Zilele astea sunt copleşit de treburi diverse, ceea ce e foarte neplăcut pentru un leneş. Câteva vorbe iuţi: am părăsit Rahova. De trei zile, ne-am mutat înapoi, în mahalaua Nisipari, sau în ce a mai rămas din ea, într-o mansardă micuţă căreia cred că o să-i zic “Dulapul”, ca Satie. În sfârşit, am reuşit să îmi adun cărţile la un loc, iată tratatul ăla de medicină internă din 1898, cumpărat din Calcutta.
Ziua, zona mi se pare mai întâi mult schimbată: alte câteva cârciumi şi alimentări au fost înlocuite de localuri de fitze, lumea poartă costum şi e mereu grăbită, strada e ticsită de maşini elegante. Dar e doar o primă vedere. Îmi cumpăr o şaorma din colţ, florăreasa îmi face cu ochiul, fiare vechi cumpăăăr, mai avem încă puls.
Noaptea, lumea nouă dispare cu totul şi Nisipari reînvie: ploaia pe acoperiş, o bufniţă ce şi-a făcut cuib într-un apartament vecin, părăsit. Nu există tramvaie, un ţigan cântă ceva, câinii îl latră. Teiului imens, despre care cândva credeam că se ramifică până la cer, tot nu i se vede capătul.
Mă simt de parcă mi-am schimbat pieile. Mai am câteva drumuri în Rahova, şi mă izbeşte tunetul ei asurzitor, de parcă nu l-am mai auzit de ani. Miroase a crini şi a ulei prăjit. Pe alea Sălaj, e plin de căruţe cu pepeni, care stau să pleznească precum sufletul meu.
E prea devreme să regăsesc impresia aceea de frăţie, de contopire cu faţadele umede şi cu caldarâmul lucios, dar va veni şi ea. Eu şi Nisipari suntem una. Nu ştiu cât o să rămânem, întrucât tălpile ne cer drum, dar dacă există pe undeva, în Univers, vreo casă, aici e, între mirosul pielii tale şi cel de pagini vechi.
Pe unde vine Nisipari?
Subscriu: pe unde vine Nisipari??
Chiar aşa, pe unde vine Nisipari??? 🙂
Se pare că Nisipari ar avea legătură cu minele de nisip, materie de care Bărăganul nu ducea lipsă. Sigur, mahalaua se cheamă altfel, astăzi. Şi se pare că mai multe străzi au avut numele ăsta.
Astăzi, dacă aţi trece pe ea, ziua, nici nu aţi remarca-o.
Nisipari e fix perpendiculară cu Cometa.
Si Cometa unde e?
:blink:
:rofl:
Stiu, stiu: ma duc pe site-ul Primariei si gasesc strazile. Si Nisipari, si Cometa, si Rahova, si Queens.
🙂
Se goleste Rahova asadar. De oameni, adica, or ramane carutele cu pepeni si resturi de inimi printre blocuri. Uneori am senzatia ca locurile familiare, cand se golesc de oameni dragi, devin usoare si se desprind molcom din realitate, luate de curentul amintirii, si plutesc spre un mare ocean de nostalgii unde se pierd intr-un vartej.
Rar norocul sa dai inapoi si sa te trezesti in fix locul din care ai plecat, teiul inca nu l-au taiat, tramvaiele inca n-au invadat cartierul, cainii inca latra. Ba chiar mirosul e inca acolo si chiar daca nu stiu a ce miroase in Nisipari stiu cum e cand deschizi o usa si tragi aer in piept si parca ai traversat membrana umeda a timpului si te-ai gasit iar, cel de dinaintea multelor caderi.
Ce bun prilej sa pornesti din nou la drum…
ce intrebare! in cerul al X-lea, decimum coelum, primu mobile. de la IKEA.
Vlad, te-ai mutat acasa-acasa? Ai poze?
ah, intoarcerea acasa e ciudata de fiecare data.
nu mai gasesti nimic. Nisipariul de-acum nu e Nisipariul pe care s-a mutat Mahalaua, iar Cometei nu mai e deloc.