totuşi să-ţi faci reclamă la site. În ceea ce mă priveşte, n-ai decât. Dar te rog să ai grijă la limbaj, este vorba despre prietenii mei aici, oameni pe care dumneata nu-i cunoşti dar pe care te repezi să-i insulţi niţeluş, lăudându-ţi mai în acelaşi timp articolele de o inspiraţie şi o profunzime uluitoare.
Consider implicite scuzele dumitale şi consider că nu o să se mai repete. Dacă nu, ne vom lămuri de tot, ce mai.
Pe mine mai mult m-am amuzat decat enervat, Vladule. De jignit ne-a jignit rau cand ne-a zis blogari ratati, desi creca in final asta e un compliment (chiar in doua sensuri ;-)
Eream precisa ca o sa-si puna lincurile inapoi, era o capcana – ei, da, eu si tapirul suntem rude, da :-).
In alta ordine de idei, am mai spus pe undeva ca am si eu o calitate in viata mea sociala. Sunt foarte calma, nene. Amica Myreya, care e o fire vulcanica, s-a mutat la biroul de langa al meu pentru ca o linistesc (la nervi se traduce cu ‘abia ma misc’). Directorul (moldovean) al firmei i-a spus directoarei cele mari ca a lucrat foarte bine cu mine – eram in perioada de probe :-) – pentru ca sunt linistitoare. Mi-a dat si prima pentru “atitudine”. Ieri m-am ciondanit cu Myreya pe o chestie de serviciu (ea avea dreptate), ea a mers apoi intr-un meeting cu directoarea mare si i-a zis “m-am certat cu Madelin”. La care doamna, uimita suprem si deci enervand-o si mai mult pe amica mea zice: “Cum, se poate certa cineva cu Madelin???”.
Cu Miruna si Mihai rekunosc, nu-mi reuseste smecheria decat numarand. Chiar si pana la 2168 uneori.
Dar, in general, e greu rau sa ma scoti din pepeni, nene! Cateodata banui ca nici n-am pepeni, ce sa mai. Sau am unul, maaaaresiprost, care explodeaza numai indoor…
“Eream precisa ca o sa-si puna lincurile inapoi, era o capcana – ei, da, eu si tapirul suntem rude, da :-).”
Mda, te doare mintea de cat rafinament iezuit s-a inghesuit pe bilogul asta. Da pe dinafara. Cotele apelor Dunarii.
elfule, te roade ceva, ca sa te citez. Ţ’a murit vun şobolete prin laborator sau ce ai tată? Potoleşte-te, copilule.
madam onlinemodel, io nu sunt asa de gentil ca vlad.
orişicât, la cât de încrâncenată este Domnişoara Tina, se pare ca magic love nu prea funcţionează în cazul dumneaei. Sau bagheta magică era in servis. Sau e soră cu elf.
@Wandering Elf
Cu rudele era o gluma, sa stii. Seriosul il explicasem iar Vlad m-a linistit. Cu capcana e mai simplu, m-am convins intr-adevar ca domnisoara urmarea reclama gratuita si nu neaparat debate-ul.
Dar, pentru ca se pare ca te irita foarte tare inghesuiala de pe acestt “bilog” (de rafinamentul iezuit nu mai obosesc sa comentez), ma retrag in glorie sa numar propozitii si insomnii la mine acasa. Asa ca, tu si domnisoara Tina, simtiti-va eliberati.
@Tapirou
Stiu ca intentiile tale sunt mai mult decat onorabile in a ma apara dar o pot face si singura, crede-ma, ca sa nu mai aruncam paie pe foc.
Daca noi doi in tandem tindem sa iritam (ma gandesc si la dl.A) cred ca e mai bine cum zic eu.
Nu ma irita nicio inghesuiala, iar tu cu atat mai putin. Imi cer scuze daca te-am suparat cu ceva. Nu am absolut nimic cu tine si mi-ar pare foarte rau sa te fi necajit.
Cat despre domnisoara Tina, nu comentez, parerea mea e ca i s-a dat mult prea multa atentie.
Cu “eliberarea” e mai complicat:)
Inca o data: my apologies.
in general de acord, in cazul asta insa elful nu are nevoie de tandem ca sa se irite, se irita singur. Aici am comentat nu neaparat ca sa iti sar in aparare (stiu ca o poti face si singura – felul cum ai procedat cu tina e dovada), ci pentru ca mi-am adus aminte ca elful m-a admonestat (in lipsa de altecva) ca vreau sa ma bag in seama cu tot dinadinsul. Ma gandeam la cat de simetrica e viata.
Madelin, pai sigur, chestia cu blogarii ratati e un compliment. Asta in continuarea comentariilor noastre de la rubrica Basicacultura, ca sa inteleaga si duduia Tina. Acolo eram cu totii de acord ca daca am nimeri intr-un talk show TV cu Patapievici, atunci ar trebui sa incepem sa ne punem intrebari serioase.
Si, Madelin, eu am asa o senzatie ca tu trebuie sa fii nascuta in zodia leului. Asa-i? (Daca nu, atunci in scorpion?)
Iar Vlad e un cavaler innascut.
Tapire, cred ca la tine intai vine scrisul si dupa aia vine ganditul. Dovezi ar fi multe, una ar fi ca scrii 3-4 mesaje la foc automat despre aceeasi chestie, sau revii cu alte “explicatii”. Si alta ar fi facuta din profunzimile tale, de genul “ma gandeam la cat de simetrica e viata”, sau “nu am zis ca tu ai zis [...] sa vad daca zici”. Si sunt multe-multe de astea. Si, da!, chestiile alea cu “capcanele”, wow, da’ ai invatat la greu sofismele la oregonu ala.
Si chiar nu stiu de unde ai scos chestia cu iritarea. La ora asta sunt de fapt bland-spre-bleg. Dar pesemne ca face parte din teoria ta (care este teorie, ce? te joci cu domnul? el cand zice ca e teorie, este TEORIE. pe cand la ceilalti sunt chestii semantice, atat de usor de demontat, mai ales in treburi in care el nu stie nimic).
Hai, scrie acum vreo 3-4 mesaje in care sa mi-o tragi, sa ma bagi in colt, sa imi arati tu mie cine esti tu.
Inca astept sa iti ceri scuze pentru acel “dobitocule”. Nu am sperante prea mari, vazandu-ti comportamentul. Oricum, spun asta ca sa se stie de ce si cum si pentru ca Vlad sa nu mai imi explice “sa nu ma supar”.
pai Madelin a lasat niste aluzii… directe la ea pe blog.
Nu e nici una nici alta – so much for zodiac. Pe mine m-ai ghici?
Eu la blogarii ratati as fi zis ca e o insulta, dar e o insulta la adresa propriei persoane.
Chiar, de fapt ce e aia blogar ratat? Am inteles ce e blogar, am inteles ce e ratat, dar blogar ratat e o ciudatenie. Asta se poate aplica numai unuia care isi face din blog un modus vivendi, care vrea prin blog sa se defineasca. Ceea ce … nu stiu…e destul de ciudat. Singurul personaj care ar putea fi asa, e David Duchowny in “Californication”, care este angajat de o firma sa scrie un blog.
Cum nimeni aici nu este DD si nici nu cred ca vreunul care isi pierde timpul pe aici este angajat pentru asa ceva, nu cred ca i se poate spune “ratat”. Si nici macar ca putea deveni asa. Cei de pe aici par a blogari doar pentru blogarit in sine, ca vor sa scrie si atat. Asadar, cum conditiile de blogar ratabil nu sunt indeplinite, nimeni de aici nu este un blogar ratat.
Ce a scris Tina cred ca a facut o referire la titlul blogului Madelinei. Si daca ar fi fost asa, niste ghilimele erau necesare.
Enfin, mult zgomot pt. nimic.
elfule, nu imi cer scuze pentru “dobitocule” pentru ca as fi fals.
Daca zici ca esti bland-spre-bleg, de ce nu te duci sa recitesti interactiunile dintre noi si sa vezi cum au evoulat lucrurile cu adevarat? Cine a inceput cu insultele si judecatile de valoare?
M-ai insultat continuu, te-ai purtat badaran cu mine neprovocat (faptul ca te-au iritat intrebarile mele a fost o eroare de interpretare explicata si rasexplicata), si o faci in continuare cu judecatile tale de valoare. Ba mai mult, treci cu badarania si la cei apropriati mie. Cand am spus “dobitocule” (si am spus-o foarte tarziu, cand intrecusesi deja masura, si cand ma scosesesi cu adevarat din pepeni), am spus pentru ca asa am simtit, si o simt in continuare. Scuzele ar fi, repet, false. Chiar si daca ar fi numai din politete. Sunt de acord cu scuzele politicoase, dar politetea o ofer numai celor ce sunt in stare sa o inteleaga.
Scuze de la tine nu as mai accepta pentru ca ar fi prea tardive. Ipotetic vorbind – practic stiu ca nici nu iti tuna prin cap.
Deci elfule, pentru mine esti in continuare un dobitoc.
Elf, eu nu ma gindeam neaparat la blogatul profesional, ci la succesul la mase. Magic Love are, pare-se, succes la mase. Daca stilul si continutul ar fi mai cu pretentii, probabil ca si-ar pierde o buna parte din cititori. Uite, eu cind ma gindesc la situl asta, imi vine imediat in minte poza aia rozalie cu o duduie fara imbracaminte vizibila si rujata ca o bathing beauty din filmele mute…
Si aici vine domnu’ Inginer, mi se uita pe ecran si incepe sa silabiseasca Iti po-ti im-agina o luuume in ca-re fiecare persoana a in-teles ca s-s-s-singura ei res-pon-s-abilitate este sa traiasca magia existentei din jurul ei ? Acea lume, iti este acum la indemana. Eu ii spun ca nu merita osteneala, asta e un fel de roman ieftin din cele care se vind prin gari, iar el imi raspunde ca ce, eu nu am inceput sa citesc in germana cu ziarul Bild? Na, ca mi-a zis-o. Bof.
In definitiv, si asta este tot o consecinta a constantei cosmologice de care vorbea Vlad la inceput. Sau un fel de luna plina care, in combinatie cu primavara, face pisicile jumulite si slabanoage sa se plimbe prin stresini si sa miaune noaptea, cind noi incercam sa dormim pentru ca a doua zi ne asteapta proiectele, si daca ne sucim in pat de pe o parte pe alta ca micii pe gratar, atunci pretextam ca pisicile sunt de vina (eventual aruncam cu papucii pe geam), apoi ca pe luna plina oricum nu se poate dormi din motive cosmologice. Si asta nu e departe de adevar. Dar n-am recunoaste, Doamne fereste, ca si noi am raspunde acelor legi si forte de atractie… only dead fish swim with the stream…
As mai spune, Vlad, ca, odata simtita acea atractie, odata traita cautarea, vom avea pentru totdeauna in memorie amintirea ei, un ceva care ne face sa stam o viata la usa unui amfiteatru si sa veghem la respectarea unor reguli pe care studentul comun nu le intelege. Uite, imi amintesc, pentru ca tocmai auzeam pe Swiss Jazz ‘In The Air Tonight’ (hold on!), dar nu cu Phil Collins, ci in stil cool jazz, imi amintesc originalul:
Sa fi tot fost prin februarie ‘82, cind ma rupsesem — fara voia mea — de tot si incepusem ingineria, un studiu dureros de prozaic, si ma simteam ingrozitor de singur. Eram cu Mihaela si Iulia in Club A, era inca foarte devreme (nu mi-a placut niciodata sa umblu noaptea prin oras), inca nici nu dadusera drumul la muzica. Eram doar citiva, stateam prin colturi si susoteam. Apoi au venit tobele, treptat, si — nu, nu am dansat, pentru ca as fi fost singurul si toata lumea s-ar fi uitat la mine usor nedumerita. Dar ceva din mine dansa, si nu pe podeaua acoperita cu gresie, ci mult mai sus si mai departe.
E un cintec scurt, nu tine nici macar 5 minute. Am intrebat la Google, am ajuns la YouTube. Iata-l:
http://www.youtube.com/watch?v=Gz7gajAb2ww
Vedeti, nici Phil Collins nu stie despre ce e vorba in cintecul asta. L-a scris cind divorta, ca si mine atunci, o lume intreaga se prabusise, si urmatoarea abia se intrezarea, doar atit cit sa te cheme, dar sa nu stii incotro. In rest, moda anilor ‘80, draguta in felul ei, dar nu-ti mai vine sa iesi pe strada imbracat asa. Si efectele video de atunci, nitel caraghioase. Doar luna de carton era adevarata.
@Wandering Elf
Pai da, mult zgomot dar nu chiar pentru nimic. De ce sa nu conversam (sau debate)cu toata lumea? Sa nu fim acuzati de “turnul de fildes” *joke*. Si, de fapt, citind inca o data, dra a spus “blogger esuat” ceea ce, sa recunoastem, e altceva. Deci Tina nu mi-a citit blogul :-)
Gata, mi-a trecut necajeala. Cel putin aici.
@Pinocchio
Tapirul zicea de aluzii directe pentru ca mi-am zis singura “lamultiani” de ziua mea, pe 17 ianuarie. Deci Capricorn. Ora de nastere este undeva intre 11.00-12.00, deci poate o fi ascendentul, zic. Ce anume te-a facut sa zici de Leu (Miruna e Leu). Dar scorpion? (asta nu, refuz raspicat! sau refuz raspicata, ca s-o multumesc si pe Tina cu privire la genderul meu. Nota: mi-aduc aminte de alt amuzament, cand dl Alex Leo Serban, raspunzand unui comentariu mai acid al meu, m-a acuzat ca nickul “madelin” este incert)
Madelin, demersul meu a fost intuitiv, m-am gindit cu cine as rezona eu la fel, si atunci prima zodie care mi-a venit in minte a fost leul, pentru ca intotdeauna m-am inteles bine cu toti leii si toate leoaicele din jurul meu. Ceva mi-a spus ca altceva lipseste, apoi m-am gindit la o alternativa: la scorpion, care e zodia mea. In fine, ai dreptate, si cu capricornul m-am inteles intotdeauna foarte bine, Prinzessa e capricorn.
Imi cer scuze cu umilinta, ar fi trebuit sa stiu, daca nu ma inseala memoria ti-am si zis la multi ani la vremea respectiva.
Alex Leo Serban, asta suna foarte interesant. Povesteste, povesteste!!
Ehm, acum inteleg care era problema cu spamul…
(Si daca stergeti cele doua mesaje precedente, puteti sa il stergeti si pe asta.)
Wow, s-a strecurat un spam!! sau o fi mesaj de la madam Tina. Eu m-am pacalit binisor pentru ca imi inchipuiam ca postul despre dragoste murise si bantuia doar amintirea mea in noptile cu luna din aia pe care nu poti sa dormi. Asta din cauza ca pe pagina principala dincolo de postul cu numarul o suta nu mai ramane nimic. Nu mica imi fu mirarea, cum se zice, cand descoperii nu numai ca sentimentul persista pe marea dezlantuita ci si ca eu si Madelin am putea injgheba o mica turma zodiacala cu conditia sa isi puna si ea o barbita sa fim in consonanta tematica.
Am aflat si ca suntem ratati ca nu am gustat amorul magic indesat ca lingurita de orez fiert in gura unui afazic. Am inghitit fara pofta asa cum a facut toata lumea pe aici. Ei, ce sa facem, e si dragostea, cum ziceam, o moda culturala.
Da cel mai mult m-am bucurat de noptile cu luna si pisici ale lui Pinocchio. Cu un usor regret, de altfel, din cauza somnului greu care imi infunda urechile si ma impermeabilizeaza la stradaniile amoroase ale pisicilor.
Tre sa beau mai multa cafea.
Pinocchio, aici istoria cu domnul als:
http://inozza.blogspot.com/2007/07/scrisoare-deshisa-catre-alex.html
Mi-am adus aminte sa transcriu si pe blogul meu povestea pe care i-am spus-o atunci Inei, sa nu se piarda, ca e reala.
Nusitatu, eu privesc lunile de carton si ascult pisicile de prea le ascult (si pe vecinul de sus, ca sa zic adevarul, fataindu-se pe parchet ori certandu-se cu fiica dupa 12 noaptea) ca am insomnii multiple.
TRre sa beau fara cofeina…
da-ti-o-ncolo de treaba!
eu credeam ca pe aici nu circula potlogarii.
stricati un blog care pana la urma nu in replicile celor care intra si posteaza scandalos isi are valoarea, ci in ideile lui Vlad. gresesc? sau am nimerit ca musca-n lapte intr-o batalie cu frisca acida?!
Romancuţa, mulţumesc. Faceţi abstracţie de potlogării.
Ca musca din lapte ma bagai si eu mai devreme in frisca discutiei. Da cred ca se stinsese de mult elanul potlogaresc. Am dat si eu asa, cu o ultima picatura de suc de lamaie. Ramasesem la cafea, luna, pisici si dragoste pasionala adica magica adica dragoste domle punct
Madelin eu sunt capricornul din ziua de maine sau tu esti capricorna din ziua de ieri? Ca pe mine m-au scos la tabla pe 18, tot ianuarie.
Haaaaaaaaa! (copyright Vlad). Da, sunt capricorna din ziua de ieri, ce sa mai. Asta-i alta vorba a duhului (apelor :-) ) Vezi, de aceea suntem noi amandoi banali de aproape ;-)
Nu stiu de ce potlogari vorbeste Romancutza, dar dreptu-i ca asa plin de spame era pe aici de m-am si speriat, era sa-i cer ajutor lui gavagai si lui stefan.
Madelin, am citit chestiunea. Povestea ta e draguta; si reala?! Buna treaba. Amor mare!
Cit despre dialogul cu ALS… hm.
(Oare apare si in Mahala daca vorbim de el?)
Prin asociatie de idei: Nu mai stiu exact cine mi-a spus odata ca seman cu Andrei Gheorghe, asta pe vremea lantului slabiciunilor. Eram in fata unei sali pline de studenti bucuresteni, si m-a apucat asa un ris…
Apropo de…nenumit, asta e un fel de poveste din aia cu ucigă-l toaca să nu-i zicem pe nume că răsare lângă noi (din pământ din iarbă gugl). Oriunde încearcă unii să scape de conflicte socio-culturale vine unu şi mai construieşte o fabrică de tălpi lângă lanul de cânepă sentimentală. Să nu rămână în afara procesului de producţie niminea. Numa că io mai cred şi că politica de cristal izvorăşte dintr-un sfat vechi vechi şi tare bun al lui Pinocchio (ignore, anyone?) :-)
@Pinocchio
Hm-ul acela nu-mi suna bine deloc. Lamurire lamuritoare (creca pentru mine): am vrut sa-i sugerez dlui als (sau celui ce-i lua apararea) ca scrisul pe blog pentru majoritatea e for fun asa cum si postatul pozelor nud de catre dumnealui a fost tot for fun. S-ar putea sa apara si prin mahala si atunci nu stiu pe unde o sa mai scot camasa cu Vlad.
@Nusitatu
Da, inclin sa-ti dau dreptate (si celorlalti ce-au sugerat la fel). Ignore rulz!
@Vlad, scuze pentru neplacerile pricinuite.
Pai, Madelin, dialogul ala chiar nu mi-a placut. ALS a fost arogant, si ar fi meritat un raspuns mai transant decit a reusit Ina sa-i dea. In fine, ea a inceput dialogul, si ala i-a fost tonul de la inceput. Ce m-a amuzat a fost tipul care i-a spus ca n-a stiut ca Porschele Carrera era al ei si ca i-l da inapoi cind se intoarce de la Cannes :-) Si pe urma m-am intrebat, ala sa fi fost chiar ALS in persoana? E un banc la care eu unul cu greu as fi rezistat, sa raspunzi in numele lui.
Nu stiu daca a fost als, desi atunci mi s-a parut plauzibil. O fi fost cineva indragostit de el :-). Iar eu m-am inervat ca “vreau celebritate” cam cum s-a dezvrajitorit Vlad ca “e intelectual”.
Uitasem sa-ti zic: nu imi place zodia scorpionului la genul feminin. La genul Pinocchio crez ca deja o iubex ;-)
;-) Am avut odata o scena draguta la birou: Eram cu colegul meu (ala care si-a luat campii) si venise sora lui in vizita. Nu stiu cum a venit vorba, dar secretara ne-a explicat la toti trei cu lux de amanunte ce zodie proasta e scorpionul si de ce nu poate ea sa ii sufere pe scorpioni. Prompt a aflat ca toti trei eram scorpioni. (Si sceneta cu Catherine Tate o stii deja… hihihi)
in alta ordine de idei, als pare a fi ala original. Pe forumul cinemagia scrie groaznic, cu k si prescurtari penibile – probabil o face pentru imagine de nonşalant si dedat in ale internetului. Observ insa ca si pe forum si in raspusul la scrisoare a scris cu î (si nu cu â), si scrie “sint”in loc de “sunt”.
tapirul, grafolog profesionist
Cine sunteti, mai oameni…:)
Ca am ‘pierdut’ patru ore citindu-va si nu ma mai pot opri…:)
Mai ca as raspunde: Citeodata ne intrebam noi insine cine suntem. Si pierdem inca mult mai multe ore incercind sa gasim raspunsul.
Apoi, stau si cujet (ca la Cluj nici nu se poate altfel): Citeodata ma intreb eu insumi. Si ma minunez. Si ma gindesc ca, daca existam si nu suntem singuri si ne-am gasit unii pe altii aici, in Mahala, atunci, vorba lui Celi, atunci speranta exista. Si apoi ma obisnuiesc cu ideea, si nu ma mai gindesc. Eh, ce idei si pe mine. Si atunci vine cineva care ne descopera din intimplare, si zice: Cine sunteti, mai oameni?
Asta e alt fel de a spune, ca Madelin, ca va iubex. Heh.
PS Standard disclaimer: Poate ca aberez, dar…
Da, despre dragoxte este vorba. Si despre o constanta peste care nu se poate trece, no matter what. Nu crez ca aberezi. Sau poate ca aberez si io, si atunci aia e.
In alta ordine de idei, si foarte ontopic:
Vladule, LAAAAAAAAAA MUUUUUUUUUUUULTI ANIIII!
(ai schimbat prefixul?)
ha? ce? Unde? chiar?
Eu pastrez speranta ca exista si cealalta constanta, contra-constanta care apropie. Ca pana una alta draga de ea ne-a adunat din singuratate in Mahala de unde constanta incearca sa ne imprastie entropic (sau nu). Da’ n-are cum ca ne iub(ex)im prea tare. Io mai cred si ca sunt campion mondial la aberatie, am furat centurile cu diamante de la toti oamenii pe care ii plagiez. :-P
Pai ori plagiezi, ori aberezi, hotarasta-te.
Zici tu, e un fel de model dependent de distanta? Place la mine, e fizicalist, asa…inteligibil. Si moral:)
La multi ani, Vlad. Asa de tanar (batran) esti?:)
Madelin, sărumânaaaaaaaaaaaaaaaaa! Încă n-am şchimbat prefiscul.
Sa cresti mare :-)
Nici io n-am schimbat prefiscul anul asta insa voi sunteti de-a dreptul pur si simplu *atat* de tineri… Dar, daca ma gandesc bine, bine, la anul il schimb tot cu 3 ;-)
Vorbeam ieri la cafele cu destuii colegi de generatie (si suntem tineri, Doamna!) despre vechile cinematografe din Ploietsi si filmele lor minunate. O colega noua ne-a ascultat ce ne-a ascultat si, la un moment dat, cu ochii mariti de uimire, zice: “eu nici nu eram nascuta in vremea de care vorbiti voi. Si nu v-as fi dat varsta *asta*”. Noi am tusit stingheriti (cu ochii mariti de uimire la randu-ne) si am schimbat repejor subectu’ :-)
Acum am vazut ca-mi raspunseserati.
La multi ani si de la mine pentru Vlad, atunci, se pare ca pentru ieri.
La mine e la multi ani azi si nici eu nu am schimbat prefixul:).
V-am gasit intr-o zi si chiar ma intrebam daca sunteti un grup de prieteni vechi, sau v-ati gasit din intamplare si v-ati imprietenit aici. Ca n-as vrea sa inoportunez:).
De citit, voi continua sa va citesc, pentru ca ma ungeti pe suflet:).
Păi la mulţi ani şi dumitale, şi la toată lumea, fără număr!
Disjuncţia nu-i exclusivă. Suntem un grup de prieteni vechi ŞI ne-am găsit împrietenit aici din întâmplare.
La multi ani, Maria, se pare ca pentru ieri :-)
Suntem niste oameni, chiar asa, oameni vechi imprieteniti nou. Intamplari intamplatoare si frumoase. Virtual de frumoase. Povestea a inceput din vremurile imemoriale ale internetului sau, daca ma gandesc bine, chiar ieri.
Loc pentru prieteni e oricand, asa ca: bine ai venit (io sunt responsabila cu floricele de porumb, la microunde)
La multi ani, Vlad. Cu o mica intarziere, iti urez o constanta cosmologica pe viata! ;)
In alta ordine de idei, pare-se ca nu pot sta prea mult departe de mahala. E aici o treaba interesanta care atrage.
Madeline, daca nu te superi ca te intreb, ti-am frunzarit un pic blogul si nu-mi pari o gospodina ratata. M-am intrebat mereu de ce te analizezi asa pana m-am gandit ca si eu sunt oleaca pe acolo ca ma plimb intre 2 lumi, cea a carturariei si alta a pregatirii de crescut copchii mari si sanatosi. Ma insel? Sau caut o constanta cosmologica… :P
Nu ma supar.
Pe vremurile cand am inceput jurnalul meu virtual ma bantuiau depresiile. Sau anxietatile, nu stiu nici acum cum sa le numesc, ca n-am fost la psihipupu sa mi le clasifice frumos, sa le puna etichete colorate si borcane transparente. Insa chiar sia asa “Jurnalul unei ratate” suna kinda pathetic si ridicol (ori io fug de ridicul ca dracu’ de tamaie, chiar si daca ratez ocazii frumoase uneori). Motive de ratare gasisem io destule pe atunci: jobul, care nu era ce-mi dorisem; realizarile la care nu ajunsesem inca; “anormalitatea” de care sufar (in sensul ca nu-mi plac tzoalele, oja asortata, gentile de piele, fashionul, barfele, flirtatul cu sexul opus); reprosurile relativ la educatia si cresterea celor doi copii si lista poate continua. Se mai exista si niste “ratari” ce nu se pot povesti. Am adaugat “(gospodina)” in titlu ca sa indulcesc tonul, tocmai ma bantuiau dulcetzurile pe atunci si asa mi-a venit ideea. Mai tarziu s-a dovedit ca am avut dreptate cu indulcitul. Oamenii au perceput parantezele ori ca humor ori ca ceva ce trebuie descifrat. Ca sa inlatur ambiguitatea, cu riscul de a omori humorul, am sters parantezele. Ca gospodina ratata n-o sa-mi scoata nimeni din cap ca nu’s. Motivele, proprii si personale, au ajuns deja la episodul 3 si sunt la “to be continued…” sau “a seguir escenas del prosimo capitulo”
http://madelin.wordpress.com/2008/01/15/de-ce-sunt-o-gospodina-ratata-iii/
http://madelin.wordpress.com/2007/08/26/de-ce-2/
http://madelin.wordpress.com/2007/08/22/de-ce/
PS
De fapt e vorba de anti-constanta cosmologica… care va fi descoperita odata cu anti-materia… dar experimentata cand?… *zise mada alungandu-si cateva fire de ganduri negre cu o fluturare usoara de degete (zurli, zurli, draga…)*
pai da. traim vremurile aparentelor. a gentilor, a carpelor de calitate si a masinilor ultimului racnet. ce valoare mai are pe undeva bucuria de a trai.
mai, si eu sunt o ratata si imi place treaba asta. ma face sa sper la ziua cand n-oi mai fi looseritza. cu sau fara anxietate imposibil de tratat prin emanantii fara constantul meu langa mine. :”>
de fapt, cred ca o definitie uitata a constantei cosmologice e o forma usoara de egoism- bucuria de fi tu insuti.
am o intrebare: poate fi considerat flirt daca intri in mahala si vb cu oameni putin cunoscuti??
sper sa nu ca nu vreau sa mi se intample vreo treaba daca ma citeste p-acia exact cine nu trebuie sa inteleaga pe dos o comunicare obisnuita. adica, no si io, fidela unui ideal. o sa fie si asta la moda curand.
ah, iar umblu pe ulita si scriu despre sensul vietii :D
Depinde ce vorbesti. De exemplu, da, io flirtez cu Tapirul, Tapirul cu Vlad, Vlad cu toata lumea, mai putin Madelin, care flirteaza cu Pinnochio.
Restul, nu am mai inteles.
Da, eu sunt al regimentului :)
Deci.
(adica anulez toata naratiunea din cele peste o suta de comentarii dinainte, vivlamur!)
Wandering Elf cu Tapirul e clar, chisemsetachin.
Vlad. Nu-i adevarat. El nu flirteaza cu nimeni, asta-i farmecul lui. De aia mor gagicile dupe el (de notat ca n-am zis toate, sa nu se interpreteze gresit daca cine stie cine intra si citeste pe aci :-) .
Tapirul cu Vlad si invers. Nu e flirt. E altceva. Mai profund, seriously speaking. Ca sa dau putin din casa, pe Tapirul nu-l poti iubi decat in momentul in care il intelegi, dincolo de aparentele maneliste. Iar Vlad a reusit sa-l cunoasca, zic. O fi deformatie profesionala sau mostenire genetica, la Vlad, intelegerea asta, nustiu.
Madelin. E clar. Inca mai aplica tactica aia de ascuns capul in nisip ca pe timpul liceului. In loc sa flirteze normal, ea flirteaza cu Pinocchio, care e “pierdut” pentru ea.
Il iubex si pe Nusitatu, na! Da’ aici o fi de la imprejurari favorabile, horoscoape, alea-alea.
Io as flirta cu dl.A, pacat ca nu mai da pe aici…(coincidenta sau nu, acum ascult vulevo, suenio al sur…). Dar el ar flirta, fatalitate. tot cu Lulu, stiu io.
Restul, mai ziceti si voi!
Nevrednic sunt de dragoste dar ma reped sa o imbratisez cu amandoua mintile…si io te iubex draga Madelin. Eu mi-am facut dragostea parcele sa va sadesc pe toti,dar cea mai mare si mai frumoasa a ta a iesit si tare sunt mandru, ca pe ea dragostea creste deasa deasa, de ma si sperii si se aduna greierii la umbra ei si fac chiolhane tiganesti. In rest, in jur, numai recolte una si una, dar nu culeg nimic acum, mai astept sa mai creasca.
De restu lumii nu vorbesc ca mi-am stricat ochelarii de privit in suflete, mi i-a topit al Penelopei.
io nus ca de vreo 2 luni filtrez cu fat-frumos in somn. da clar nu e p-acia?
desi, aici imi place sa filtrez cu Madlen si sa ma leg de Vlad de la o vreme… stie el de ce…
@Romancuta
Pe mine ma batea gandul de vro doo zile sa ne luam la cearta, ca sa echilibram zanganitul de sabii care se aude dinpre baieti.
@Nusitatu
Daca parcela mea e cu greeri si cu chiolhanuri, si mai sadesti si o tufa de liliac pe aproape, imi mai vine sa traiesc, zau asa…
Madlen, hai sa scoatem doza minima de testosteron din noi si sa ne certam pe bune. hai pe teme diverse in bucatarie. eu incep: sa nu-ti speli, fataa aragazu? cine a mai pomenit asa ceva? ce tot imi bati la usa dupa o ceasca de ulei si o mana de orez? rusinea rusinilor! /:)
in alta ordine de idei,… ai vazut-o pa aia de la 2 cum umbla tantosa ca un pudel, cu mamaliga aia de barbat care il bate toata noaptea de se aude prin pereti pana la mine la parter? ce lipsa de bun simt are ca nici nu ne raspunde la buna ziua.
Daca ar arata si usa ta ca aragazul meu ar fi casa scarii mai luminata!
Io, sa cer zahar si ulei? Cred ca ma confundezi de-a binelea, sau nu ti-ai pus ochelarii de distanta. Nici gand. Ori o fi fost cu vecina de la patru, aia care-si arunca hartiile in tomberonul cu plastic si invers, de cand s-a pipeptanat ca mine ca e obsedata. Iar de mamaliga aia de barbat sa nu te iei ca nu stii tu toata istoria sa-ti permiti.
Si io n-am testestoren d’ala de care zici, fetizo, ca nu ne-am tras de sirete la gradinita, da?!?!?!! sa fie clar.
Deci.
Eu cred ca Madelin si Romancuta sunt una si aceeasi. Heh.
(As zice eu de colo, dar. Dar.)
In alta ordine de idei: Premiul I Mahalaua de Aur pentru aragazul si usa care lumineaza casa scarii. LOL
Aia cu ochelarii de distanta e prea subtila, mai bine-i ziceai ceva de face-lifting.
(Eu am vazut aseara “Asfalt Tango” si inca ma mai amuz de scena in care duduia blonda care vorbea numai frantuzeste il injura abundent si suculent pe un grasan care incearca sa o violeze. Dar de fapt nu de scena finala, din film, ci de cele esuate, din making-of, cind actrita tinara, draguta si fina tot incearca sa injure birjareste nu nu-i iese nicicum.)
Pinocchio, văz că te-am băgat la idei cu ultimul meu post.
Inca si mai tare m-ai bagat la idei cu recuperatorii ;-)
Doamna Madelin, daca nu ati inteles gluma, imi cer scuze. Va respect varsta, aceea de pitic in Mahala.
Luciul aragazului m-a orbit cateva secunde cat am luat un colt de usa in frunte, asta dupa ce mi-au stors puterile geamurile, podelele si m-a ametit intinsul pe franghia de rufe a “n” cuverturi si mileuri. Dar n-am terminat smotrul, deci inca nu va poftesc la o cafea cu aroma de scortisoara. Nu, pana nu imi iau licenta in lifting cu alcool sanitar- ma invata barbatu de la 2, domnul cu bataia. Ca bine spuneti, o terta persoana nu stie care e treaba. Isi da cu presupusul si vede lucrul altuia ca si cum ar fi lucrul sau. Imi amintesc de doamna cu pudel ca a luat si ea bataie pe vremuri, dar de cand cu lectiile de judo… Asta pana se echilibreaza ei cu pumni intre ei, ce ma dau eu cu presupusul?!?!
Dar… nu prea merge cearta intre noi. Una, sunt sigura ca dupa scutul ridicat si tigaia in pozitie de atac, sunteti aceeasi fire feminina uneori suspicioasa si cu teorii de minima conspiratie care ne ocupa mintile si ii amuza pe garsoni. Alta, niste retete de praji ne-ar lasa gura apa intr-atat incat sa uitam de vorbele “duioase”. ;) Deci, am ramas fara ulei. :D
Nu, nu am inteles gluma sau, mai bine zis, n-am intrat in atmosfera, are dreptate Pinocchio. Rekunosc spasit, sunt suspicioasa, antiridiculoasa dar teorii de minima sau maxima conspiratie n-am cunostinta cum ca as dezvolta. Dimpotriva. Io n-am facut nici un smotru, desi. Viv el procrastination….
Pot sa pun acum reteta de praji ca vin de la mosie de la un gratar copios asa ca nu risc pofte inabordabile:
TIRAMISU
4 oua,1 cutie 200 gr frisca de batut,100 gr mascarpone, 1/2 lamaie, 2 pachete pavesini (aproximativ), cacao (perugina amara preferabil), cafea, rom.
4 linguri de zahar se mixeaza bine cu galbenusurile
4 linguri de zahar se mixeaza bine cu albusurile-se dau la rece la frigider
Se amesteca galbenusurile impreuna cu zeama de lamaie, mascarpone, frisca batuta in prealabil, apoi la sfarsit, adaugam albusurile. Se pune un strat pavesini inmuiati lejer in cafea cu rom, un strat crema. Terminam cu stratul de crema peste care pudram cacao. Recomand pavisini de cafea pentru un tiramisu mai aromat.
Proustian: „Cind am sorbit din capucino, memoria a tresarit; ciocolata presarata pe bautura mea a devenit cacaua de pe primul tiramisu pe care l-am gustat, intr-o seara petrecuta in gradina Combray, unde tatal meu organizase o mica petrecere in onoarea fostului ambasador la Roma, care se intorsese recent, impreuna cu fiica sa” („Supa lui Kafka, o istorie completa a literaturii in paisprezece retete“, scrisa si ilustrata de Mark Crick).
Mie mi se face dor de “Supa de pui pentru suflet” cand ma iau poftele. :)
Pinocchio nu stie unde a avut dreptate in cazul asta, mais peu importe, Pinocchio are dreptate intotdeauna ;-)
Supa de pui pentru suflet nu am in mod direct, dar o supa de pui pentru gripa aveam aici. (Iar asta imi aduce aminte ca leapsa mea cu Zaharia Stancu pare sa fi fost ignorata…)
Pai Pinocchio a avut dreptate in analogia cu duduia blonda care nu stia sa injure. Nu prea stiu sa ma cert, e drept. Iar vecinele de pe scara nu le cunosc, de peste un an jumate. Doar pe cea de la demisol care ne-a cerut bani de gaze, tiganca care ne-a cerut var ca am inundat-o si vecinul de sus care ne-a cerut acceptul sa-si faca firma acasa.
Comentariul cu nr.200!!!!!
manele who? :-)
Ca sa ne iubim pe tunuri trebuie sa ne prefacem in quarci – Mada saying
“Cuvantul Quark provine din romanul “Finnegan’s wake” al lui James Joyce şi este asociat cu strigătul pescăruşilor. Acest cuvânt desemnează de asemenea şi un tip special de brânză, produs în Germania”
which is absolutely cul…. Si incredibil, as adauga. Ca de obicei.
:)
nu scrie chiar in supa de pui pentru suflet sau in supa lui Pinocchio retete pentru cum sa injuri eficient, dar Madelin, te pot invata eu daca vrei. :D inceputul e greu si mai ales dobandirea pe parcurs a unei limite. pe mine chiar m-a ajutat o perla adresata unui taximetrist care se tinea de mine intr-o seara cand am iesit din garda, exact in fata spitalului. io nu stiu ce gandesc barbatii cand aud injuraturi de la o femeie, dar stiu ca soferul nici nu mi-a raspuns macar, asa..din respect. :))
Ma gandesc ca pot sa invat sa injur cam cum invat o limba straina.
Romancuto, invata-ma!
Iarasi am luat o pauza si n-am fost pe faza (imi cer scuze):
Multumesc, Madelin, pentru primirea cu floricelele de porumb:).
Eu intre timp am navigat inspre blogul lui…’Pinocchio’. Ma fascina nickname-ul, si m-a fascinat destul si povestea de acolo. Omul asta este fain si se bucura de viata: mi-i drag de el si cred ca e irezistibil. Sau vorba lui Madelin, poate ca ma atrage atat pentru ca e ‘pierdut pentru mine’, daca-i sa vorbim de flirt.
Si pentru ca ‘totusi iubirea’?:), mi-am adus aminte de o prietena draga de-acasa, care imi spunea acum doua zile ca ma iubeste, ca raspuns la un meil al meu: meilu era scris pentru ca ea era suparata suparata si eu am produs ceva in stilul …’Pinocchio’(sa vedeti pana unde pot merge influentele:) ). Totul s-a terminat cu bine pentru toti, doar eu am ramas cu un oarecare sentiment de inadecvare la marturisirea te iubesc. Iar pe voi va observ marturisindu-va asta fara nici o restrictie:)…Hm…Daca dragostea (am inteles bine?) e o constanta cosmologica, eu de ce am sentimentu asta…cand vine vorba?:)
Final comment: eu tocmai am absolvit academia personala de injuraturi, a durat doi ani si jumatate, am invatat multe (injuraturi)…nu e rau, da’ nici chiar in regula:). M-am decis ca e mai bine sa nu.
Aaa..m-ati speriat (startled, ca nu-mi vine-acu’ in romaneste, de la emotii:) ). De ce s-o schimbat layout-u’?
Uof, e la loc. O sa credeti ca bat campii…da’ in cazu’ asta chiar nu mai inteleg nimica ??
Draga Maria, acest blog are o stafie, care uneori îşi face de cap. O cheamă Gane Scheletu. Nu te speria, se mai întâmplă.
Cu placere, Maria.
Eeiiii, exista iubiri marturisibile si altele nemarturisibile :-)
Cred ca aici pot marturisi fara senzatiile acelea de inadecvare tocmai pentru ca nu cunosc personal subiectii, numai din virtual. Zic si io, nu stiu. Abia astept sa-i conosc, ca sa vaz cum sta treaba.
Am senzatia ca exista o confuzie: constanta cosmologica nu e dragostea, ci chestia aia care ne tine separati, pana la urma. Eu asa am inteles.
Hehe, da, posibil ca la adapostul www-ului sa putem face (unele) marturisiri:)…
Da ce te faci cu iubirile/iubirea pe care nu o poti exprima in cuvinte (nu neaparat marturisirile:) ) ?
Daca e confuzie, trebe sa recitesc, cu multa atentie:). Nu pot sa prind, nici concret:) si nici macar la nivel de idei, ce este ‘chestia aia’ (for lack of a better term:)) ) care ne tine separati (sau legati, tot una:)) ).
Prin vara trecuta citeam ceva de Ortega y Gasset si tin minte ca dragostea e cea care ne face sa ‘iesim din noi’ si sa mergem spre ceilalti (?)- sper ca nu imi amintesc inexact si ma fac de ras, ca oricum ma complexati deja cu referintele pe care le etalati elegant (si nonsalant:) ).
Mai precis, la chestia aia care ne tine separati, in ciuda eforturilor noastre de a depasi respectiva conditie, i-as spune drama conditiei umane?:))…sau fiecare cu demonii proprii, ca sa zic asa:). (sunt curioasa si trebe sa fac niste cercetari gugal-uichi despre ‘daimon’ul de care vorbeati mai sus).
Oricum, preferatul meu pana acuma, Vlad care, citez inexact, razand: ‘vai de capu lui ne filosofic’ pentru ca ‘o ardea aiurea prin sat’ :)… Eu fac asta cam 90% din timp, imi pun capu nefilosofic si o ard aiurea:). Dar are si arsu asta aiurea farmecele lui:).
Pe mine cuvintele (scrise, de precizat) ma ajuta dintotdeauna. *Si* sa exprim iubirile. Orala nu prea sunt (hihi). Probabil ca de aceea ma *dor* tacerile nescrise. Necuvintele adica (Nichita…).
PS
V. nu e Vlad… Sau e?
aaa…nu e? :) Eu credeam ca V. e Vlad:). My bad.
Dupa principiul ‘unde dai si unde crapa’, din esperentza mea:): eu ma exprim in scris (si despre unele iubiri:) ), dar mesajul nu ajunge. Dintr-un motiv sau altu’…
Mi-e greu sa cred ca nu sunteti ‘orali’ (toti de-aici). Am senzatia ca sunteti prea buni comunicatori ca sa nu fiti (si) orali :)
Nu, V. nu eram io. Dar nu ştiu exact unde sunt io.
V-as plasa ‘in the matrix’ :).
Astept sa vina agentu’, ma uit peste umar…ma relaxez: menegeru ii la el in birou, crede ca is ocupata producand dosare:).
Pinocchio a roșit citind cele de mai sus, ceea ce a contrastat cu puloverul verde-praz si cu camasa albastra cu care incearca din greu sa aduca primavara. Culoarea rosie a feței, in schimb, s-a asortat de minune la pantofii rosii.
Pinocchio vrea si el floricele albe.
Si apoi, gindindu-se Pinocchio mai bine la constante cosmologice, iubiri virtuale, flirturi si fluturi, intrebă:
Si oare, daca nu as fi “pierdut pentru voi”, dragele mele doamne (si domnisoare), v-ar placea mai putin de mine? Sau mai mult? Sau ar exista in asta vreo diferenta semnificativa?
Pinocchio, daca vrei albe de porumb, oricand. Le-am facut poporn si la servici, ca avem si microvele la oficiu. Iar de tine mi-ar placea nice mai mult nice mai putin decat foarte tare, chiar daca. Da’ ti-as mai fi marturisit? Nustiu. Asa cum esti te incadrezi la “a dream came truth”.
Si uite asa ma faci tu pe mine sa scriu din nou pe aici, desi ma hotarasem ca sa iau o pauza.
*Exista* fluturi in Romania, da.
PS
Si abea acu’ am vazt ca Vlad flirteaza si iel. Ei, ce sa-i faci, asta-i viata, vorba lu’ Zagardan.
Unde nenicule fratele meu băi tată, unde??????
@Maria
Sa stii ca io etalez nonsalant si elegant referinte folosind (si) gugl. Or pe tante Wiki.
@Pinocchio
Sa stii ca ai ceva dreptate cu dualitatea aia Madelin-Romancutza. Ca si io sunt suparata de Vlad…
@Vlad
Sa stii ca unde ce? Las’ ca stii tu… (asta asa, ca se va tin in priza cu clonarea)
Dualitatea Madelin-Romancuta s-o sfaramat ast`seara. Iar Vlad vaz ca filtreaza cu “V”, stiu eu…
Pinocchio, sa presupunem ca ma intrebi si pe mine ce ai scris mai sus si iti raspund: daca fata nu are acces la tine ca esti ocupat, se retrage cred; daca tii nasu prea sus, cautam altoi- o ajut. iar daca o convingi ca nu va potriviti, respecte si viata merge inainte. parerea mea. dar mai e si faza aceea cand trebuie tu sa o lasi free, chiar daca iti place sau.. o indragesti bine! :) asta vroiai sa ti se spuna??
@Pinocchio: :) nu mai putin, dar nici mai mult (vorba lui Madelin), nici altfel, dar n-ar fi exprimat :). Sau poate?…(tot din esperentza, se pare ca n-am nici o problema in a aprecia pe cineva, chiar daca ‘nu e pierdut pentru mine’ :) ), cu rezultate…dezastruoase :) ). In concluzie, daca Pinocchio a rosit, asortandu-se cu pantofii:), inseamna ca am procedat gresit…(?), fara urma de sensibilitate in exprimare… :(
@Madelin: fiiuuu! M-am mai relaxat…daca e (si) cu gugal si cu uichi, e in regula:).
Cu cine flirteaza Vlad? (care nu e V.) Si, mai ales, de ce?:)
@Romanca: free? adica nu suntem deja? :)
Sau cum si de ce lasam pe cineva free (hai ca ma de ce m-am mai lamurit eu, dar la ‘cum’ am inca probleme:) ).
:-)
Maria, nu inteleg ce nu ai inteles tu, dar era asa o treaba spusa la general.
Va zic un banc in tema data, mai putin cosmologica. Cica 2 nebuni, el si ea au fost prinsi de asistenta facand dragoste. Aceasta ii duce la doctorul de garda. Intrebat ce s-a intamplat, pacientul raspune:
- dl.doctor, eu am vrut, ea a vrut, numai asistenta n-o vrut.
nu inteleg multe :) , unele fiind legate de generalul discutat mai sus :) …
Maria, nu îţi face griji, nici eu. Mai nimic. Am rămas pe undeva la comentariul al 2-lea :)
Io sunt si oral, vorbesc singur o multime prin poieni pe la munte da ma sperie orice miscare prin tufisuri si atunci ma apuc sa scriu sa nu ma inverzesc de tacere. O fi Scheletu ala, sau Safta, cine sa ii mai stie…nici nu vreau sa ma mai gandesc.
@Vlad : aoleu. Tocmai la al doilea…Asta nici nu mai stiu de unde l-am furat :-P
mdah
Adica ce e generalul acela pe care nu-l intelege Maria, dupa parerea mea… poti sa vb de o constanta a vietii, a lumii plasata in cercul filozofiei si al cautarii sensului, dar tot ce e personal e dincolo de cercuri comunale. O idee poate ca iti e inspirata de experientele personale, dar adevarul nu sta intr-o singura idee.
V-am pierdut? Si eu ma pierd frecvent si tre sa-mi atraga cineva atentia ca-s o pierduta. :P
Adica, amintindu-mi ce a scris Pinocchio- Ivan Turbinca batind la poarta raiului: Cine-i acolo? Eu. Care eu? Eu, Ivan.
Ivan e Fantoma de la Opera, cre-ca.
Si ca sa termin ce vreau sa spun… imi cer scuze. Numai bine!
[...] nemaoipomenita magarie sa o jigneasca direct si badaran pe sora mea (care este ea madelin), exact aici, si anume, citez iarăşi, ““Eream precisa ca o sa-si puna lincurile inapoi, era o capcana [...]
[...] nemaoipomenita magarie sa o jigneasca direct si badaran pe sora mea (care este ea madelin), exact aici, si anume, citez iarăşi, ““Eream precisa ca o sa-si puna lincurile inapoi, era o capcana [...]