Băi nene, groaznică e librăria aia nouă, să-i zicem Diversa . În primul rând, io nu-nţeleg ce libărie e aia, din care trei sferturi sunt ocupate de telefoane mobile, pedeauri, mausuri, ceocolată, păpuşele, jocuri video şi belete la ulimul concert Vafa veche. Dar trecem peste şi mergem la colţul în care sunt înghesuite cărţile. Dupe un sistem original: alfabetic. Mi-aduc aminte, eram licean, frunzăream o cărţulie la librăria Voi, când m-a abordat un vânzător foarte amabil şi mi-a zis politicos că la ei nu e bibliotecă, ori cumpăr cartea ori valea. Ei bine, sistemul alfabetic rezolvă problema şi mai eficient: când Emily Brontë stă cot la cot cu Sandra Brown şi cu Dan Brown, iar Kipling face concubinaj cu Sophie Kinsella, ţi se face părul măciucă şi fugi ca disperatu cât mai departe, plângând şi răcnind “de ceee, de ceee”, lăsând locul cumpărătorilor civilizaţi care ştiu exact ce caută şi nu se lălăie ca tâmpiţii printre rafturi. Aşea. Totuşi mai ie unii mai înrăiţi, care nu se lasă intimidaţi şi răsfoesc cărţi în ciuda acestei vicisitudini. Pentru aceştia, Diversa şi-a montat un sitem de difuzoare asemănător celor din hypermarkete. Prin iel, periodic, cineva sbeară: “VALIIII, VINO LA CASA DOOOI“. Când nu sbeară cineva vali vino la casa doi, prin difuzoare se aude muzică. Muzică haus. Muzică haus tare. Ochii mi se înlăcrămează şi îmi aduc aminte de vecinul meu de deasupra care e tâmplar şi lucrează şi duminca dimineaţă de la şapte, săracu. Desigur, cu ocazia sărbătorilor, au schimbat repertoriul. Am trecut eu azi, pentru păcatele mele: din tavan isvorau nişte behăieli sfâşietoare, şi să mor io dacă vă mint şi textu nu era aşa: “Pământu-i jos, ceru e sus, noi îl slăvim pe Isus. Ououououooo”. Tare mi s-a mai făcut dor de manelele de la alimentara din spatele blocului meu. Dupe care a începutul unu, cu un puternic accent de Lehliu: “Ledit snou, ledit sno, ledit snou.” Eşti un bou. Noroc că peste toate s-a aşternut valiii, vino la casa doi.
Ce mai are Diversa? Un birt. Păi ce, numa snobii de la Cărturesht? Desigur, din toate motivele enunţate mai sus, nu poţi să ceteşti la birtu ăla. N-are nimic, poţi să stai cu gagica, să ragi în celular, iar cartea poate servi drept suport pentru cana de cioco.
Nemaiştiind cum să nemeresc ieşirea, dărâm un raft de “Cele mai tari jocuri pe calculator” sau cam aşa ceva. M-am trezit încolţit de nişte angajaţi în tricouri roşii. Le ştiţi pe alea săracele de la magazinu de pantofi, care se ţin dupe tine ca să nu cumva să furi vreun pantof, şi când ţi-e lumea mai dragă bagă un:
“Vă putem ajuta cu ceva?” Ei bine, bieţii angajaţii diversa au chestia asta SCRISĂ PE TRICOURI.
Gata, nu vă mai plicti cu umorul meu de doi lei. Realitatea e tristă. La Diversa, e clar, nu mai calc. La Cărturesht, nici atât, e plin de mustăţi. Şi cântă Cesaria Evora. Nimeni nu caută cărţi acolo, toată lumea soarbe ceai de mango cu oolong. Mă simt ca într-un birt de fiţe. La Dalas, acolo ar mai fi de mine, că au cărţi cu multe poze. Am văzut una cu nişte maşinuţe, o apăsai pe copertă şi scotea şi nişte sunete. Eftină: trei bulioane. În plus, au păstrat, din vremea liceului meu, badigardul cu trei pulane şi mitralieră. Nu vă recomand să furaţi cărţi de acolo, altfel vă veţi trezi cu o intoxicaţie cu plumb. Ceea ce vi se poate întâmpla şi dacă vă ţiuie sacoşa din alte motive.
Tot librăriile alea cu nume de mari scriitori români, rămase din străbuni, sunt cele mai frumoase. Au şi vânzătoarele cele mai grase. Şi sunt fericite dacă nu le întrebi nimica şi citeşti ceva într-un colţ. Şi eu la fel.
Către WE: foarte mişto atmosfera la voi in bloc! şi, ca-n viaţă, mai e şi chestie de noroc 🙂 . şi, într-adevăr, “agregarile” astea sociale spontane sunt de multe ori mai reuşite decât petrecerile programate, rsvpiate şamd. de ex., cu prietenele americance e rareori timp/noroc de spontaneitate (nu ştiu de ce in NJ viaţă e aşa de a bout de souffle) si trebuie de cele mai multe ori sa ne “coordonăm”, aşa că uneori ‘the catch-up dinner’ se întâmplă şi la două săptămăni de când ne sunăm hotărâte să ne vedem… şi când începem cu “how about next week” gluma evidentă e: “how about never? is never good enough for you?”
diversa e supermarchet..adica acolo se vind carti la kilogram..uneori ele saracele sint de-a valma … in vecinatati toxice … cotropite de rozul penarelor si al papusilor barbi… agresate de stereogramele hirtiilor de impachetat … asteptind ca un maidanez sa le iei casa si sa le iubesti … la Voi sau la umanitas insa au personalitate ..unele se uita la tine de sus din tipla care nu te lasa sa le cunosti mai bine… dar ..e mai bine asa… cu cit sint mai inaccesibile cu atit le iubesti mai mult… si pe cele care stau cel mai mult pe lista de asteptare si inca nu le ai le i u b e s t i cel mai mult…
WE, da, stiu Kramerbooks, cum sa nu. E in Dupont Circle, care e relativ aproape de Georgetown. My stomping grounds :). E foarte misto, intr-adevar, dar nu ma duc acolo pentru ca e temptashun-ul prea mare si ajung sa dorm pe hol ca sa aiba cartile loc in casa. LOL. Foarte misto atmosfera la voi. Good luck sa gasesti asa ceva in DC.
alt.L., serios daca de multe ori, cu viata asta obosita, nu-mi vine sa le zic si eu “is never good enough for you?” prietenilor :).
off topic la off topic:). un comentariu al lui Vlad, de shakespeare&co., mi-or disparut toti banii pe carti de acolo:) si n-am mai avut sa-mi iau o carte, de si acuma ma gandesc la ea:). miroase ciudat si au si pureci, dar george whitman, nu stiu daca o mai fi traind, e un personaj :)…creca am petrecut aproape o zi-ntreaga acolo intr-o iarna.
Ce cafea plină de savoare şi off-topic-uri delicioase (astea-s ca un fel de topinguri) am băut astăzi în mahalaua asta!… La ieşire m-am mai uitat încă o dată, să fiu sigur că era din partea casei. Garnisită cu atâtea istorioare din partea atâtor personaje… stârnit de atâtea ori că nici nu mai ţin minte (ba de fnac tot aş zice-o vorbă, măi trix, că şi mie tare mi-a plăcut, şi cred că tot pe-atunci). La mai mare! şi La mulţi ani la toată lumea!
Eh, aicea cafeaua are drept merit principal conţinutul în rachiu. Cea mai bună cafea tot la dumneata se găseşte. Arhitecte, la mulţi ani şi dumitale, cu mare drag!
Cum să nu se simtă gustul ăsta molcom și tainic de FerentIrișCafé… Plecăciune, Medice! și de urat, ne-om mai ura!
nu pomeni de rachiu, vlade, ca nu’ş ce-ti fac. Vezi că te-am visat azi noapte, eram colegi de cameră la cămin, la noapte iţi pun pastă de dinţi în pantofi.
Vezi că te-am visat azi noapte, eram colegi de cameră la cămin
Asta este o onoare deosebită!
da, abia ne instalasem, incepeam facultatea, dar te stiam de pe blog deja. Am discutat niste chestii, nu-mi mai aduc aminte exact ce, probabil despre cozonaci 🙂
Vladule, Zaza si alti bucuresteni. Voi la ce librarii va mai duceti si e bine, nene?
(fusei si io la aia “comonista de la Coloane” si m-a speriat si pe mine tanti de la casa)