De pe Imed, aflu despre un articol apărut în International Heral Tribune, cu titlul “In Romania, bribery is a health problem“.
Articolul, de la primele rânduri, este pur şi simplu devastator. Îmi imaginez şocul pe care un cititor străin îl poate avea citindu-l. Dacă acum cincisprezece ani eram faimoşi pentru copii din orfelinate bolnavi de SIDA, medicina românească are şanse bune să devină noul Dracula.
Să deschid aici o amplă discuţie despre caracatiţa asta ar fi nepractic. Îmi imaginez un tratat de antropologie medicală critică de 1000 de pagini despre ea, şi asta la adăpost de furtuna de comentarii furioase la care un blog se expune. Aşa că o să mă opresc la un singur paragraf din articol şi o să-l supun judecăţii dumneavoastră.
Dr. Vasile Astarastoae, a biomedical ethicist who is president of the Romanian College of Physicians, representing 47,000 doctors, blamed the black healthcare economy on a pitifully low average monthly wage of €400 for doctors, which he said was forcing them to rely on supplementary income.
“Patients don’t want to go to a doctor who is distracted thinking, ‘How will I feed my kids or pay the rent?”‘ Astarastoae said. “So there is a conspiracy between the doctor and the patient to pay a bribe.”
“If salaries were higher, then the practice would disappear,” he said.
Aceste afirmaţii sunt pur şi simplu false. Nu numai că nu putem corela negativ nivelul de trai al medicilor cu şpăgile, dar lucrurile stau exact pe dos. Ştiu rezidenţi şi medici care îşi cârpesc blugii, merg cu tramvaiul la spital şi mai degrabă ar crăpa decât să accepte această “charité” de care vorbeşte angelic dr. Astărăstoae. Mai mult, chiar dacă ar face-o, veniturile astfel căpătate nu cred că ar fi suficiente să plătească nici a zecea parte din chiria la garsonieră. Şpăgile, condiţionarea, toate aceste crime au loc cu amploare maximă la un nivel foarte înalt. Medici care au adunat averi considerabile şi care demult nu mai sunt dependenţi de salarii continuă să primească “onorarii” uriaşe. Aceşti oameni ar putea, în orice moment, dacă lucurile iau o turnură proastă, să se care dracului în Costa Rica şi să ne lase să înfruntăm mulţimea cu furci. DEcât să vorbim despre o “înţelgere între pacient şi medic”, cred că e mult mai nimerit să vorbim despre sistem mafiot.
În general, atitudinea domnului dr. Astărăstoae în cursul acestui buzz remarcabil din ultima vreme, e reprezentativă pentru un anumit stil vechi al medicinei, pe care dl. dr. Florin Chirculescu îl descrie perfect într-un interviu din cotidianul Ziua.
Medicina a fost o scoala inchistata, a mers pe drumul ei, si cand a fost atacata, medicii s-au retransat in secretele lor. Perceptia noastra ca ordonatori de tratamente, fara explicatii care sa lumineze pacientul si sa-l faca cooperant, la care s-a adaugat si comportamentul excesiv al unora dintre noi, au facut sa creasca suspiciunile si sa se abata asupra castei, in totalitatea ei, grele judecati.
Eu cred că dr. Astărăstoe e bine intenţionat. Mai cred că are dreptate, salariile din medicină sunt mici. Dar mai cred că asta nu are mare lucru de-a face cu corupţia din medicină. Nu spargi o bancă pentru că ţi-e foame. Mai cred că dr. Astărăstoae, având cele mai bune intenţii, ne face un mare rău. Îmi face mie rău, băgându-mă în aceeaşi oală cu nişte tâlhari. Articolul din IHN loveşte greu, şi loveşte şi în noi, cei care NU vă băgăm mâna în buzunar, care nu condiţionăm niciun act medical, care nu considerăm că avem dreptul la recunoştinţă din partea dumneavoastră, nici ante-, nici postfactum. Şi cu toate astea, mă bucur de apariţia articolului. În loc să iau atitudinea defensivă a Colegiului Medicilor, îl îmbrăţişez. Pentru că nu cred că lucrurile mai pot fi reparate în linişte, pe şest. Pentru că nu mai vreau să fiu coleg cu acei infractori. Pentru că nu e nicio onoare în tăcere. Nu mai există o onoare a medicinei româneşti pe care să o apăr, alta decât cea a propriilor mele fapte. Pentru că aşteptam de mult să pot să strig în gura mare: EU NU SUNT AŞA. Pentru că mă aştept să strige şi alţii la fel, şi să ne regăsim.
După aia, om mai vedea ce face, dacă va mai fi loc de noi după ce şandramaua o să se dărâme, sau dacă nu cumva vom fi şi noi spălaţi de val, aruncaţi în exil (pe care ni-l imaginăm “voluntar”) sau în altă meserie.
Cred ca se face o confuzie intre sfintii doctori fara de arginti Chir si Ioan sau Cosma si Damian si doctorii simpli, care ofera un serviciu contra cost. Daca p este multimea doctorilor, iar q este multimea doctorilor sfinti fara de arginti, unii p sint q. Se mai pleaca de la premiza ca sanatatea este un drept. Ii pasa cuiva ca pentru unii oameni sint lucruri mai importante decit sanatatea? Le da cineva acelor oameni produsele sau sentimentele de care au nevoie la pret subventionat sau pe gratis?
bineinteles ca sunt lucruri mai importante decat sanatatea. de fapt, toate sunt mai importante decat sanatatea pana te trezesti intr-un spital din Romania unde ti se schimba perspectiva. eu propun ca fiecare medic sa-si stabileasca onorarii in functie de vechime, experienta, diplome etc, sa le afiseze cu litere mari pe usa cabinetului si sa le declare la fisc, iar sfintii sa fie lasati in pace. in acest fel, buzunarele de pe halatele albe isi vor gasi in sfarsit o mai buna utilitate. pana atunci, multa sanatate!
Cautand melodia “un om fericit” am datpeste asta:
http://www.youtube.com/watch?v=sqitwqQiaU8
@c
Scuze cara raspunz asa de tarziu. Multumesc mult de tot pentru informatii. Sunt curioasa si pentru strainatate (Europa, SUA, Canada) care ar fi diferenta dintre asigurarea de stat si aia privata. Pinocchio dadea ca ex asigurarea sa (de stat) si cea a domnului Inginer (privata) dar nu am inteles care e diferenta dintre ele, procentual. Si da, e important si ce acopera asigurarea aia, indiferent de tip.
Madelin,
La noi este o diferenta mare intre o asigurare medicala privata facuta individual (eu cetateanul X vreu si eu sa-mi fac o asigurare medicala la dvs.) si cea facuta prin firma.
Cea individuala are un pret mare, chiar nu merita.
Chers amis (mda),
1. Am inceput taraboiul ACUM (ma rog, acum 3 saptamani) pentru ca atunci s-a declansat campania de presa orientata EXCLUSIV impotriva medicilor, in conditiile in care, alaturi de medici, sunt o gramada de motive de SISTEM care impiedica o activitate medicala decenta. Factorul declansator a fost o ziarista care il tragea la raspundere pe un medic pentru ca “a administrat furosemid in insuficienta cardiaca”. Asta mi s-a parut ca semana cu anchetele din anii 50, numai ca avea gir de SOV pe sticla, asa ca am reactionat scriind scrisoarea deschisa etc.
2. am pornit de la premisa ca sistemul este defect, ergo, am adus argumente in acest sens. ca sunt medici incorecti – n-am negat, dar si ei se afla unde se afla si practica datorita unor bucle de feed-back inexistente in sistem. argumentatia cap-coada din scrisoare se bazeaza pe aceasta premisa, chit ca face apel la argumente emotionale.
3. oprescu n-are nici o legatura cu ciorba asta. referirea la arafat, care e in conflict cu oprescu, se datoreaza afirmatiilor celui dintai cum ca medicul anchetat la slatina castiga 104 milioane pe luna – chestie care, de la ziaristi am aflat mai apoi, nu era reala: omul castigase 57 de milioane, facand mai multe ore de garda decat norma de lucru TOTALA, adica garda plus ore de zi, admisa pe luna. arafat a exagerat, voit sau nu, si de aceea i-am pus si lui intrebari. ca sa fiu mai clar, legat de factorul politic, unul dintre scopurile mele este sa NU las aceasta campanie sa fie atrasa in sfera de actiune a partidelor sau a politicienilor. toti au fost la putere, pe rand, si nici un partid politic nu a facut pasi seriosi in ameliorarea sistemului sanitar.
4. “se studiaza”, elfule, pentru ca in momentul acesta nu exista un grup de presiune (societatea civila nu prea se baga) in vederea unei actiuni deschise. cele scrise acolo, in scrisoarea deschisa, sunt perfect reale si nu am CUM sa las pacientii netratati, nici eu, nici colegii mei, ca sa ma apuc de actiuni militante (crearea unui grup de presiune, transmiterea de mesaje etc), mai ales ca, desi am primit foarte multe mesaje de incurajare, trebuie sa actionez cam de unul singur (pana acum). problema mea este ca, pana una alta, sunt chirurg si, printre altele, trebuie sa fiu, pe cat posibil, odihnit cand ma apuc de treaba. pe pacientii pe care ii operez aproape zilnic ii doare in cot de succesele sau insuccesele mele pe taram public – ceea ce mi se pare perfect normal. Sunt CHIRURG, ok elfule? sunt chirurg si abia dupa aceea sunt o fiinta militanta.
5. este posibil ca acest “studiu” sa nu duca la nimic – habar n-am. deocamdata incerc sa aflu, in masura timpului MEU liber, care nu prea e, care ar fi posibilitatile de actiune. incerc sa descopar acele doua-trei scopuri care, puse in cuvinte, pot constitui o baza de coagulare pentru actiune intr-un areal social care nu prea agreaza actiunea deschisa si sustinuta. sa-ti spun, elfule, ca doar la o sumara trecere in revista a problemelor ajungi la ideea ca organizatie de presiune de care vorbeam ar mima un minister al sanatatii in miniatura, mixat cu colegiul si cu rectoratele?
deficite majore sunt la toate aceste nivele, asa ca trebuie sa esalonam niste prioritati.
pana acum am identificat doua prioritati:
a) dezvelirea banilor din sistem – corolar: sa determinam opinia publica sa solicite ministerului sa admita CAT DE MULT se poate acoperi cu banii reali din sistem,
b) introducerea protocoalelor de diagnostic si tratament – ministerul a anuntat recent ca intentioneaza sa actioneze in acest sens.
In concluzie, putem sa speculam cu totii, mult si bine, de ce a ales X sau Y sa scrie o scrisoare tocmai acum – pana si eu am o teorie de ce tocmai acum a ales un membru al guvernului sa faca publica o problema perpetua a sanatatii romanesti. Mai important mi se pare sa miscam lucrurile din loc, daca s-o putea.
Daca nu, nu! Asta e. In ce ma priveste, fac doar cat pot. Atat ma duce capul pe mine.
Mulţumesc, dle dr, că aţi luat din timpul dvs pentru a oferi şi aici lămuriri.
Vlad, noi doi ne tutuiam parca. Pe de alta parte, cum sa nu raspund? Cel mai important acum este sa DAM cat mai multe lamuriri. Situatia, oricum ar fi ea, trebuie facuta pe cat de transparenta sse poate.
Mi-e greu să te tutuiesc, nu mă simt la înălţime 🙂 Dar o să fac eforturi în continuare, promit.
Clar, am îmbătrînit …..
Qvadratus???? Acel Qvadratus? Bine ai venit în Mahala, mon ami!
Maitre, Vlad, si voi, cei care treceti pe la el…
Cred ca trebuie sa urmarim mutarile pe care le va face Colegiul. Exista o dorinta de schimbare in acesta strcutura: sper ca aceasta schimbare sa fie acel prim pas indelung amanat pentru medicina romaneasca.